Acasă Zi de zi Mister Gay Romania 2010: Mă retrag!

Mister Gay Romania 2010: Mă retrag!

304
25

După zile în șir de frământări, conflicte emoționale și întrebări fără răspuns, Silviu, baiatul care acum câteva zile câștiga Mister Gay Romania, se retrage. A decis să facă publică acestă hotârâre prin intermediul DarkQ.net:

MA RETRAG… și o spun cu cea mai vie senzatie de usurare. Am stat si am analizat pe toate aspectele…

Mediatizare: chiar daca voi refuza acum invitatiile din mass-media, am convingerea ca elementul meu de diferentiere (nr. handicapul 🙂 ), va fi un factor observabil si la etapa Europeana, si implicit cam imposibil de nemediatizat. Am stat si m-am gandit cat sunt dispus sa pierd in plan personal. Tot ceea ce ma mana sa merg mai departe erau filosofii de genul: Fii tu schimbarea ce vrei sa o vezi in ceilalti. care desi frumoase implica un factor enorm de jertfa de sine. Momentan sunt in situatia in care, prefer in detrimentul unui rol de „maica Tereza” sa nu imi stirbesc din sansele la fericirea emotionala, de a-mi gasi pe cineva ok, dar care pune pret pe discretie.

Asadar din punct de vedere al mediatizarii e cam totul sau nimic. Nu pot decide sa ma prezint la concurs, incercand sa evit mediatizarea, pentru ca in primul rand nu cred ca e posibil, iar in al doilea jumatatile de masura nu ma reprezinta.

Vreau sa va spun, ca eram pana nu demult dispus sa ma duc pana la capat. Inclusiv in ce priveste mediatizarea. Oricat de roz pare situatia si de „ce te plangi bah?”. Dar nu e chiar asa. Haideti sa ne gandim putin. Daca misterul de anul trecut putea trece o piata plina de oameni fara a fi recunoscut, elementul meu de diferentiere ar fi facut din mine o persoana imposibil de confundat. Acum, eu sper ca Romania nu e o tara in care sa te trezesti cu o bata de baseball peste cap pentru ca esti homosexual, dar sunt totusi alte elemente de violenta verbala ce ar fi putut aparea.

Alt element Pro din acest SWOT, care ma tinea captiv in a merge mai departe, ar fi invelirea acestui eveniment ca fiind ceva „once in a lifetime”. As fi mers mai departe cu gandul ca mai bine regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai facut, iar evenimentul ar fi putut scoate la iveala noi si noi oportunitati. Cartea vietii mele, grija cum o joc. Dar nu!

Pentru ca de cand am castigat, nu am facut decat sa fiu intr-o continua incercare sentimentala. Afectat de ce s-a scris in on-line, de felul in care s-a scris, afectat de evenimentele de promovare ce au urmat. Toate aceste evenimente au facut din mine, ceea ce eu de regula nu sunt. Fie o persoana trista, mohorata, depresiva, fie o persoana falsa, ce trebuia marketata ok, pentru a da bine.

Astazi, de fapt ieri, ca e 2:51 AM, m-a sunat Mircea Solcanu, pentru a-mi transmite detaliile cu privire la emisiunea ce urma sa o organizeze. Urma sa vorbeasca cu reprezentantii trustului media din Timisoara pentru a face un spot introductiv pentru emisiunea in care urma sa fiu invitat –  ceva de genul „o zi cu mr. gay romania”.

Desi m-am bucurat copilareste, la inceput, cred ca pana la urma a fost elementul ce a intregit sfera.  Adica eu mereu mi-am dorit un job in media… Era daca vrei, visul kiddo-ului din mine. Iar acum aveam pentru prima data cumulate mai multe aspecte – aparitie media intr-un context eveniment ok, cu posibilitatea de a transmite un mesaj complet atat personal – povestea mea – cat si general – tematica gay. Insa am indraznit sa visez prea departe si prea din orice.  Si am ajuns la concluzia ca nu are rost sa-mi satisfac un capriciu, prin costuri mult prea mari.

Sentimentul care il resimt dupa toate astea, este acela al unor muste care se invart vara in jurul capului meu. Tot ce vreau, acum, e sa scap de ele. Dau cu piciorul la sansa vietii mele? So what? Sunt ok si acum. Am un job ok, sunt repectat, am prieteni, colegi de milioane. Daca ar fi sa merg vreodata in viata asta mai departe intr-un fel sau in altul, sunt sigur ca sunt si alte cai, care sa nu ma faca sa resimt un consum de resurse mult prea mare, si care sa nu ma pozitioneze in ceva, ce defapt nu sunt.

Apreciez diversitatea, si apreciez critica mai mult decat crezi. Mult peste asta apreciez sinceritatea. Dupa experineta „Cluj”, experienta in care am simtit din plin sentimente de genul „jena” sau „penibil”, in care am fost marketat ca un produs de show. Nu pentru ca nu au fost oamenii ok, pentru ca au fost si nu vreau sa se inteleaga gresit, cum ca eu as critica in vre-un fel comportamentul lor (individual sau colectiv)…. nu e vorba despre asta. E vorba ca am participat la un eveniment care nu se muleaza in niciun fel pe felul meu de a fi.

Cand s-a urlat in microfon Mr. gay Romania 2010 este cu noi in aceasta seara. Silviuuuuuu. Mi-a crapat efectiv fata si mi-a venit sa intru in pamant de rusine. Am incercat sa mi le dreg cu doua beri. Intr-un final am reusit. Am facut poze cu multimea, am dat autografe… alt eveniment oarecum stanjenitor.

Nu sunt eu asta, ce nu e clar. Nu sunt club-type. Si in Timisoara, prezenta mea in club, in 2 ani de zile, daca a ajuns la 10 prezente. Nu e ceva ce ma reprezinta nici in mod normal, daramite o chestie de show de prost gust in care eu sa fiu in mijlocul atentiei. – NU MA REPREZINTA.

Intrebare fireasca… Pai ce te asteptai baiete sa fie? Corect. Am mers purtat de val. Nu am gandit problema. Am zis sa vad masura in care ma simt bine intr-o astfel de situatie. Am vazut…

Acum in ceea ce ma priveste. Da! Handicapul e o chestie nasoala. Estetic vorbind. Insa, in niciunul dintre cazuri, cand am discutat cu cineva pe internet, urmand intregul proces… mess, schimb de poze, web-cam, acesta nu a constituit un impediment. Nu cel putin la nivel de fuck buddies.

[…]

Este oare un handicap fizic, care evident este un punct in minus ca imagine, suficient incat sa inlature alte calitati?

Oare chiar nu am alte calitati, si fara carje nu as fi avut nicio sansa? Chiar asa sa fie? Ar fi trist. Experienta mea de viata imi spune totusi altfel. In sensul ca am fost acceptat „chiar si asa”.

In legatura cu asa zis-ul meu PR, am purtat o discutie, am lamurit faptul ca nu am nevoie de asa ceva. Poate sa fie PR-ul evenimentului, sa completeze informatiile organizatorice si cele ce tin de eveniment, dar nu sa imi raspunda in nume personal sau sa dea impresia ca eu sunt ingradit in vre-un fel in exprimare daca el nu-mi ingaduie. I-am precizat toate aspectele astea si le-a inteles. Par intr-adevar din atitudinea lui, a fi o papusa. Nu sunt!

Crede-ma. E dificil ca naiba. Nu e usor ca dintr-o data dintr-un om cu un grup de prieteni sa pic intr-un anturaj in care nu cunosc foarte bine pe nimeni din jurul meu. E o provocare intre a merge mai departe sau a ma retrage. A ma retrage ar fi cel mai ok lucru. As face-o fara ezitare. Doar ca… vreau sa fructific o oportunitate (desi cuvantul implica o componenta pozitiva)… mai bine zis o cale. Pe care poate altadata nu voi mai avea ocazia sa calc. Sunt curios unde ma va duce si ce va fi.

Cat despre tensiunea din jurul acestui subiect. Oamenii sunt mult prea seriosi, asupra unui eveniment, pe care nici eu ca participant nu l-am tratat cu prea multa seriozitate.

So Robert. Faptul ca blogul tau respecta libertatea de exprimare, nu pot decat sa te felicit.

Bun… cred ca am vorbit cam mult. In principiu… Mie imi place sa dansez. Daca fac un pas in fata, sa am libertatea de-al face inapoi in momentul in care doresc. Urasc sensurile unice. Iar acum tocmai aici sunt. Un pas mai departe, ar insemna sa ajung intr-un punct in care nu exista cale de intors la normalitate. De aceea, sunt sigur ca sunt si alte cai fata de care sa am si eu o pozitionare mai ok.

Respect.
Silviu

25 COMENTARII

  1. Nu-mi voi spune părerea legată de decizia ta pentru a evita interpretările. Ceea ce pot adăuga este că părerea ta conteaza cel mai mult, mai mult decât a oricui altcuiva.

    Apoi sunt convins că toți cei care te-au susținut până acum, îți vor înțelege pe deplin hotărârea luată.

      • eu ma ridic in picioare si ma inclin, cu respect.
        FELICITARI, esti un actor demn de invidiat pe scena vietii!
        te rog nu interpreta „actor” ca fiind ceva fals din partea ta sau actorie pentru ca nu este! ai avut de interpretat un rol dificil, ai pasit pe scena cu capul sus, si ai parasit-o plin de demnitate si incununat cu lauri.
        si te-ai descurcat exemplar, fara sufleur 🙂

  2. Ouch… E decizia ta, Silviu, faci cum îţi dictează raţiunea. E de înţeles, chiar îmi imaginez ce presiune psihică a fost exercitată asupra ta în ultimele zile, şi sinceră să fiu nici nu ştiu cum ai rezistat (eu răbufneam după 2 zile:smile:).

    Oricum, se vor mai ivi şi alte ocazii în care să reuşeşti să schimbi ceva, nu mă îndoiesc.  Mult succes în continuare!

  3. Silviu, pari un tip Ok.  Treaba asta m-a determinat sa ma solidarizez cumva cu tine in aceasta incercare a ta de a repara lucrurile.
    Da, mirajul succesului ne poate imbata pe fiecare, asa ca nu e vreo mare greseala ca te-ai lasat ademenit sa intri intr-o lume a carei stralucire este mai degraba o poleiala ce ascunde foarte mult jeg.  Cu totii ne dorim sa ajungem in fata,  sa nu fim ipocriti! Si cand esti in fata,  e cel mai usor sa primesti tu toate ouale stricate-n mecla.
    Iti admir sincer puterea de a te trezi din acest miraj. Nu stiu cati dintre noi ar fi avut curajul sa faca un pas inapoi. E nevoie de multa tarie de caracter pentru asta.

  4. Bravo Silviu!
    Ma bucur enorm ca faci ceea ce crezi tu ca iti este ok! Prin mailul de la tine poate toata lumea sa observe ca esti o persoana bright.
    Am fost si eu la un pageant show gen Mr. Gay si a fost tare greu, atat in timpul competitiei cat si dupa. Mereu o sa fie pareri pro si contra, important e ce simti tu si sa-ti fie tie bine!
    Inca o data felicitari Silviu!

  5. Silviu,

    Mă bucur că nu eşti doar un simplu mister :). Şi îmi pare rău că a trebuit să devii „vedetă” ca să îţi dai seama că nu acela de pe scenă eşti tu. Scuze că te-am porcăit, dar puţin puţin tot ai meritat 😀

    Să nu îţi pară rău niciodată pentru deciziile luate, atâta vreme cât tu simţi că e mai bine pentru tine aşa.

    Ocaziile „once in a lifetime” nu sunt deloc once in a lifetime. Fii ceea ce eşti, crede în tine şi fii absolut sigur că ocaziile de acest gen ţi se vor ivi foarte des. 😉 Eşti un om care se poate face singur fericit, nu trebuie să vină vreun Solcanu sau OTV, sau vreun alt om în viaţa ta ca să te facă fericit.

    Uite de pildă visul tău de a lucra în massmedia nu e de neîmplinit. Mai ales acum, când te cunoaşte deja mai multă „lume bună”. Nu poţi şti niciodată de unde sare iepurele… cine pe cine cunoaşte şi îţi poate pune o vorbă bună.

    Iar dacă tânjeşti după Spania, îţi pot oferi compania mea într-o bună zi într-o excursie, pentru că eu încă nu am fost acolo… şi e un must pe lista mea „travel”.  😛 Alături de Robert, Grid, Anca-Irina, Cosmin, Ligia bineînţeles şi cine o mai vrea să merem cu turma.  🙂

      • eu sunt dezamagita… pentru ca eu am sprijinit o idee si o cauza reala, nu un mit al ideei de mister…. si ma astept la blamare si cutite in spate, dar eu am ales intotdeauna omul si ideea din spate… si in spate de data asta am dat de alte reflectoare: link

    • La o astfel de turma cu destinatia Spania ne bagam si noi!!! 🙂
      Silviu…nu vreau sa iti tai aripile in zbor, dar legat de massmedia, as putea sa-ti spun lucruri care te-ar face sa te razgandesti. Si, sincer, nu asta imi doresc. Ai nevoie de un ficat extrem de puternic pentru a lucra in asa-numita presa de la noi. Pe de alta parte, conteaza foarte mult si ce anume vrei sa faci: presa scrisa, radio, Tv, stiri, divertisment etc. Inca mai exista locuri in care conteaza ceea ce stii sa faci sau cat vrei/poti sa inveti, locuri cu oameni faini, care nu se mananca de cur pe la spate, care isi spun ce au de spus face-to-face, isi sar in gat pe teme profesionale  dar apoi ies la bere. Exista insa si opusul… iar realitatea de la „locul fetzei” bate orice orizont pe care imaginatia il poate atinge…din pacate!

  6. sa speram ca invatam putin cate putin.
    un citat fain pentru unii ca sa faci rau nu e nevoie sa faci nimic, dar ca sa faci bine e nevoie de munca.

  7. hey … the coffee is still on!  ar fi fain daca cei care te-au calcat in picioare are avea decenta sa se abtina de la comentarii acum.
    over and out!

  8. Silviu~
     
    Mă bucur că ai reușit să ieși cu grație din toată tevatura asta. Nu mulți ar fi reușit să iasă impecabil dintr-o situație care predispune la murdării și compromisuri, așa cum e în business-ul ăsta de vânzare a propriei imagini. Îmi imaginez că, odată trezit în caruselul amețitor al manipulărilor, atât de propriu lumii media, ți-ai dat seama cât ești de singur acolo, în lumina reflectoarelor. Gloria scenei e un fel de domiciliu forțat în care niciodată nu te poți simți acasă. Din felul cum ți-ai justificat ieșirea din scenă am văzut cât de frumos și lin ai reușit să  te strecori printre interese și influențe de tot felul, aproape fără să te atingă comentariile și, ce-i mai important, fără a jigni sau măcar a dezamăgi pe cineva. Sigur, îți vei auzi probabil destule ca urmare a deciziei tale, cum că ești nerecunoscător pentru șansa oferită și pentru eforturile investite în tine, dar atunci vei realiza o dată mai mult că numai despre asta a fost vorba – de o investiție în persoana ta, nu de o apreciere autentică și necondiționată.
     
    Nu știu dacă decizia ta e bună sau nu, mai ales că ți-ai dorit mult lumina rampei. Tu spui că nu ești făcut pentru asta și că ai fost luat de val, pe nepregătite. Trebuie să te gândești, pentru orice eventualitate, dacă decizia îți aparține în totalitate (ca urmare a experienței inedite de a fi fost, chiar pentru scurt timp, centrul atenției) sau, pur și simplu, comentariile negative de pe blog te-au influențat mai mult decât aplauzele și încurajările primite în altă parte, sau decât însăși promisiunea succesului. Până la urmă, atâta vreme cât alții te privesc și-ți sugerează ce ar fi bine și ce nu pentru tine, tot pe „scenă” te afli – mai puțin luminile de rigoare.
     
    Poate că a fost și un pic de invidie pe ici, pe colo, la adresa ta. Sau poate că, așa cum se întâmplă adesea, niciunde nu există o discriminare mai mare decât în mijlocul celor discriminați. A fi gay e deja un handicap social în ochii multora dintre noi și, poate, tocmai pentru asta sunt gay-ii destul de intoleranți cu tot ceea ce se cheamă imperfecțiune fizică. Nu e o răutate, ci doar o inconștientă dorință de compensare a propriului „handicap”. Îmi spunea cineva că lanțul discriminării merge până-ntr-acolo încât, cu cât discriminarea e mai mare, cu atât cel discriminat devine mai intolerant. A fi gay e deja destul de rău, dar a fi gay și negru (sau gay și țigan) e mult mai rău; nu mai vorbim de situația în care se întâmplă să fii și femeie pe deasupra, când e probabil nu ai decât să te ascunzi în fundul dulapului…
     
    Așa că, dacă ești sigur că lumea în care ai intrat e prea ciudată pentru tine, sau prea puțin legată de aspirațile tale, atunci asta e–o părăsești înainte să-ți fi făcut mai mult rău decât bine. Dar dacă nu ești încă sigur, rezervă-ți întotdeauna dreptul de a te răzgândi. Chiar cu riscul de a-ți mai adăuga încă o etichetă, cea de inconsecvent. Până la urmă, ai demonstrat cu brio că etichetele te lasă rece. Și, până la urmă poate chiar asta e calitatea ta de bază, ce-i drept foarte rară, care te-a adus în postura de azi.
     
    Oricum ar fi, o lecție tot ai dat tuturor celor care nu puteau vedea perfecțiunea ta din pricina cârjelor. Ai demonstrat că, de prea multe ori, tocmai perfecțiunea (și, în particular, frumusețea fizică) e cârja de care ne servim cel mai ades în viață. Puțini sunt cei care-și pot purta cu demnitate calitățile, fără a le transforma neapărat în atu-uri. Ori asta e meritul tău. Unul dintre ele.
     
    😎

  9. Bine spunea @First Line, AI DAT DOVADĂ DE DEMNITATE. Ești un om cu caracter, dincolo de orice răutăți exprimate de unii frustrați…
    Multe aprecieri din partea mea!

  10. Constat că toată lumea este de partea lui Silviu. De ce?
    Este Silviu o victimă?
    A cui?

    Fie că îi place sau nu, acum este o persoană publică.
    Va înceta să mai fie o persoană publică nu atunci când va dori el, ci atunci când lumea îl va fi uitat.

    Va dori să mai intervină pe acest blog pentru a răspunde unor întrebări?

    De exemplu, pe mine mă interesează cum a ajuns să candideze pentru Mister. Dezideratul „Fii tu schimbarea ce vrei sa o vezi in ceilalti” nu se susţine.
    Explicaţiile lui sunt evazive. În ce constă handicapul lui? Cât de sever este?
    Care sunt criteriile de selecţie pentru Mister? Trebuie să fie cel mai frumos gay, cum s-a scris? Ce înseamnă frumos?
    Aş vrea să ştiu cum a procedat practic, ce l-a determinat să creadă că va reuşi. Ce i-a determinat pe cei care l-au susţinut să creadă acest lucru?

    Dacă Silviu nu vrea să răspundă, ştie altcineva răspunsul la aceste întrebări?

    • Salut. Sunt unul din participantii la concursul Mister de anul acesta. In primul rand absolut tot concursul a fost un circ total, incepand cu juriul si continuand cu concurentii. Din cei 10 finalisti care s-au prezentat pe scena din Predeal daca pot spune cu mana pe inima ca exista 3 sau 4 care meritau sa castige mister gay romania. Nu sunt subiectiv sau obiectiv referitor la comportamentul lui Silviu, insa participarea lui la concurs a fost un act prostesc al unui om ce nu a stiut cu ce se mananca asa ceva. Vorbind din culisele concursului, el era foarte sigur si linistit pe el insusi. De ce? Pentru ca era sigur pe mila din partea juriului. Toti cei prezenti in sala l-au sustinut si aplaudat mai mai ca pe Michael Jackson cand a plecat dintre noi. Hai sa fim seriosi. Acest concurs a fost Mister Gay Romania nu Mister Handicap Romania sau o fatada ieftina a concursului Dansez pentru tine. Cand am auzit cui i s-a dat titlul de Mister Gay am zis ca asa ceva nu poate, dar ma rog, sa fim sanatosi. Atitudinea lui SIlviu de acum denota ca este un om ce-si vede lungul nasului si stie la un concurs de talie internationala nu va avea nici o sansa. Si ca sa mai fac o precizare: eram pe holul hotelului unde eram cei din mister cazati. Cu cateva ore inainte de concurs stiu ca am trecut pe langa silviu si i-am zis bafta multa la concurs. In afara de o privire sfidatoare si urata nu am primit raspuns la urarea mea. M-a mirat gestul sau ptr ca nici macar bunul simt sa raspunda cu un multumesc nu l-a avut, atunci de ce ne mai miram atat de retragerea lui? Eu cred ca a procedat asa cum trebuie si ma bucur ca si-a dat seama ca nu putem sa ne etichetam ca tara fiind una de handicapati trimitand in alta tara un om ce are un handicap locomotor. Inchei comentariul meu sustinand si vina juriului ca nu l-au descalificat din prima, pentru ca nu asa se procedeaza. Multumesc frumos si chiar nu vreau sa atrag dupa sine tot felul de comentarii ieftine pentru ca sunt prea satul sa mai aud ce s-ar putea comenta la adresa textului meu.

  11. Mulţumesc, Robert.

    Sunt în continuare stupefiat.
    E drept că sunt şi buimac, după cât am avut de citit.
    Aş fi putut considera că s-a spus tot ce era de spus, deci subiectul poate fi închis.
    Dar am impresia că, deşi s-a scris atât de mult, ceva s-a omis.

    În topicul „Mister Gay Pomania 2010 este Siviu….”, Grid spune că… handicapul nu poate fi motiv oficial de respingere la înscriere… ar fi ilegal…

    Să fim serioşi, nu e vorba de concursul „Marin Preda”…

    Pentru fiecare fază a concursului se face o selecţie, iar cei respinşi nu trebuie să primească justificări. Abia în faza finală, juriul trebuie să justiufice alegerea, dar fără să fie obligaţi să dea explicaţii pentru respingeri. Cum justifică acest juriu alegerea făcută?

    Nu trebuie să se interzică nicăieri participarea persoanelor cu handicap, este o problemă de la sine înţeleasă. Prezenţa unor persoane cu handicap la un concurs similar, chipurile în străinătate, cum zice Vieru, e o problemă de culise regizată, pentru comentarii în media.

    E uşor de imaginat ce comentarii ar stârni în media înscrierea lui Ghiţă Mureşan la un concurs de pitici. Dar dacă ar mai şi câştiga?!

    În cazul acesta au fost 5 juraţi care au votat în unanimitate, zice Vieru, deci nu puteau fi influenţaţi.
    Parcă era vorba de punctaje. Dar şi aşa, să zicem că Silviu a avut aşa mare punctaj, încât depunctarea pentru să zicem prezenţa scenică, nu a schimbat ierarhizarea.
    În acest caz, regulamentul are o mare hibă, lipsa probei eliminatorii, care nu este ilegală.
    Un regulament este un regulament. Dacă îţi convine, participi, dacă nu, nu. Nu e vorba de discriminări.

    Problema care se pune, şi zic eu că nu s-a pus în comentariile anterioare, este că au fost schimbate regulile jocului în timpul desfăşurării. Şi este caz penal, pentru că se consideră că a fost urmărit un anumit scop.
    În afara regulilor scrise, sunt şi reguli nescrise care trebuie respectate.

    Una dintre acestea cred că ar fi aceea că juriul trebuie să aprecieze două aspecte.
    Unul care ţine de „Mister”, celălalt de „Gay”. Cum cel de – al doilea este mai greu de pus în evidenţă, baza ar fi primul.

    Pentru cel de-al doilea aspect, cred că juriul ar trebui alcătuit numai din bărbaţi heterosehuali. Cel care le va pune sângele în mişcare ar fi cel mai gay gay. Nu glumesc!

    Dacă Silviu nu s-ar fi retras, deşi cam târziu, anul viitor ar fi fost o avalanşă de persoane cu handicap. Şi atunci ar fi trebuit schimbată titulatura concursului.

    Deşi nu este problema mea, cred că tot ce s-a întâmplat este o lovitură dată comunităţii Gay, intenţionată sau nu. Nu vreau să-l scot vinovat pe Silviu.

  12. coco~

    Dacă i-ai urat lui Silviu baftă multă în concurs, dar pe de altă parte gândeşti că el nu avea nici ce căuta acolo, necum să mai şi câştige, probabil că urarea era cel puţin nesinceră, dacă nu chiar ironică, iar Silviu a resimţit-o mai degrabă ca pe-o remarcă usturătoare la care nu avea cum să răspundă altfel. În felul ăsta, el a fost chiar mai sincer decât tine.

    Unul din motivele pentru care persoanele cu handicap nu trebuie privite cu prejudecata că ar avea ceva în minus faţă de cei fără handicap este tocmai faptul că oricare dintre noi putem avea o sumedenie de alte handicapuri care trec neobservate… dacă nu un handicap mental evident, atunci poate un handicap de înţelegere, de socializare, sau de orice altă natură. Infirmi sufleteşte sunt destui şi nu li se acordă un certificat de handicap pentru asta, deşi poate n-ar fi o idee tocmai rea.

    Personal nu cred că Silviu a mers acolo ca să speculeze mila juriului. Pot cel mult să cred că a vrut să se confrunte cu reacţia juriului şi să înfrunte eventual o atitudine ostilă din partea publicului, ceea ce nu s-a întâmplat – şi poate chiar asta l-a dezamăgit. În toată povestea asta nu Silviu e de vină, ci cei care, ca şi tine, n-au avut curajul (şi  poate nici motivele) să-i spună în faţă că nu e destul de bun. Iar asta spune multe…

  13. MIRODONI~

    Dacă tot propui ca jurizarea la Mr. Gay să fie făcută numai (!!!) de bărbaţi heterosexuali, atunci aceştia ar trebui să aibă la mână o patalama de straight, că doar nu o să-i credem acuma pe cuvânt că nu le plac (şi) bărbaţii. În plus, ar trebui să înţeleg că femeile (heterosexuale sau nu) trebuie excluse de la jurizare? Păi lor de ce să nu li se pună „sângele în mişcare”?

    😎

  14. @ Grid

    Să înţeleg că în rest eşti de acord cu mine?

    Deşi am spus că nu glumesc, nu cred că mă va lua cineva în serios. Era ceva ipotetic.

    Da, aşa ar trebui să înţelegi, cum ai înţeles. Am exclus femeile.
    Bărbaţii nu trebuie să aibă patalama de straigh, cred că e suficientă o declaraţie pe proprie răspundere.

    Bărbaţii gay nu pot fi obiectivi pentru că „nu e frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”.

    Dacă insişti, pot să-ţi explic de ce am exclus femeile, dar mi-e teamă să nu mă pomenesc din nou cu un potop de înjurături şi insulte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here