shadow

Am avut un an destul de… zbuciumat, să zicem. După ani în care nu s-a întâmplat nimic deosebit în plan personal în viața mea, ceva în mine s-a revoltat. Cumva, sufletul meu și-a dat seama că o carieră nu poate înlocui singurătatea și mi-am pierdut motivația și energia pentru tot ceea ce iubeam odată. M-am aruncat cu capul înainte într-o situație despre care am știut de la bun început că se va termina prost, convins fiind că nu am nimic de pierdut.

Oricine cu mințile în cap și-ar fi dat seama că avea toate premisele să se termine prost. El era cu câțiva ani mai mic și mai imatur ca mine. Eu eram, din punct de vedere profesional, superiorul lui. El avea dubii în legătură cu nevoile sale de la o relație, mai ales cele afective. Aveam foarte mulți prieteni comuni. Eu eram în țară doar pentru șase luni. Pur și simplu… n-avea cum să se termine bine.

Dar în singurătatea și deprimarea mea, am fost atât de orbit de șansele unui final fericit încât am ignorat orice urmă de rațiune și mi-am dat voie să mă îndrăgostesc de el și să investesc în el. Mă manipula, dar prietenii mei fie nu au vrut să îmi zică asta, fie îi dădeau lui dreptate. Puțin din amândouă, cred. Mi-au băgat în cap că este, cumva, vina mea că m-am îndrăgostit de el. Fără să îmi dau seama, ajunsesem o marionetă, incapabil să îmi păzesc în mod obiectiv propriul interes, și cu prea puțini prieteni dispuși să înțeleagă prin ce trec ca să îmi poată da sfaturi bune. De fapt, mi-am pierdut mulți „prieteni” în urma acestui episod din viața mea.

Privind înapoi, nu îmi dau seama cum am putut să mă cobor atât de mult, să uit de mine… mi se pare de neconceput că eu am luat acele decizii, parcă aș fi fost drogat. Niciodată nu trebuie să subestimezi nebunia care te poate cuprinde, asta e o lecție de viață.

În cele din urmă eu m-am întors în Anglia. În loc să mă facă să mă simt că am rămas cu ceva de pe urma asta, mi-a spus că și-a găsit pe cineva și cât de peste măsură de îndrăgostit este, cum eu n-aș putea să înțeleg vreodată. Cred că mai degrabă aș fi stat să îmi dea cineva cu un par în dinți decât să aud cât de repede m-a marginalizat și și-a văzut de viață.

Am rupt orice contact. Am simțit atâta ură și trădare în mine, încât am fost incapabil să mă mai bucur de orice. Am simțit că am fost mințit și că nu mai pot să cred în lucrurile în care credeam. A fost nevoie de trei luni în care mi-am abandonat emailul personal și Facebook-ul, mi-am închis numărul de telefon românesc și am evitat să mai iau contact cu orice cunoscuți din România. Nu vreau să dramatizez foarte mult, toți am trecut prin despărțiri, și nu e nimic ieșit din comun în ceea ce am trăit eu. Dar a fost, probabil, cel mai puternic „personal low” prin care am trecut.

În liniște și izolare completă, am putut să îmi reiau ușor-ușor cariera, de acolo unde o lăsasem, să îmi redobândesc independența personală, încrederea în sine și să învăț iar să mă bucur de viață. M-am simțit cel mai singur om de pe pământ… ca un om care nu are nimic. Deși știam că m-am purtat mereu frumos și nu am greșit cu nimic.

Am trecut două zile prin România acum o lună, și a insistat să ne vedem. Am ieșit seara la o cafea și am vorbit despre nimicuri ca și cum am fi fost doi străini. A fost de-a dreptul penibil. Spre sfârșit, din dorința de a nu mai bate apa în piuă, am deschis subiectul personal. După câteva explicații reciproce inutile, a venit și întrebarea:
– „Mă mai iubești?”

Am stat neclintit în scaun, privind în gol la cafeaua pe terminate. Mă uitam la ceașcă pentru că nu voiam să mă uit la el. Nu mi-aș fi dorit să vadă în privirea mea dificultatea cu care mă confrunt în a da un răspuns și întunericul pe care am ajuns să îl asociez cu persoana lui.

Adevărul este că motivele pentru care m-am îndrăgostit de el nu au dispărut pur și simplu. Nu a încetat să mi se mai pară simpatic, amuzant și uneori copilăros. Nu a încetat să mi se mai pară atrăgător fizic… cred că este unul dintre cei mai frumoși bărbați din lume și încă îmi vine să zâmbesc când îl văd. Dar ceva din interiorul meu nu mă mai lasă să uit nesiguranța pe care am simțit-o alături de el, faptul că m-a făcut să arăt ridicol în fața prietenilor mei și apoi și băgat picioarele… și faptul că mi-a călcat în picioare mândria în mod conștient și m-a folosit.

Mi-a luat aproape 10 secunde de privit la ceea ce a fost odată espresso-ul meu ca să trag linie și să dau un răspuns. Mi-am dat seama că tăcerea mea sugerează fie penibil, fie dramatism, sentimente de care mi s-a făcut scârbă.

– „Dacă aș spune că nu, aș minți. Dar dacă aș spune că da, m-aș dezamăgi pe mine. Prefer să uit că m-ai întrebat așa ceva.”

În încheiere aș vrea să mă adresez articolului lui Rhade despre „Ce înseamnă iubirea pentru gay?”, care m-a provocat să scriu acest post. Mai exact… partea în care dacă zici că nu mai iubești pe cineva, atunci înseamnă că nu ai iubit cu adevărat. Cred că l-am iubit cu adevărat, eu sunt un om serios și nu iau astfel de lucruri în joacă. Cred că undeva, acolo, încă îl mai iubesc. Dar m-a rănit atât de mult, încât mi-am format un reflex foarte negativ la adresa lui și nu vreau să mai am de-a face cu el. E ca și cum aș fi ridicat un zid între noi, pe principiul „ce nu știu, nu mă poate afecta”, ca să pot să trec peste.

Iubirea între gay nu este nici mai presus nici mai prejos decât iubirea între straight. E exact același lucru: nimeni nu e Iisus și nu există dragoste autentică indestructibilă… suntem oameni, totul are o limită și uneori… trebuie să vezi lucrurile pentru ceea ce sunt, să îți bagi picioarele și să încerci treci peste.


Alte articole scrise de același autor (Martin):


Thanks for rating this! Now tell the world how you feel via Twitter.
Ce părere ai despre acest articol?
  • Super tare
  • Util
  • Complex
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Slab

Author

Martin

Mă consider un bărbat destul de cinic și reținut, dar cred în karma și prietenii îmi spun că sunt un om bun la suflet. De pregătire inginer și Computer Scientist deopotrivă, am descoperit în ultimii ani că îmi face plăcere să exersez comunicarea în scris ca pe un skill tehnic.

Comments

  1. does.it.really.matter?    

    Îmi pare rău pentru tine, sincer! :)
    Nu este okay să lași inima să acopere și ultima fărâmă de rațiune.
    Eu am fost pe punctul de a face același lucru… dar am zis nu… pentru că nu este okay. Eu am toată viața înainte și nu voi lăsa pe nimeni să-mi fure libertatea (psihică și fizică). Nimeni nu merită să pățească așa ceva…
    Este ușor să visezi, să-ți faci speranțe și să te gândești la viitor… dar este greu atunci când realitatea îți spune : ”NU POȚI! NU AI TIMP! NU! NU! NU!”
    Cu toate că era să trec prin ce ai trecut tu (din ce ai descris acolo… puțin vag… dar mi-am făcut eu un ”film” )… m-am îndrăgostit… dar cum ziceam mai sus… am zis nu… și este greu… dar este mai bine să mă protejez pentru că niciodată nu știu ce se poate întâmpla.
    Tu ai greșit că l-ai lăsat să te influențeze. Ai greșit că ”ți-ai acoperit” rațiunea și ai lăsat inima să decidă. Pe viitor sper să nu faci aceleași greșeli și sper că ai învățat ceva din asta.
    Multă baftă!

  2. Avocatus    

    Atunci cand suntem parasiti de un prieten suntem constransi sa imbraratisam altceva: viitorul, pe noi înșine, realitatea…

    Ne indrăgostim de multi oameni dar mai putin de caracterul lor.

  3. Satyricon    

    Oamenii sunt mult mai putin sofisticati decat ne place noua sa credem.

    Mai aproape suntem de cainele lui Pavlov (si aici vin in sprijinul a ceea ce ai spus in privinta reflexului): expusi la soc, il evitam. Ce-i drept, e un proces de invatare iar sitm bine ca unii invata mai repete, altii mai greu.

    Parerea mea personala e ca nu iti poti reveni dupa o despartire. Cel putin nu in timp util. Daca „reconcilierea” vine prea devreme, nu s-a schimbat nimic – sunteti aceiasi oameni. Daca vine prea tarziu, sunteti alti oameni care cel mai probabil nu-si mai pot impartasi ce si-au impartasit candva demult.

    Precum invatam sa iubim, invatam si sa suferim, sa ne pierdem si eventual, sa ne regasim. Dar sa uitam, nu putem invata.

  4. cristymaykei    

    Asta-i efectul Rhade, el arunca o samanta si unde pamantul este roditor, incolteste si-nfloreste.

    Martin povestea ta, la modul general, nu este unica, dar al naibiii de unica pentru tine, la fel cat de unica este pentru fiecare in parte.

    Pot sa spun cu certitudine ca ai avut parte[desi inca simt ca mai ai}, de acea iubire, din care poti sa mori … de nebunie. Cred ca te-ai apropiat destul de periculos de acea granita a iubirii, in care ratiunea nu-si mai gaseste folosinta sub nici o forma.

    Din toata povestea ta, lasand la o parte iubirea{unde este destul de mult de spus}, m-a frapat atitudinea asa zisilor prieteni ai tai.
    Cred cu tarie ca aici este o problema la tine, pentru ca nu este normal ca un prieten sa te indemne voluntar la lucruri care iti fac rau.
    Sunt ferm convins ca TU crezi in prietenie, dar tot la fel cred ca nu ai invatat, sa iti alegi cu grija prietenii.

    M-a intristat articolul tau{in sensul de melanconie}, fiindca realizez ca acei oameni cu sufletul luminos, devin primii prada intereselor unora, carora nu prea le pasa de scrupule.

    Dar sa sti, ca asa cum foarte frumos ai spus in ultima fraza, chiar daca invatam, suferim, pierdem sau ne regasim si sa uitam putem… trebuie doar timp … si … o noua iubire.

  5. Michel-Angelo    

    Unul din cele mai frumoase articole pe care le-am citit pana acum pe Darkq.
    Sunt perfect de acord. Nu exista o diferenta (sau in mod ideal nu ar trebui sa existe una) in iubirea dintre un cuplu gay sau un cuplu hetero.
    Este sfasietoare experienta prin care ai trecut… stii… se spune ca cine n-a plans, cine n-a suferit, nici nu a trait cu adevarat.
    Cred ca peste cativa ani, iti vei aminti diferit aceasta experienta. Poate ca pe o etapa necesara a procesului tau de maturizare ca barbat, ca sotz, pentru cineva norocos :-)

  6. boon    

    Am trecut si eu prin acelasi lucru. Momentul in care incepi sa gandesti cu alt organ decat creierul este momentul in care trebuie sa spui ‘STOP’ la tot, caci niciodata nu se sfarseste bine. Am facut prostia sa ma las in voia sortii pentru ca asa simteam… dar am invatat ca trebuie sa gandesti inainte sa simti, altfel ai de suferit. Eu ma bucur ca am trecut printr-o situatie similara cu a ta caci am avut multe de invatat. Am invatat sa apreciez apoi alt om, unul care nu m-a ranit. Am invatat sa iubesc din nou. Viata nu se opreste acolo unde cineva iti spune ‘nu’ pentru ca, in acelasi timp, altundeva pot fi alti 10 oameni, la fel de buni sau chiar mai buni, care ti-ar zice ‘da’ fara sa se gandeasca prea mult.

  7. Martin    

    Cred că am trecut cu totul peste acest episod acum, și aș fi nerecunoscător dacă m-aș victimaliza. Încerc să prețuiesc fiecare experiență de viață, pentru că la urma urmei o singură viață am.

    Doar că după ce m-am întors în Anglia la finele lui Mai, și după despărțire… m-am trezit deodată foarte abandonat și confuz pentru că nu știam ce anume ar trebui să învăț din tot.

    Din moment ce nu înțelegeam cu ce am greșit eu… logica din mine spune că același lucru s-ar putea repeta și în viitor. Ori eu nu vreau să nu mai pot avea încredere în oameni. Mi-am pus problema că atunci când voi cunoaște pe altcineva, s-ar putea să nu mai fiu în stare să am încredere în el, ori asta n-ar fi corect.

    Am avut noroc de prietenii de aici că au avut răbdare să mă asculte nopți în șir gândind cu voce tare (uneori spre disperarea soțiilor lor :D), pentru că asta m-a ajutat să îmi fac în cele din urmă ordine în cap.

  8. boon    

    @Martin Asta m-a frustrat si pe mine ca nu am inteles cu ce am gresit si, tipul fiind la fel un copil imatur, n-a putut sa-mi spuna clar ce s-a intamplat, cu ce am gresit si din cauza asta am cam ramas agatat de el… de ce se intamplase, nu puteam uita, nu puteam sa trec peste pentru ca ma macina mereu intrebarea ‘DE CE?’. Si exact asta i-am spus si eu: ‘din moment ce nu mai vrei inseamna ca ceva s-a intamplat, am gresit cu ceva sau ceva nu am facut bine sau nu e bine la mine. te rog sa-mi spui ce’ si m-a aburit putin fara sa-mi dea un raspuns… cred ca nici el nu stia. Si de atunci am zis sa nu ma mai incurc cu elevi de clasa a 12-a, ca se muta apoi la facultate si isi schimba total viata, abia atunci isi dau seama in ce lume traiesc.

  9. Rhade    

    Martin, imi cer scuze pentru raspunsul intarziat. Concluzia pe care ai tras-o din ceea ce am scris este una gresita din punctul meu de vedere, nu am pretins ca iubirea adevarata nu te lasa sa renunti la o persoana si voi elabora aici ce am lasat deoparte acolo, articolul fiind deja cam mare.

    Mesajul meu de acolo era mai degraba pentru el in situatia asta, nu pentru tine. Desi fundamentul tau a fost instabil nu te pot acuza ca nu poti iubi cu adevarat. Cand iubesti pe cineva exista anumite lucruri minunate pe care le descoperi la persoana respectiva: zambetul, felul sau de a fi, anumite gesturi, aspecte fizice, practic ea se construieste in mintea ta. Cand iubesti cu adevarat acea persoana creata continua sa existe in mintea si sufletul tau si tu continui s-o iubesti chiar si cand cea reala s-a indepartat total de ea. Acea speranta dureroasa cu care mai stai legat o vreme de persoana din viata reala iti arata ca iubirea ta a fost una adevarata, dar samanta ta nu a avut mediu roditor sa folosesc expresia lui cristymaykei.

    Ma bucur ca ai reusit sa treci cu bine, stiu cat poate fi de greu sa rupi niste legaturi distructive cu cineva, mai ales cand nu le intelegi. Singurul lucru pe care trebuia sa-l intelegi din articolul meu si sfatul meu de acum este sa incerci sa ai acea „eleganta” in decizi si sa incerci sa le iei pe acelea care iti satisfac toate cerintele, nu doar impulsul de moment :)

  10. Avocatus    

    Titlul in sine este o contradictie. Nu poti iubi cu adevarat pe cineva si in sufletul tau sa nu simti nevoia de a-l vedea.

  11. boon    

    In titlu nu spune ca nu simte nevoia de a-l vedea ci ca nu VREA sa-l vada. E diferit. Si se poate sa iubesti dar sa nu vrei sa-l vezi, practic sa nu mai vrei sa-l iubesti pentru ca te consuma iubirea respectiva.

  12. Martin    

    Boon a înțeles exact ce am vrut să zic ;).

  13. dual_sim    

    „cred că este unul dintre cei mai frumoși bărbați din lume” Povestea clasica…atunci cand cineva se indragosteste in mod nespus de o persoana foarte atractiva dpdv fizic, persoana care, de altfel, este constienta de efectul ei asupra celorlalti…si, automat, te joaca pe degete. De-asta e bine cateodata sa nu avem pretentii la „perfectiuni”, tocmai pentru a ne proteja eu-ul. Este trist, intr-adevar, insa sunt atatea persoane, mai putin atractive fizic, care ofera mai mult decat …o frumusete perfecta.

  14. bogdib    

    As avea si eu o poveste destul de interesanta sunt nou pe aici cum as putea sa o public.daca ma ajuta cineva

  15. RobertG    

    Pai ai cont pe darkq?

    Daca nu ai sau ti se pare greu, trimite povestea la admin@darkq.net si il publicam.

  16. cristymaykei    

    dual_sim, sunt destui care prefera … sa se arda cu perfectiunea fizica.

    Apoi depinde si de taria caracterului fiecaruia de a nu fi subjugat de frumusete, dar acum fie vorba intre noi, cum poti rezista frumosului, cand frumuseatea este cautata la orice pas de fiecare dintre noi?

  17. boon    

    @dual_sim cat adevar graiesti… dar tine de tine sa-ti dai seama daca persoana respectiva face acest lucru si trebuie sa te mentii sus. cand incepe joaca trebuie sa te dai inapoi si sa-ti spui tie ca persoana respectiva nu te merita, ca e un om de nimic daca face asa ceva.

  18. niky    

    Sunt oameni care intra in viata noastra, care lasa ceva fermecator si frumos, un sens de care ramai mereu placut surprins, sau care trec doar sa treaca, lasand un gol si un gust amar. Dragostea e una, dar iubirea are multe fete. Conteaza sa incerci sa te indragostesti din nou pentru ca sunt oameni care merita acest sentiment.

  19. cristymaykei    

    niky esti aproape un poet.

  20. Dexus    

    Din cate ne-ai povestit … si din faptul ca ai facut niste greseli de ortografie ciudate eu cred ca tu plangeai cand scriai…
    Sunt foarte deacord cu ceea ce ai scris ; eu sunt bisexual si ultima mea relatie gay a fost acum 2 ani la varsta de 17 ani.
    Acum presupun ca o sa spuneti ca la 17 ani nu pot exista relatii, dar eu va pot contrazice.
    Si da, nu dureaza mult si sunt foarte imprevizibile.
    Dar sunt presarate cu atatea momente frumoase/dureroase incat aproape ca as putea sa recomand tuturor macar odata sa incerce o relatie cu o persoana mai tanara :)) minim 18 sa nu o dau in altele :)). Acum imi este dor de o relatie gay, dar nu stiu cum sa gasesc pe cineva loial sau cel putin in stare sa ma atraga atat emotional cat si fizic (ps sunt scorpion :)) )

  21. Corneliu    

    In spiritul articolului, o melodie de Mika, care se numeste ¨Te iubesc doar cand sunt beat¨.

    http://www.youtube.com/watch?v=yWf5tersrtY

  22. Martin    

    @dual_sim: Nu am spus niciodată că m-am îndrăgostit de el pentru modul în care arăta. Asta ai dedus tu. De asemenea, nu am spus că _este_ unul dintre cei mai frumoși bărbați din lume, ci doar că _mie mi se pare_ unul dintre cei mai frumoși bărbați din lume.

    Povestea cu frumusețea nu e doar povestea clasică… e singura poveste care se poate. Chiar nu cred ca oamenii se îndrăgostesc, vor să se sărute sau să facă dragoste cu alți oameni care li se par cu adevărat urâți. Și din nou, ai grijă: am spus „li se _par_”, pentru că frumusețea nu e nici ceva absolut, nici ceva rar.

    @Dexus: În toată viața mea de adult, am plâns o singură dată. Și n-a fost nicidecum din dragoste. Iar dacă îmi spui care sunt greșelile de ortografie, voi fi mai mult decât bucuros să le repar.

  23. boon    

    Eu sunt de parere ca sa te poti indragosti de cineva e nevoie si de acea sclipire fizica. Altfel, de multe ori, nu vei vrea, nu vei avea motivatia sa mergi la o a doua intalnire. Dar nu cred ca e necesar sa fie frumusete divina, ci sa nu fie o persoana care sa iti provoace repulsie. Consider ca, esti indragostit abia atunci cand iubesti si iti place totul la persoana respectiv, inclusiv lucrurile pe care acea persoana le uraste la ea. Incepi sa il vezi pe baiatul ala ‘dragut’ ca pe cel mai frumos om din lume. Asta e dragostea, din punctul meu de vedere.

  24. Iubire inselata    

    Frumos scris, din suflet. Nu stiu de ce uneori altii se joaca putin de-a iubirea. Am patit-o acum cateva luni, afland ca iubitul meu isi gasise timp sa faca sex cu un prieten comun. Dupa ce am aflat am stat sa meditez putin la cat de fraier am fost 6 ani…M-am lasat fraierit? E drept ca imediat am taiat orice punte de legatura, nu am ce sa discut cu un om care nici macar nu isi recunoaste greseala, sustinand sus si tare doar ca „celalalt nu reprezinta nimic”. Probabil asa justifica si altora despre existenta mea, mi-am spus. Toti cei cu care el face sex sunt „nimeni”, nu „reprezinta nimic”. Asa cum procedeaza cu un om, poate proceda si cu un altul. M-am lasat manipulat ca si tine. Deh, sunt om si a gresi e omeneste. Interesant este ca nu si-a cerut scuze pentru minciuna niciodata. Mai are rost sa incerc sa vad ce a fost in mintea lui sau pot merge mai departe, fara sa ma uit in urma? E drept ca iubirea inselata doare, doare si dupa cateva luni de la despartire. Cred ca l-as fi iertat si am fi ramas amici daca recunostea adevarul. A preferat sa tina fruntea sus.

  25. pederanger    

    Te iubesc, dar imi trece. Super filozofie. Am notat deja asta pentru potentialele mele caderi.

  26. Cristian    

    Conturam aceleasi stari in urma cu 5 luni…

    Complimente pentru articol. S-ar putea sa postez si eu cateva , dupa ce-mi fac un cont.

  27. Dexus    

    apropopo de ce a zis cristian cum / cand se aproba cererea respectiva de activare a contului ( am facut-o si nu am primit mail de aprobare)

    1. RobertG    

      Puteti trimite un mail pe admin@darkq.net si le aprob eu. Momentan DarkQ se confrunta cu un nivel de conturi false foarte mare asa ca am fost nevoit sa trec pe aprobare manuala userele.

      Deci, trimiteti-mi mail si aprob eu.

  28. Blank Page    

    Probabil ca acum o sa fiu huiduit sau injurat.
    Este aiurea/naspa situatia , DAR cand treceti la lucruri serioase cu pustanii astia mai „imaturi” si netrecuti prin viata, de ce nu ia nimeni in calcul riscurile cu care se confrunta destul de multi.

    Pentru ei este usor sa lase balta ce au avut… mai ales daca ii ajuta corpul… sau sarmul etc etc.

    Eu zic DUPA BARBATI SI AUTOBUZE NU ALERGATI, FRATILOR, VA VIN ALTII DIN URMA !

  29. cristymaykei    

    Blank Page, stiam ca dupa autobuz si FeMeI, sa nu alergi niciodata, dar ma rog, fiecare cu povata lui, insa dupa BarBatii cu adevarat BarBati , merita sa te lasi alergat si eventual sa te mai si impiedici.

    pederanger o sa uiti pana atunci cand o sa treci prin acele potentiale caderi. Dar dupa cum te simt eu, nu esti genul care sa aiba prea mult acele potentiale caderi.

    Iubire inselata, 6 ani de relatie si sa nu-ti dai seama de zbenguiala frenetica a partenerului e cam mult Domnule, dar cu ceva sunt de accord cu tine, cu faptul ca prefer sa se zbenguie cat vrea el, dar sa nu ma minta nene si cu atat mai mult sa-l prind cu dansa intransa si sa ma faca chior sau orb.
    Hai ca se zbenguie, se racoraste, se spala si gata, dar sa pretinda ca-si face clisma de dureri de burta si sa vezi cum duce repede periuta de dinti la gura ca i se prelinge pasta si-n acelasi timip sa zica ca nu vezi bine si ti se pare pentru ca interpretezi gresit, asta NU nene, e prea mult.
    La naiba, pasta aia de dinti nici macar nu face … spuma.

    boon, punctul tau de vedere nu doar ca este de bun simt, dar este si real pentru multi dintre noi, cu exceptia narcisistilor si a celor care inca aspira la calitatea de matur.

    Cristian si Dexus, sper sa faceti ce ati promis, noi asteptam cu nerabdare povestile voastre.

  30. niky    

    Stii, iubire inselata, nu te-ai lasat fraierit, ci doar l-ai iubit si stiai ceva despre partenerul tau ca na, sunt 6 ani si ajungem totusi sa ne cunoastem partenerii intre timp cam ce potential au si unde bat, nu? Totusi il mai ai in suflet. E normal, dar va trece cu timpul. Trebuie doar rabdare, multa rabdare cu tine insuti si capul sus! incearca sa mergi inainte ca ai un suflet bun si meriti mult mai mult.

  31. Blank Page    

    cristymaykei, cunosc varianta originala, dar merita si merge adaptata la context. Acum eu am o neclaritate in privinta barbatilor adevarati… tu cum ii vezi, sau care sunt adevarati pentru tine? pentru ca mi-am facut un film in cap si nu ii gasesc finalul. Oricare ar fi aia, nu stiu altii cum fac, dar eu nu o sa alerg dupa ei (si cunosc destui ca mine).

  32. Iubire inselata    

    Merci pentru incurajari, Niky si Cristymaykei! Este posibil sa fi fost naiv, am plecat de la ideea ca in iubire nu trebuie sa fii niciodata suspicios, am utilizat principiul „si vis amari, ama”. Este la fel de adevarat ca intuitia mea functiona relativ bine, doar in ultima perioada a relatiei am simtit ca ceva „e putred in Danemarca” dar nu am avut niciodata timp sa caut argumente care sa-mi sustina teoria, cu atat mai mult cu cat nu locuiam impreuna si aveam deplina incredere in el. Intamplarea a facut sa descopar infidelitatea dupa 5 luni… Nu i-am mai dat telefon, ma abtin sa-l sun, ma roade intrebarea ce o fi fost in mintea lui sa-mi spuna ca „nu e adevarat” cand avea dovezi privind escapada sa? Ma credea chiar idiot? Sau de fapt fugea de propria eroare, o nega asa cum fac de obicei copii prinsi cu minciuna? Un amic imi spunea ca reactia sa arata ca pentru el inca „reprezentam ceva” si de aceea incerca sa ascunda adevarul.:) Deh, ciudata reactie pentru un barbat. O intelegeam la o femeie, dar la un mascul? Preferam adevarul brutal decat o minciuna chioara. Ar fi fost mult mai bine daca imi spunea ca nu mai reprezentam prea mult unul pentru altul si sa ramanem prieteni decat sa ma duca de nas. Lasitatea e lamentabila! Am ajuns la concluzia ca avea un suflet bun dar un caracter infect.
    Raman la ideea ca o relatie se bazeaza pe incredere reciproca si pe respect. Daca devenim suspiciosi vom crea premisele pentru a fi inselati (cu cat sotul e mai gelos, cu atat mai mult sotia va incerca sa-i dea motive de „satisfactie” a geloziei, inselandu-l; nu vad de ce aceasta situatie nu se aplica si in cazul relatiilor gay, concretizandu-se vechea zicala „de ce ti-e frica, de aia nu scapi”). Ei bine, chiar daca nu am fost suspicios, tot am patit-o… dar asta pentru ca omul de langa mine are o nevoie patologica de confirmare a sexualitatii sale, gasindu-si relativ usor satisfactie intr-o lume in care se petrec atat de multe permutari :) Satisfactia mea a fost doar aceea de a pune PUNCT atunci cand nu se respecta PRINCIPIILE de baza ale unei relatii normale. Nu vreau sa traiesc in minciuna, asa cum fac altii, dupa ce isi prind iubitii prin alte paturi. Decat un compromis de asta, mai bine singur!

  33. cristymaykei    

    Iubire inselata se simte multa tristete in vorbele tale si na, La Naiba, ce pot sa mai zic? Nimic.

    Blank Page, da cine zice sa alergi TU dupa ei?
    Eu ziceam, ca TU sa … te lasi alergat.

  34. Blank Page    

    Ai dreptate, nu am fost atent la context pentru ca am raspuns in graba.
    Aaah da, si apropo de alergat dupa cine merita… am avut acum revelatia in care cel care alearga se plictiseste la un moment dat 😉

    Poate ca nu era/este cazul sa intreb… dar ai evitat raspunsul la intrebarea din commentul anterior.

  35. itsfriday    

    Pana la urma, tu nu esti sac de box, iar „iubirea” nu cred ca trebuie sa ne autodistruga pentru a demonstra ca e adevarata :-)

    Bafta! si… sa ridicam privirea din espresso pentru ca ceva tot se iveste la orizont.

  36. pederanger    

    cristymaykei,
    nu o sa uit, dar probabil o sa ma mint ca am uitat. Cat despre banuiala ta, o resimt ca pe o stampila. Nu doare, dar o stiu acolo.

  37. cristymaykei    

    Pastreaz-o, odata, undeva, candca, o sa fii mandru ca o ai acolo.

  38. pederanger    

    Nici chiar atat de marcat nu ma simt Mr. cristymaykei!

  39. cristymaykei    

    Haaahahahaaaa, stiam ca acel, „probabil”, este = cu mai mult ca sigur. Dar tot ramane un paradox cand spui ca probabil{mai mult ca sigur} o sa te minti ca ai uitat, dar nu uiti ceea ce o sa uiti cu siguranta, insa o sa ti minte doar ceva vag, ce trebuia sa te minti ca ai uitat si o sa iti aduci aminte numai faptul ca ai uitat de undea-i plecat, deci numai amintirea uitarii a ceea ce te minteai ca uiti.
    Complicat e si cu uitarea uitarii asta cand uiti ca te-ai mintit ca uiti.

  40. Angel    

    Cam prin aceasi intamplare nefericita am trecut si eu ..Dar am aruncat totul intr-o cutie inchisa….!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *