Acasă Zi de zi Articole si comentarii

Articole si comentarii

180
5

Ceea e intotdeauna mi s-a parut ciudat este modul subtil de a schimba subiectul unui post. Poate ar fi mai indicat sa se povesteasca (asta doar daca se vrea) despre subiectul post-ului in sine decat despre cat talent are sau nu X sau Y. Imi place sa cred ca suntem toleranti. Poate uneori ar fi mai bine sa nu ne intrebam cine este zuzu, tutzu, kinky, lulu, miau si ham-ham. Conteaza?? Doar parerea unui om. Atat.

Daca se vrea altfel cred ca se poate sta si la faimoasa Casa cu Flori, asa intre cunoscuti si sa povestim despre cat de aparte sunt unii spre deosebire de altii.

Va rog insistent sa incercati sa jonglati cu commenturile pe tema post-ului in cauza. Vreau includere si nu excludere. Noi ne stim intre noi si intelegem multe pentru ca asa este frumos, elegant si trendy. E aiurea un pic cand se incepe un post despre cartofi si se ajunge la efectele culturii incase asupra ozonului. 🙁

Tot io
Robert

Articolul precedentFrumusetea exterioara sau cea interioara?
Articolul următorDecoratiuni interioare in patru pasi
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

5 COMENTARII

  1. Dragă Robz,
    Oamenii simt nevoia să vorbească… şi modul de organizare al site-ului tău oferă libertatea de exprimare chiar şi dincolo de subiectul post-ului. Şi cred că acesta este un lucru benefic, nicidecum dăunător. Ai fi preferat un forum, în care orice comment ce nu se incadrează în topicul respectiv sa fie mutat sau. mai rau. şters? Oricum ar fi, tu ai libertatea să stergi, muţi, editezi orice doreşti.
    Cât despre zgândăritul după identităţi, doar nu îţi închipui că ţin dosare de personal „postator”. Era o întrebare retorică, în principal, un altfel-spus de „uite incă un om deştept, pe care mi-ar plăcea să-l/o cunosc”. Şi chiar nu neg că imi plac oamenii deştepţi. Şi nici că mi-ar plăcea să îl cunosc pe Zuzu. Şi pe Paul. Tu nu? 🙂
    Categorisirea însă nu ţine de mine, ci de NeurIonel, neuronul meu. Discuţi cu el… Nu acum, că e supărat. Vă fac io blatu la o cafea.

  2. FieMan: da, liberatatea de exprimare e un lucru bun pe acest blog. Insa crede-ma ca nu doar Tu, Ligia, Husk, Ramon, Ovi, Tavi, Himera, grid si eu intra pe acest blog gay.

    Ideea de blog… blog gay… gandeste-te… cine intra si citeste ceva, orice… uneori ajunge la altceva decat la ceea ce ar trebui.

    De aceea spuneam, sugeram, va rugam sa incercam, noi toti, sa tinem topic-ul cat de cat legat de ceea ce e in post.

    Spre exemplu:

    http://www.darkq.net/frumusete/despre-fluturi-aripi-si-vrajitori/

    sau:

    http://www.darkq.net/stiri/sauvage-organizeaza-halloween-party/

    Nu stiu in ce masura vreau sa cunosc pe toti cei care se perinda pe acest blog gay. Ideea (mea) initiala era un loc in care subiectivismul sa nu isi vare coada. Poate uneori cuiva i-ar veni sa spuna niste chestii directe dar dar fiind faptul ca ne cunostem (atat de bine) creeaza o bariera. Nu crezi?

    Stii, uneori misterul e mai frumos decat orice altceva: un gand… al nimanui… doar al unui individ, om, creier.

  3. Robert, esti adorabil! cu atata candoare spui „vreau includere, nu excludere” incat nici nu realizezi ca tocmai ai creat o schisma cat toate zilele. Marea Excludere. 😆

    sa nu uitam ca drumul spre iad e pavat cu bune intentii. (eu am contribuit deja cu kilometri de borduri la lucrarea in speta!) sigur, ar fi frumos (nu, nu frumos–util) sa nu divagam, dar divagatiile nu sunt cu nimic mai putin importante decat sbiectul in sine. (uita, te rog, pentru moment, ca divagatiile sunt specialitatea mea.) in DEX-ul meu filozofic, a divaga nu inseamna deloc a ocoli/schimba subiectul, pentru simplul fapt ca un subiect o data lansat nu mai poate fi… nelansat. s-a intamplat si gata. o data iesit, ceva i se va intampla–ca unii se catara pe el ca pe-o reduta, sau ca altii ii dau numai tarcoale deja nu mai conteaza. sigur, poate fi sters cu totul, dar asta nu e totuna cu a nu se fi nascut. un „undo” nu e, totusi, un „not to be”. dupa cum orice ocolire spune multe despre ceea ne ce sta in drum.

    asta e frumusetea internetului, si totodata blestemul lui. paradoxul e ca internetul nu poate fi cu nimic mai liber decat lumea reala, de care pare totusi sa se fi desprins. chiar si inainte de a aparea nevoia de moderare a forumurilor, inainte de era spam-ului si a hacking-ului, internetul era tot un spatiu… inchis (i.e., intre nodurile unei retele). incet, incet, acolo unde nimeni nu avea fata si identitate, pe net, fiecare a inceput sa capete una. orice nick e o alta fata a noastra, oferindu-ne doar iluzia de a trai fara fata, dar in fapt obligandu-ne in continuare sa fim cineva anume (desi alt_cineva). in acest fel, problema esentiala e escamotata / deturnata: dorinta noastra ascunsa de a nu fi obligati sa fim mereu cineva este numai in mod fals rezolvata: putem fi, cel mult, mereu altcineva. si totusi, glisarea asta intre identitati, iluzia pierderii identitatii, e destul pentru a simti fiorul libertatii–chiar si intr-un spatiu inchis (sau, ma rog, fals deschis) cum e internetul.

    asta ma duce cu gandul (scuzata-mi fie divagatia) la diferenta dintre chimie si fizica, sau dintre acestea doua si biologie. chimia si fizica opereaza cu ipoteza (modelul) sistemelor inchise (numai in sisteme inchise energia se conserva); fizica „inchide” modelul acesta de sistem inchis mai mult decat chimia, care introduce natura substantei ca variabila si prima deschidere. biologia, in schimb, opereaza cu sisteme deschise, in care calculul devine irelevant (calculul inseamna ceva doar pe bucati mici, izolate / inchise, de realitate). in biologie, ca si in viata in general, _eroarea_ devine mai importanta decat exactitatea, eroarea fiind elementul instabil, surprinzator, care rastoarna legea, si deci cea care hotaraste evolutia (legea legii, sau metafizica unei anume legi–ceea ce permite legii sa se schimbe continuu, pe baza unei legitati interne absolut indescriptibile. inchid paranteza. sorry 🙂

    anyway, cu privire la subiectele propuse: abordarea lor poate fi directa (la obiect), indirecta (subiectiva), sau inexistenta (o inabordare). dar fiecare din aceste trei tipuri de reactii spune cate ceva despre subiectul propus, desi fiecare in felul sau. de pilda, daca subiectul e… lunecos, lumea o sa inceapa sa alunece/divagheze, unii o sa se ciocneasca, altii o sa cada, etc. esentiala e participarea intr-un fel sau altul. din experienta mea pe forumuri, interesul cel mai mare il suscita subiectele cele mai anoste cu putinta, si asta tocmai pentru ca ele ofera deschiderea cea mai mare, oferind participantilor posibilitatea de a contribui fiecare in felul sau. si in general putine subiecte (thread-uri) reusesc sa-si pastreze nealterata tema initiala pana aproape de final (cu exceptia subiectelor pur tehnice, gen sfaturi, indicatii cu adresa fixa).

    noa’ destul, acuma-i las si pa altii sa divagheze 🙂
    8)

  4. grid: te inteleg perfect. Prin ce am spus sunt sigur ca fiecare va intelege ce trebuie sau cel putin sper aceasta. Ideea e ca (o citez pe Ligia) nu oricine e capabil sa inteleaga…

  5. adevarat. Vorbeam la un moment dat cu Ramon si ii spuneam ca nu am vrut sa scriu ceva tocmai in ideea ca nu ar intelege decat cercul nostru… si nu am urmarit asta niciodata.
    dar sa nu uitam ca misterul devine „frumos” numai atunci cand exista speranta sa fie descoperit. e valabil si pentru lucruri si pentru persoane. in momentul cand e descoperit, poate nu mai e asa „frumos”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here