Acasă Zi de zi Ploaie, dimineata, senzatii de voma si albastru

Ploaie, dimineata, senzatii de voma si albastru

395
20

Intr-un final am decis sa incep sa ma confrunt cu problemele mele – fara mofturi, ezitari sau abordari nevrotice – am inceput incet dar cert sa organizez haosul asta numit viata. Presupun ca odata cu primavara apar diverse forme de idei asupra purificarii personale – vine odata cu asa numitul mit al renasterii, a infloririi si a celorlalte clisee si excremente sociale sau mai evident: mult prea multe datorii.

Cu ceva mai mult timp liber pe mainile mele, mai bine spus timp productiv, mi-am propus sa-i ofer existentei mele o intreaga colonoscopie, ba chiar una cat mai brutala – asadar – curatenie, sport, mancat mai sanatos, un minim de odihna, pozitivism – toate cele. M-am tuns si barbierit si spre surprinderea mea chiar am reusit sa primesc prima continuare de interviu din ultimele trei luni.

Asadar, revenind la ceva mai concret, in aceasta fantastica zi de miercuri (acum joi), dupa juma’ de pachet de Marlboro Lights si un Grande Cappuccino cu un extra shot, just for the hell of it, cu un sentiment de calm si incredere ma indrept spre acest interviu al meu. Ma simteam bine, aer caldut, miros de natura, oameni zambareti – cu putin noroc, aveam sa primesc un intreg avant spre ceva mai stabil.

Ignorant si entuziasmat, in timp ce asteptam sa soseasca metroul, m-am uitat instinctiv spre celalat peron – si acolo era – iubirea vietii mele. Nu a trecut mult pana m-am ascuns in spatele cetatenilor care erau in jurul meu. M-as fi rugat sa vina metroul ala mai repede, macar sa ma arunc sub el sau ceva – insa nu, nu – soarta mi-a pregatit ceva mai crud. Instinctiv – nefiind fabricat din teflon emotional – m-am uitat la el. Era calm, mandru, zambaret si mai ales… parea fericit.

In schimb eu… eram ascuns si chircit incercand de zor sa plec de acolo – nu stiam daca ma vazuse – cel putin speram sa nu. Halal victorie. Asa ca m-am tirat instant inapoi la o alta cafea. Eram pe punctul unei caderi nervoase. Intr-un fel adictia mea pentru cofeina si relatia pe care am avut-o cu el aveau multe in comun – aveam speranta ca intr-un final el se va intoarce la mine asa cum eu ma intorc mereu la galetusa de cafea. Un om mereu aflat intr-o ghicitoare a dependentei o sa fie vesnic superficial in ciuda tuturor dovezilor care il inconjoara – in special cand vine vorba de iubire.

Imi este clar ca nu eram pregatit sa-l vad. Adica, afara de o impacare magica, singura ipostaza in care il vedeam implica multa banda adeziva si portbagajul unei masini in drum spre un lac foarte, foarte adanc. Insa senzatia mea de voma, de saturat de asteptare, presarata cu multe alte forme de disimulare au fost destul de puternice incat sa ma trimita acasa. Nu am fost in stare sa fac absolut nimic. Nici interviu, nici macar nu am fost in stare sa mananc – macar o felie de ceva. Nu. Am stat ca berbecul si-am crapat de nervi ore intregi pana am reusit sa adorm tot undeva intre voma, plans, ras si sentimente de auto vatamare. Urasc cand nu stiu cum sa actionez – cu toata vointa mea.

Intr-un final, dupa un somn magnetic si plin de regrete m-am trezit. Am reusit sa imi fac baie. Sa mananc. Si crezand ca urmeaza o alta zi tragica (ehm, noapte) urmata de un pas mai aproape spre moarte, imi verific telefonul. Nu ma asteptam, insa acolo erau intr-un scurt mesaj – cuvintele lui, alb pe negru – „imi pare rau”.

Mi-am dat seama ca sansele sa ne mai vedem vreodata vor scadea si mai mult. Insa am realizat ceva – nu mai aveam nevoie sa ma simt vinovat ca nu il astept. Eu eram singurul care astepta ceva imposibil. El este el, eu sunt eu. Si in sfarsit am realizat ca in unele situatii singurul lucru care poate rezolva probmele este o forma sau alta de „fin”, un zambet si o scuza. Si cu closure-ul in buzunar pot sa imi pun si eu pe diploma o relatie functionala.

Si sunt fericit pentru ca unele situatii nu se pot calcula in alb sau negru. Sunt fericit ca acum nu-mi mai este rusine sa spun ca eu si cu el am fost, candva, un cuplu. Si cel mai important este ca uneori singurul lucru de care oameni au nevoie sunt trei amarte cuvinte – „imi pare rau”.

Poate ca totusi primavara este magica. Back to jazz.

20 COMENTARII

  1. Cel mai nasol in viata m-am simtit cand a venit acel „imi pare rau”, sub o forma sau alta. Desi ofera closure si stegulete albe, e in acelasi timp si momentul in care ambii realizeaza ca desi acum vad lucrurile mult mai clar, e prea tarziu. Neputinta de a mai face lucrurile sa fie cum erau, parafata cu un „imi pare rau”  e dureroasa…

    Smog, you’re my no.1 author around here, take this closure song to go with the Grande Cappuccino 🙂

  2. Intotdeauna Numarul 3 a avut o semnificatie magica, mai ales intr-o relatie. Uneori de bine, uneori de rau, alteori de adio sau impacare …

    Poate ca in momentul de fata, eu te inteleg cel mai bine prin ce treci, amalgamul de ganduri, amintiri, pe care l-ai avut atunci cand l-ai revazut pe peron. Pana la urma, oricine care iubeste, are dreptu si speranta de a mai putea visa ca poate … poate intr-o zi va fi mai bine, ca poate intr-o zi soarele va rasari … uneori, ramai cu aceste amintiri si aceasta dorinta toata viata, dar poate ca undeva in lumea asta, mai sunt si norocosi care mai primesc, o a doua sansa, o a treia sansa … poate chiar si o a patra. Pana la urma asta mai tine si de destin si de Dumnezeu … si cat de mult ati fost meniti sa fiti sau nu impreuna.

    Poate ca intradevar viata merge inainte si … ca timpul isi va spune cuvantul … dar uneori e asa de greu. E greu sa stii ca acel cineva nu mai face parte din sufletul tau si ca in locul lui a ramas un gol enorm … un gol ce te face din om, neom si te schimba …

    „Imi pare rau” – ce ar putea, sau nu schimba ceva … ce bine ar fi daca ar putea … poate ca multi care trec prin situatii asemanatoare ar putea zambi fericiti odata cu primavara asta magica …

  3. Se mai intampla!:)In viata trebuie sa stam cu persoane care doresc sa isi petreaca  timpul cu noi!:)Si nu trebuie sa asteptam prea mult dupa alti pt ca viata trece:)

  4. … fara a face un apel la „imi pare rau”-ul din acest post, vreau sa spun ca imi pare rau pentru starea prin care ai trecut in urma acestui eveniment de la metrou si ca sper din tot sufletul sa fie o primavara magica in cele din urma;

    in ultima vreme am si eu tendinta sporadica de a ma simti la fel, chiar daca nu e cineva la metrou, pe celalalt peron 🙂

    numai bine!

  5. Fata de alte articole pe care le-ai postat, se simte o schimbare in bine in starea ta emotionala, pana la urma se pare ca soarele si pomii inmuguriti au efecte pozitive asupra psihicului oricui.
    E foarte frumos ce ai scris, citisem acum cateva zile articolul dar asteptam sa il publice cineva.
    Imi dau seama ca oamenii care nu sunt intr-o zona de comfort spiritual sau material intr-un anume punct al vietii lor, tind sa evite alti oameni: prieteni/amici, iubiti/iubite, fosti, uneori chiar si rude mai indepartate. Ma intreb daca faptul ca nu a mers relatia te-a facut sa te ascunzi de el. Daca iti facea cu mana si te invita la o cafea, cum ai fi reactionat? L-ai fi refuzat pentru ca era dureroasa intalnirea cu el, sau pentru ca deja ai anumite probleme despre care nu ai dori sa fii intrebat?
    In cazul meu, au fost momente cand nu am avut chef de discutie cu careva pentru ca nu vroiam sa dau prea multe detalii despre viata mea, unii oameni avand prostul obicei de a-ti pune un car de intrebari in stil jurnalistic, nu neaparat pentru ca ii doare undeva de persoana ci sa afle daca ei o duc mai bine decat tine. Ramane sa ii eviti sau sa nu iti pese de ce cred altii.
    E dragut ca ti-a trimit mesaj fostul partener, asta inseamna ca te-a zarit pe peron si si-a dat seama ca ii eviti privirea. Dar nu cred ca in aceste conditii acel „imi pare rau” a pus capat tuturor intrebarilor si framantarilor pe care le-ai avut vis-a-vis de relatia voastra, cred ca te-a bucurat sau te-a alinat oarecum acel semn de la el.

  6. neh, nu exista framantari sau intrebari. a fost o chestie mai mult legata de respect. este exact ca si cu g b bush – nu am fost de acord cu el  si ceea ce a facut insa o sa fie ok daca isi cere scuze. acelasi principiu.

     

  7. Iniția mi-a plăcut acest blog post, și apoi am realizat că ți-ai ratat interviul pentru că l-ai văzut pe tipul ăsta pe peronul metroului. Acest lucru m-a întristat, și m-a făcut să îmi dau seama că te agăți de trecut și te complaci într-un mod fundamental nesănătos.

    Just. Let. Go!

    În orice relație care merge rău, există doi vinovați: el, că te-a rănit în cele din urmă, și tu. Poate că ți-ai permis să te atașezi prea mult de cineva alături de care s-a dovedit că nu poți avea un viitor, și poate că ai greșit și în alte moduri — probabil nici tu nu ești sigur. Nu te mai agăța atâta de depresie, pentru că nu vei reuși decât:

    • să nu fi dispus să acorzi o șansă următorului bărbat, care poate chiar simte ceva pentru tine, dar nu e vinovat cu nimic pentru greșelile primului și pentru că tu ești „emotionally unavailable”.
    • să nu te poți aduna suficient de mult cât să îți pui viața în ordine și să faci rost de un job care chiar îți place și te face mândru, nu doar te ține în viață.

    Uneori iese rău, asta e, nu poți ști dinainte. E riscul pe care ți-l asumi de fiecare dată când intri într-o relație. Când se întâmplă asta, te doare… e normal: apucă-te de box, zugrăvește-ți camera, sau plângi… în funcție de cum simți tu că trebuie să „ții doliu”.

    Dar doar o vreme. Apoi, move on!

  8. @Martin … Este asa de usor sa spui  „Just let go” … Daca ar fi atat de usor sa dai drumu unor sentimente puternice cum sunt iubirea, afectiunea, dorul, dorinta de a fi alaturi de acel cineva, ce bine ar fi.

    Ce bine ar fi daca sufletul ar fi ca un Hard Disk … ii dai un format si gata poti sa treci mai departe, dar nu este. Atunci cand te astepti mai putin ti se poate intampla ceea ce i s-a intamplat si lui Smog. Nu este usor sa treci peste o despartire, mai ales daca ai iubit. Si multi isi doresc sa mai primeasca o sansa.

    Rana produsa in suflet ramane acolo, indiferent ca se cicatrizeaza sau nu, ea ramane. Stiu ca e greu sa mai primesti o sansa, stiu ca e greu sa treci peste. Dar asa e cand iubesti. Daca te-ai despartit de cineva si inmediat ti-ai gasit pe altcineva, asta denota faptul cat de mult ai iubit pe acel cineva. Se pare ca multi nu inteleg adevaratul sens al cuvantului iubire. Si se vede asta dupa toate minusurile care sunt la fiecare comment.

    Hai mai smog, dute in club, iesi la agatat, agata-ti alt tip, mergi acasa cu el, have a hot night cu el si cine stie poate te indragostesti.  Ce atata suferit, sa iti pierzi interview-ul, sa iti ruinezi viata. Trezestete si miroase cafeaua de dimineatza . Lumea nu mai e interesata de relatie in ziua de azi, toti vor cat mai mult cur si cat mai multa P**a.

    Chiar nu aveti habar ce inseamna a iubi. Indiferent cat timp trece, atunci cand ii vezi poza sau il zaresti cum sa intamplat lui Smog pe peron, sau pe strada … tot iti trezeste sentimente si te da peste cap … sentimente, ganduri, cum ar fi daca ar mai fi fost … ce bine ar fi fost daca ar mai fi continuat sau as mai fi primit o sansa …

    TRIST !!!

  9. Exista o vorba … „Once you go black u never come back” .

    Lafel si in sex, odata ce ai incercat sexul ala, nebun, pasional, insotit de sentimente, pasiune, iubire … si reusesti sa ajungi la nivelul in care practic simti ca si inima ta si inima partenerului bat in acelas timp, e ceva … E ceva special. Poti sa faci sex zi de zi cu cine vrei tu. Atata timp cat nu este acea persoana speciala in care sa te implici nu doar trupeste ci si sufleteste … nu e acelas lucru.

    Pana la urma sexul e sex, o metoda de eliberare de excesul de hormoni. Dar iubirea e cu totul si cu totul altceva. Nu mai e doar la nivel fizic, ci deja trece la nivel spiritual.

    Cine nu a simtit pe pielea lui ce inseamna a iubi, nu are de unde sa inteleaga prin ce trece cineva atunci cand pierde acea iubire. Ce inseamna sa ii revada o poza chiar si dupa un an. Ce inseamna sa ajungi acasa si inca sa ii simti energia in casa. Sau sa vezi unele lucruri pe care le-ati luat impreuna sau le-ai primit de la el. Si atunci cand crezi ca esti puternic si nu te mai poate afecta viata til scoate in cale din nou din intamplare si te tranteste din nou, in amintiri si ganduri si daca-uri si cum ar fi fost .

    Chiar si daca iti gasesti pe cineva intre timp, undeva in sufletul sau ramane pe veci o farama din acea persoana pe care ai iubit-o cu adevarat.

     

  10. @Mary:
    Două lucruri despre iubirea reală: (a) este un sentiment reciproc, și (b) îți dă siguranță, nu depresie.

    Iubirea reală nu doare, ci te bine dispune și te liniștește. Dacă îți face rău, atunci este obsesie, nu iubire. Și eu, ca fiecare om, m-am îndrăgostit de două ori până acum, și am fost călcat în picioare în cele din urmă (vezi http://www.darkq.net/zi-de-zi/te-iubesc-dar-nu-vreau-sa-te-mai-vad/).

    Și?? Ce-o să fac, o sa mă victimalizez pe viață și o să îmi distrug cariera? Ce-a fost a fost, mi-am plâns de milă câte un an de zile după fiecare dintre ei, și apoi am învățat să fiu mai calm și mai cumpătat, și să stau în „50%”-ul meu.

    De câteva săptămâni am început în sfârșit ies cu cineva. Nu, nu am făcut sex încă, și nici în club nu mergem. Nu e perfect, și nici eu nu sunt. Dar am decis să ne dăm reciproc o șansă de a împărtăși câteva momente frumoase în timpul liber, în vreme ce ne vedem fiecare de muncă și de viață.

    You’ll get it eventually.

  11. a). Toata lumea stie ca iubirea este un sentiment reciproc iar daca sentimentul nu este reciproc nu mai este numita o relatie de iubire ce si strict o relatie sexuala.

    b). Normal ca atata timp cat dureaza iubirea iti da un sentiment de siguranta … dar ce sentiment de siguranta iti ofera atunci cand ea nu mai e langa tine ? Si e normal ca atunci unii intra in depresie si aici tine si de caracterul fiecaruia.

    Iubirea doare atunci cand o pierzi, atunci cand stii ca ti-ai pierdut jumatatea. Nu poti sa spui ca poti sa fii fericit ca atunci cand erati impreuna stiind ca totul sa terminat. A fi obsesiv din punctul asta de vedere nu faci nimic altceva decat sa il indepartezi de tine, atat cand esti in relatie cu acea persoana cat si cand totul se termina, mai ales daca incepi sa il urmaresti.

    Iar daca ai fost calcat in picioare asta e pentru ca ai permis asta. Orice lucru ori ce gest ori ce compromis sau sacrificiu intr-o relatie are o limita. Ca depasesti acea limita uneori, o depasesti pentru ca vrei sa ii arati ca il iubesti, dar a te lasa calcat in picioare nu e chiar un semn de iubire ci mai mult de slabiciune iar daca el observa asta si nu e sentimentul reciproc, poate profita la maxim de asta.

    Nu a zis nimeni ca e greu sa treci peste o relatie in care ai investit cu adevarat sentimente, iar depresia, tristetea, faptul ca putin iti afecteaza viata atat sociala cat si cariera pana la urma e ceva normal. Acum depinde si cat de mult o lasi sa te afecteze. Daca azi te-ai despartit si peste doua zile esti bine merci, asta denota cat de devotat ai fost sau cat de mult iti pare rau ca ai pierdut acel suflet.

    Normal ca inteleg ce vrei sa zici si ma bucur pentru tine si cine stie ce va fi intre voi doi pe viitor.

    Ceea ce tu nu intelegi si poate ca multi altii, este ca daca pe perioada cat a durat relatia, totul a fost frumos, ati petrecut clipe frumoase impreuna si nu au existat certuri dese, e greu ca atunci cand s-a sfarsit, indiferent din cauza cui, ca ambele persoane sau doar una din ele sa sufere. Iar daca sufera sufera pentru ca stie ca agresit, pentru ca a realizat ca a pierdut un suflet unic din viata lui si raman in urma amintiri care pe deoparte sunt cele mai frumoase amintiri, dar pedeoparte o buna perioada din viata te pot intrista in acelas timp, pentru ca stii ca vor ramane doar amintiri si nu va mai fi niciodata lafel.

    E greu de explicat ce simte fiecare. Cert e ca despartirile nu au fost niciodata usoare. Mai ales daca au existat sentimente puternice la mijloc in partea ambilor parteneri.

     

  12. Da. Te rog sa-ti pastrezi „Hmmmm … grow up … thats a kinky tought :P you naughty boy :P asa o sa fac daca m-ai rugat asa de frumos :) :* ” pentru tine.

    Multumesc.

  13. Nu iti convine adevaru nu e asa ?

    Parerea mea sincera defapt, ar fi sa te trezesti la realitate si sa mirosi cafeaua de dimineatza. Treci peste. Relatia odata rupta nu mai e cale de intoarcere. Faptul ca te afunzi in trecut nu faci nimic altceva decat sa iti ruinezi viata. fapt ca ti-ai ratat interview-ul . Si pentru ce ? Ca l-ai vazut pe peron ?

    Grow up si treci peste . Smog

    Ce a fost nu va mai fi nicodata. Vei gasi altul in timp

  14. Lucrurile se intampla in ritmul lor, pentru fiecare, cand vine vorba de a trece peste o poveste incheiata (prost sau amiabil, tot incheiata e). Fiecare simte cand e timpul sa o ia de la capat, tocmai de aia nu e o reteta de timp+actiuni universala. Martin, eu de abia acum dupa aproape un an de la breaking-up, incep sa ma gandesc la ale mele, pana acum nu am facut decat ”

    • să nu fi dispus să acorzi o șansă următorului bărbat, care poate chiar simte ceva pentru tine, dar nu e vinovat cu nimic pentru greșelile primului și pentru că tu ești “emotionally unavailable” si „

    • să nu te poți aduna suficient de mult cât să îți pui viața în ordine și să faci rost de un job care chiar îți place și te face mândru, nu doar te ține în viață”.

    • Si desi nu e primul break-up din viata mea, a dat cu mine de pamant out of the blue de n-am mai stiut cum sa ma adun, dupa 4 ani impreuna. Hell, inca adun bucati 🙂

    Growing old te pune mai mult pe ganduri cand se intampla de-astea. Partea buna e ca tot growing old ne invata si ca toate lucrurile merg in alternanta bine-rau, inevitabil. Asa ca, Smog, be patient, cand te astepti mai putin, good things will happen 🙂

  15. O clisma facuta la timpul ei, te scapa de multe idei, dar  important este sentimentul de renastere ce vibreaza inaltataor de dupa putoarea mirosului dejectiei defecatiei impusa pana la voma.

    ps

    Zugraviti-va intoteauna wc-ul in albastru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here