Acasă Romanian gay Cum poti cunoaste persoane gay altfel decat prin internet?

Cum poti cunoaste persoane gay altfel decat prin internet?

314
50

Red Ice writes:

Salutare, dragi colegi de bucurii/suferinte/schimburi de replici de pe acest blog. Da stiu, ca e 8 martie si ar trebui sa fie o zi vesela …aaaa, blblblblb, asta nu trebuia s-o spun aici… pentru noi e o zi usual, asa ca mai bine trec direct la subiect. Cred ca vreau sa va cer parerea privind doua chestii si am sa incep cu cea mai importanta: cum poti cunoaste persoane gay altfel decat prin internet?

Sa va spun cum sta treaba. Nu sunt genul care iese in cluburi de fel, deci s-ar putea sa raman fara raspuns. Nu demult am intalnit pe cineva pe net cu care am stat de vb zile intregi pe messenger(asta  dupa ce, din schimbul de poze si webcam, ne-am placut). Stiu ca pare o prostie si dau oarecum dovada de superficialitate, insa ne-am atasat foarte mult unul de altul incat zilnic ne tirmiteam continuu SMS-uri si ne gandeam unul la celalalt. Era cat se putea de ok pentru fiecare. Bun pana aici. Ne-am intalnit, ca apoi sa ma trezesc (dupa intalnire, din nou pe mess), ca nu sunt ceea ce spera omul respectiv sa fiu, din felul de a aborda discutiile sau chiar discutiile in sine. Spre deosebire de mine, care devenisem si mai atasat de om.

Cand am vazut ca imi spune asta, m-a luat groaza. Si cum de? Nu vorbisem decat de o saptamana, dar a fost o saptamana in care am reusit sa ma aprind teribil: din ceea ce vedeam, parea exact genul de om pe care il cautam de ani de zile, omul care mi-a luat mintile. Felul lui de a vorbi, de a gesticula, de a gandi, felul in care arata, absolut tot. Tocmai asta ma face sa fiu, chiar si dupa cateva zile de cand mi-a zis ca nu va merge nimic, teribil de suparat. Pentru ca stiu ca eram la un pas de a lega ceva si nu stiu cat timp va trebui sa mai astept pana sa se intample din nou.

Eu personal puteam astepta cat era nevoie, pana a ne convinge amandoi ca vrem sa fie ceva intre noi. Nu spunea nimeni ca trebuie sa incercam de pe-acum. Se pare ca nu a fost sa fie si am intrerupt legatura.

Fapt pt care am ajuns (DIN NOU) la concluzia: lumea virtuala este problema. Ai impresia de atatea ori ca te atasezi de cineva ca mai apoi sa vezi ca nu e atat de roz pe cat pare. In schimb, daca e sa cunosti persoana in fata, macar afli altfel cum ar merge treaba si treci direct la pasul de a va cunoaste asa cum sunteti (exceptand situatiile in care unul din cei 2 arata cu totul altceva chiar si live, aici e alta poveste, alt subiect in care nu intru). De aceea va intreb: daca nu pe net, daca nu in cluburi, cum credeti ca se mai poate cunoaste un om? Am foarte putini prieteni gay, intr-adevar, insa, spre ex, in Cluj stiu ca se organizeaza adesea petreceri la care oamenii au ocazia sa se cunoasca. Am auzit cazuri in care s-au format cupluri care au durat ani buni. Eu sunt din Bucuresti, aici nu stiu sa se fi organizat astfel de activitati/petreceri. Mai putin sex-party-urile pentru care se facea rclama pe gayromeo. In club… nu stiu cata incredere sa am.

Sunt de-acord, messenger-ul e foarte util, dar eu personal il consider limitat. Voi ce credeti?

Si va mai intreb ceva: cand aveti parte de o dezamagire, care este cel mai terapeutic lucru la care apelati? Eu de fel sunt un om foarte glumet, sociabil de felul meu, in special pe langa persoanele pe care le cunosc. Dar in astfel de situatii, nu ma simt bine deloc si nu stiu cat dureaza pana sa accept ideea ca nu a mers si ca trebuie sa o iau de la capat. Voi cum faceti? Am 20 de ani, nu vreau ca problemele si grijile de-acum sa-mi afecteze viitorul, daca ma intelegeti.

Gata, manca-v-ar tata, e destul pentru 😀 . Acum va las pe voi sa va-nsirati parerile 😉 . O primavara cat mai frumoasa 😉

Aceste randuri au fost primite pe mail, prin formularul de contact.

Articolul precedentLa multi ani tuturor femeilor
Articolul următorCe este femeia?
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

50 COMENTARII

  1. Poi problema se pune asa: pentru cazuri de-astea, mai speciale, de drame pe internet, exista un singur remediu: p**a. Sau Prozac in cantitati industriale, asta ca sa ajute si la inlaturarea grijilor si problemelor…
    Vom trimite insa un delegat in Bucuresti ca sa ia pulsul problemei tale si sa ne intregeasca imaginea despre problema ta. Atunci abia vom putea spune sigur cum se poate remedia aceasta situatie grava si dramatica e-speciala.

    Glumesc…
    Copile, iesi in lumea mare, cunoaste oameni, ca nu te mananca… Bucurestiul e una dintre baltile cu cei mai multi pesti, if you know what i mean… Ar fi culmea sa nu ai cu cine sa te intalnesti. Ar fi culmea sa nu gasesti pe cineva care sa te placa si pe care sa placi… Si un sfat: nu fi easy going… ca doar esti prospatura, bre ! 😛

  2. 20 zeci de ani .?. stai linistit ca esti numa la inceput 😛 sa vezi cum e cand prinzi pestisorul de aur 🙂

    Fireman
    Prozac doar cu reteta 😆

  3. ti-ai gasit singur solutie la problema ta: lumea virtuala e problema.
    Chestia cu Bucurestiul si Clujul crede-ma e cam la fel cu diferenta ca pe Dambovita e mai mult peste in balta cum spunea Fireman in comentariul anterior. Tu la Cluj unde crezi ca se organizeaza petrecerile ? Nu tot in club?
    Alta problema pe care am intalnit-o la noi veniti este DISPERAREA de a avea un boyfriend. Repet sa se auda: DISPERARE EXTREMA. Nu puneti problema asa de radical, de parca daca nu ai un bf nu te vre nimeni sau esti urat sau prost. Lasati lucrurile sa vina de la sine.

  4. Nu cred ca are importanta prin ce metode cunosti un om. Ce importanta are daca il cunosti pe mirc, pe site-uri sau intr-un club. Crezi ca e mai special ala pe care ti-l prezinta o cunostinta decat unul de pe un site? Nope.

    Cred ca nevoia ta de a-ti gasi (e aiurea sa folosim „a gasi”, ca doar nu cautam aur) un om care sa-ti fie alaturi (o perioada) este cu atat mai mare cu cat cauti mai mult. Incearca sa nu cauti. O relatie incepe (se aprinde, infloreste, devine reala) abia dupa vreo 1-2 ani de coexistenta cu cineva. Pana atunci „relatia” este guvernata de compromisuri, atractia sexuala, anumite obligatii (pentru ca asa „se face”) s.a.

    Majoritatea relatiilor MOR inainte de a se fi nascut. O relatie nu este aceea in care doi oameni se intalnesc o data la doua saptamani, si-o trag si apoi mica „incursiune” in stropul de iluzie se sfarseste cu suieratul unui tren. Un om este cu tine atunci cand te accepta cu fiecare sclipire si fiecare umbra, cu fiecare calitate dar si fiecare defect, cu sau fara cosuri, cu sau fara par, cu sau fara 1000 de carti citite. Cand un om va ajunge performanta de a te aprecia pentru ceea ce esti TU si aceasta apreciere va ramane la fel de vie indiferent de cate riduri iti vor aparea si cat de goale iti vor putea fi buzunarele candva, acel om TE IUBESTE. Sper sa intelegi candva la ce ma refer.

    Oricum, trebuie sa ai in vedere ca iubire asa cum vezi in filme, se povesteste in basmele lui Ispirescu si in melodiile lui Celine Dion… NU EXISTA.

    Mess-ul este limitat, intr-adevar. E impersonal. Nu se pot compara 10 minute in care privesti un om in ochi (asta daca poti) cu 10 ore petrecute pe „mess”. Mess-ul e… mess.

    Relativ la remedii: omul are un instinct extraordinar de autoconservare. Nimeni nu moare dintr-o despartire (cu exceptia atentatelor de suicid REUSITE).

  5. Hmm… sfaturi nu dau, pe mine ce ma surprinde placut este ca isi pune astfel de probleme… la 20 de ani. are caracter.. :p

    Prozacul e un FALS medicament. s-a demonstrat recent.

    P.s. macaronare pe unde plm mai umbli?:d te-ai intors acasa?? :*

  6. Fara sa ma metamorfozez in ceva „ipocrit” sau „blazat” sau „frustrat-complexat” experiment al sisterii terestre – adica, VIATA!!! – indraznesc sa ma delimitez de aceasta generalizare a speciei gay…da facto, o continua reprezentare a unei subculturi (detest acest termen, precum urasc sloganuri gen „fericire”, „dragoste” etc. …utopii fariseice… Dar, apreciez faptul ca, ori de cate ori cineva are curajul sa aplice dreptul la „libera exprimare”, izvorasc – verbal, desigur – traumele si non-refularile noastre interioare…de parca, cineva ar avea potenta sa vorbeasca in locul nostru… Hai, sa ne „solidarizam” cu aceshti etern auto-victimizatzi… Stay cool!

  7. whaaaat? hai ma roberte, cum sa nu existe iubirea? eu cred ca exista numai ca in cazul nostru se aplica atat de bine chestia aia cu „drumurile usoare nu duc niciunde”.

  8. ViperJack: Nu am zis ca nu exista IUBIRE!!! Ar trebui sa fiu cretin sa spun asa ceva. Am zis asa:

    „Oricum, trebuie sa ai in vedere ca iubire asa cum vezi in filme, se povesteste in basmele lui Ispirescu si in melodiile lui Celine Dion… NU EXISTA.”

    Ma refeream la faptul ca in general iubirii i se face un „advertising” putin anormal: „for ever”, „I would die for you” s.a., si cred ca asta are un impact asupra unora deoarece ajung sa isi doreasca o iubire in forma in care i se face reclama, alta iubire necunoscand.

  9. Yo! Kiddo!

    LIVE YOUR LIFE, AS BEST AS YOU CAN! Insa…
    Nu incerca sa parcurgi proba de rezistenta alergand ca la cea de viteza (si nu fitze 🙂 )…
    Fii TU, fii VIU, fii FRUMOS! TRAIESTE in carne vie, lacrimi care dor, vorbe face-to-face sau pe web cam… cu bune, cu rele… Cum simti si vrei tu!
    Ca doar ai 20 de ani, mancaciax! 😉 Ai o cursa luuuunga in fata!

    Robert,

    „Ce importanta are daca il cunosti pe mirc, pe site-uri sau intr-un club.”
    Subscriu! Doar asa v-am cunoscut, dară… 😉

    PS: “tulibu dibu douchoo”

  10. Robert & IceKid~

    Ba există iubire ca-n basme. Trebuie doar să crezi în basme, ceea ce – recunosc – e o problemă pentru foarte multă lume.

    Nimic nu contează mai mult decât povestea – firul poveştii spune totul. Orice poveste este cu mult mai mult decât suma faptelor şi detaliilor sale – mai precis, este felul în care aceste faptele se nasc, se întreţes, se combină – uneori cu foarte multă pasiune – şi eventual se consumă sau mor. Toate acestea sunt mai mult decât o cronologie abstractă şi sunt mai vii decât un manual de istorie. Dar asta numai un copil, sau un om căruia încă nu i-a fost ştearsă capacitatea de a crede în basme, o poate pricepe (vezi The Lord of the Rings, Harry Potter, The Golden Compass şi aşa mai departe).

    Internetul şi în general mijloacele tehnice de comunicare – adică cele care reduc limbajul la valoarea sa de cod – afectează cursul povestirii, fragmentând-o în acelaşi fel în care, de pildă, sunetul real/analog e transformat în sunet digital care, oricât de fidel ar reproduce realitatea, tot pe înşelarea simţurilor se bazează. De aceea şi sentimentele ne sunt adesea înşelate de mediul electronic – pentru că de fapt vorbim nu cu un „celalalt” în carne şi oase, ci doar cu imaginea sa construită pe un ecran. Ecranul, interfaţa „înghite” cu totul comunicarea reală.

    Se pune problema, dacă lucrurile stau aşa cum spun eu, cum de nu asistăm la un dezastru al internetului şi al comunicării electronice? Cum de oamenii nu mai vor să se desprindă de ecran? Păi cum să ne desprindem, dacă ecranul ne înghit? E o comunicare mult mai facilă şi mai lipsită de dureri de cap şi de responsabilitate. Bucăţi de adevăr („adevărul digital” aş putea spune) ajung să se constituie în adevăr (să mimeze „adevărul analogic”), dacă nu chiar să înlocuiască Adevărul pe de-a-ntregul…

    Comunicarea electronică (virtuală) e orientată exclusiv spre scop. „A comunica” a ajuns să însemne „a spune ceva anume”, „a vorbi la obiect” – adică a ne exclude pe noi ca subiecţi ai comunicării – şi, în final, „a cunoaşte”. Or, se ştie încă de la Adam şi Eva, cunoaşterea e blestemul omenirii, căci confundă cunoaşterea adevărată (în care nu cunoscutul, ci necunoscutul face legea), cu cunoaşterea falsă (superficială, virtuală, simulată, etc., în care ceea ce este cunoscut devine, subit, mai important decât ceea ce nu se cunoaşte).

    Salvarea unora, care chiar pot avea satisfacţii rezultate din comunicarea virtuală, vine din faptul că o iau ca pe un joc, adică precum o poveste în care cred şi pe care o urmăresc cu sufletul la gură, în sensul că detaliile îi interesează numai în măsura în care în jurul lor se încheagă o poveste frumoasă. Dacă în spatele unui comentariu făcut pe net vrei să vezi o persoană şi să descifrezi un caracter, atunci sunt şanse foarte mari să nu iasă bine şi să fii înşelat în aşteptări. Dacă însă vorbele „spuse” online reprezintă doar un pretext pentru a te cunoaşte mai bine, atunci nu e nici o problemă, pentru că nu se crează aşteptări.

    Asta nu înseamnă, fireşte, că nu contează ce spui, sau că nu are importanţă felul în care te prezinţi – cu minciuni sau cu adevăruri despre tine; totul e să laşi întotdeauna suficiente semne de întrebare în urma ta, să laşi loc suficient descoperirilor ulterioare, iar imaginea pe care o propui celuilalt despre tine să nu-i fie servită acestuia ca pe un fapt sau ca pe o certitudine, ci mai mult ca pe o poveste, a cărei legătură cu realitatea e mai mult simbolică decât pur faptică. Însă pentru asta trebuie să fii un pic „artist” pe net, pentru că dacă o faci ca bolovanul, fără să ştii să faci interesantă şi lipsa detaliilor, nu numai abundenţa lor, atunci chiar îţi pierzi timpul pe net. Dar artişti de felul ăsta sunt chiar foarte puţini. Pentru majoritatea, conversaţia sfârşeşte la „asl?”, „ce eşti?” şi alte-asemenea.

    Şi o ultimă observaţie. Încercaţi să vorbiţi pe mess cu cineva la care ţineţi foarte mult, sau de care vă simţiţi foarte legat (iubiţi, părinţi, cel mai bun prieten) şi atunci o să simţiţi la cote maxime frustrarea reprezentată de comunicarea mediată electronic, în care deşi celălalt pare că vorbeşte cu tine, tu rămâi să te loveşti doar de ceea ce scrie pe ecran. Era o vreme când şi vorbitul la telefon era un chin, pentru că pretindea să reducă o distanţă altfel insurmontabilă. Însă oamenii au o înclinaţie aproape bolnăvicioaă spre a se lăsa păcăliţi, iar cu relele ne obişnuim chiar mai repede decât cu binele, pentru că de bine ce ne e începem foarte curând să vrem tot mai mult bine, pe când dacă ne merge rău singura grijă vă rămâne aceea de a ţine greutăţile la un minim acceptabil, ca să nu ne fie şi mai rău decât e.

  11. FireMan,ce bune sfaturi dai:))sincer,chiar sunt uimit sa vad cu ce mai „sari”…u crezi ca e asa de simplu sa iesi si sa faci cunostinta si alea alea?sunt o groaza de tembeli si obsedati sexuali care te fut fara sa stea pe ganduri:))si nu ca asta ar fi problema(pt unii),dar mai sunt si alte lucruri „aducatoare” de necaz :d

  12. ce-i, Senseless~ ? de ce „duhhh”? putina filozofie indigesta nu strica niciodata. la intrebarea „Voi cum faceti?” am raspuns cum fac eu: ma pun pe gandit (a se citi – „nu-i intreb pe altii”). si daca ajung, in felul asta, la un mindfucking answer, cu atat mai rau pentru intrebare–nu o sa mai bata niciodata la usa mea 🙂 .

    si, zau asa… ce era sa zic? „arunca-te faaato, de la balcon!”? sau „nu fii trista, fii barbata…”? sau, poate, „da, ai dreptate, Red Ice, netu’ e de vina”? mai bine dau un „sfat” din care nu se intelege nimic si care in nici un caz nu poate fi aplicat.

    dar, hai, daca tot m-ai provocat, ca ma pun sa sintetizez (desi, sa stii, e impotriva principiilor mele! :P).

    ideea e(ra) ca nimeni nu se ascunde in spatele ecranului fara un motiv real. nu sta nimeni sa se mess-uiasca pe net daca nu are o nevoie neimplinita (de comunicare, de afectiune, de… bagare in seama, etc.). ca daca nu ar avea omul nici o apasare, ar iesi si el in lume, s-ar distra, ar cunoaste oameni, nu s-ar teme sa lege o relatie de frica unui posibil esec, si asa mai departe. dar mess-ul da senzatia asta (falsa, dupa parerea mea), ca poti evita neplacerile ulterioare daca cunosti omul „mai bine” (chipurile) in prealabil.

    s-ar crede ca daca vezi dinainte ce are unul in cap si iti faci o idee despre cum arata asta te va ajuta sa-ti selectezi mai bine optiunile si te va feri de dezamagiri imprevizibile. eh, pe dracu! (sau in jargon monden–„la naiba!” 🙂 ). pe net totul e o iluzie. o simulare a realitatii. tot ce „vezi” (prin lentila de contact care e ecranul) te fura. la propriu–te lasa in curu’ gol si se intoarce impotriva ta. imaginea „culeasa” de pe net, spre deosebire de cea perceputa direct, cu proprii tai ochi, se intoarce pana la urma impotriva ta. e ca si cum ai cauta frumusetea cu lupa–de dragul detaliilor, iti pierzi simtul profunzimii; ba chiar mai rau, ajungi sa consideri profunzimea insasi un detaliu.

    o incompatibilitate crasa intre doi oameni poate trece nevazuta pe net, tocmai pentru ca alte detalii sunt scoase in fata, in bataia vederii. in lumea reala, daca ma deranjeaza un cat de mic detaliu la un om–o privire mai nu-stiu-cum, o unghie crescuta aiurea, un fir de par intr-o pozitie absolut inaceptabila pentru mine, sau mai stiu eu ce gaselnita absurda, „conversatia” cu omul repectiv e terminata inca de la inceput, chiar daca continuam sa comunicam (adica stiu de la bun inceput ca n-o sa ajungem niciunde, pentru ca omul respectiv pur si simplu nu-mi place). e o chestie de feeling care pe net nu are cum sa fie simtita, din cauza ca prin ecran nu „trece” decat ceea ce fiecare din participantii la discutie isi propune sa treaca… daca cineva „nu-mi place” (pus in ghilimele, pentru ca nu pot sti daca in realitate omul mi-ar placea sau nu) dupa o simpla conversatie pe net (chiar prelungita), decizia ca nu-mi place vine din faptul ca resping doar imaginea pe care omul ala o afiseaza despre sine, dar nu pot sa stiu daca imaginea aia e reala sau nu. la fel, daca cineva cu care „comunic” pe net pare sa imi placa, placerea vine nu din cine stie ce potrivire a sa cu asteptarile mele, ci doar din faptul ca respectivul nu mi-a furnizat (inca) un motiv de respingere.

    sa fii „atras” de cineva pe net e o „placere negativa”, izvorata nu din ce iti place, ci din certitudinea ca nu e ceva care chiar sa nu iti placa. insa, ghinion!, chestia cea mai importanta a atractivitatii intre oameni este cum suporta fiecare ceea ce in mod normal nu-i place la altii, dar la persoana in cauza fie nu-l deranjeaza, fie de-a dreptul ii place. or, netul chiar asta nu ofera (si nu numai ca nu ofera, dar asta ii este insasi menirea–sa te impiedice sa obtii): certitudini despre lucruri incerte, si date despre lucruri absolut neidentificabile.

    problema potrivirii intre doi oameni nu e una de pozitivitate totala, de tipul celei oferite de comunicarea virtuala (adica „asta sunt, cu bune si rele–take me or leave me”). atractia reala se naste din felul in care in care eu percep ca „bune” lucrurile despre care tu crezi ca sunt rele la tine, si respectiv ca „rele” (sau urate) lucrurile despre care tu iti inchipui ca ar trebui sa incante pe oricine. ca sa existe atractie, trebuie sa existe o tensiune intre cei doi, ori pe internet tensiunea e redusa la zero, caci e „filtrata” de catre ecran (asemenea unei prize pamantate, la care nu te poti electrocuta). orice asperitate e nivelata de la bun inceput, caci la primele „frictiuni” in comunicare conversatia pur si simplu se opreste. la intrebari de genul „cum adica?” sau „ce vrei sa spui?” nu se prea poate raspunde pe net. unde mai pui ca si pozele date pe net sunt tot ipostaze selectionate constient–fie ca sa placa, fie ca sa socheze, numai pentru a urmari o reactie.

    pe scurt (ca tot am zis ca sintetizez, da’ mi se pare just sa nu ma tin de cuvant :P), intalnirile online pleaca de la o premiza falsa asupra a ceea ce-si doresc oamenii unii de la altii–anume un gen de „potrivire” idealizata, bazata pe lucruri clare, in care se stie de la bun inceput ce vrea unul si ce cauta (sau spera) sa gaseasca la celalalt. internetul e o lume a sperantelor (desarte), in care ajungi sa dai exact peste ce nu vrei sa gasesti, tocmai ca pedeapsa pentru ca ai cautat ceva anume. vrand sa stii de unde incep si unde se sfarsesc binele si raul, nu poti pica decat… rau. pentru ca esenta cunoasterii nu sta in a putea musca din fructul oprit, ci din a-l putea admira in toata splendoarea sa.

    pentru a putea cunoaste intr-adevar pe cineva, inseamna, in primul si in primul rand, sa-i fii complet strain. or internetul chiar asta blocheaza in noi–ultima resursa de surpriza si anonimitate. noroc, insa, ca mai sunt unii printre noi care nu iau netul in serios. ca altfel am pati precum copiii care, jucandu-se de-a mama si de-a tata, chiar incep sa se creada parinti, si se bosumfla imediat ce realizeaza cat de mare e distanta intre vis si realitate…

    8)

  13. da..e destul de tanar tipu…are timp sa mai treaca prin multe..si da – internetul nu iti da posibilitatea de a cunoaste un am asa cum o faci cand il vezi fata in fata…eu stau destul de mult pe mess si cunosc destui, poate chiar prea multi (am 520 de insi in lista, dar nu vb cu toti..sau nu mai vb cu toti), dar din acestia multi am un top 10 daca pot spune asa…sunt tipii cu care ne intelegem destul de bine, dar ne intelegem bine prin intermediul unor componente electronice insa nu stiu cum ne vom intelege face – to – face…desi pot spune ca din cei 10 cu 6 sigur as putea fi bun prieten si daca ne am vedea…desi internetul si comunicarea virtuala te ingradeste intru-catva si nu-ti poate dezvalui t personalitatea , eu cred ca daca ajungi sa vorbesti cu un om o perioada mai indelungata de timp iar subiectul discutiilor sa nu fie legate de „centimetri” sau alte marimi relatia de prietenie poate trece din lumea virtuala in lumea reala..iar treaba legata de cluburi e destul de subiectiva…nici eu nu merg in cluburi, iar in cele de profil nu am fost deloc pana acum, asa ca daca e sa gasesti un om de treaba il poti gasi oriunde, fie ca e club, fie ca e vreun site, fie intamplator pe strada…

    iar cred ca am batut campii pe aici da atata bai…take care…app.. grid scrie destul de fain….

  14. Salutare
    Iata ca trecand cu vederea pe aici cei drept nu am citit dar am concluzionat despre faptul ca prietenia pe net este tare amagitoare
    Stiti ce se intampla ? Totul pare destul de roz cand te vezi pe web cam sau prin alte metode dar iata ca nu simtim cu adevarat ca acea persoana are aceleasi intentii si mturi pe care le traim la intalnirile de genul, ci iata ca ne amagim singuri
    In concluzie
    Este foarte important sa ne pastram acelea-si idei si simtaminte cand ne intalnim fata in fata
    Se mai intampla sa nu placa unul altuia din punt de vedere fizig Gestica sau altele
    Dar, trebuie sa ne uitam mai profund in inima si in simturile acelui om
    In cazul in care vreti sa vb mai multe sunati la nr 0745xxxxxxx si va promit ca am sa mai trec si pe aici si am sa studiez mai in detaliu si acest subiect pe langa altele
    Cu respect si cu dragoste al votru prieten Adrian

  15. eu unu`sunt mai timid si nu sunt in stare sa agat un baiat macar ca imi plac de mor 😥 vreau un sfat si pe cineva daca este din sighisoara sa ne intalnim face to face nu pe net.e mai bn….bitte hilfe mir.. 😉 vielen dank

  16. pai la mine „coming out-ul” a fost o conversatie cu cea mai buna prietena a mea care mie si colocuitoare sau cum se zice. totul a fost cam de o luna:P… evident ca nu a banuit nimic dar ma accepta oricum. anywho, acum ca am zis la cineva de fapt „Ce sunt” am zis hai sa si cunosc pe cineva. am dat de gayromeo, da nu mai stiu cum, si primu care intra pe mine ma ia cu un mesaj de genu : vrei sa mi-o sugi ?.evident ca l-am trimis in masa in seara aia 😛 dar dupa 3 zile am ajuns sa ne intalnim… si am tot iesit in oras de cateva ori, dupa care nu a mai dat nici un semn de viata si eu nu m am chinuit sa dau de el. al 2 lea de pe gayromeo a insistat el neaparat sa ne intalnim ca vrea sa ma vada. am zis ok, dar ne-am intalnit si de comun acord nu ne-am mai cautat :))

    si ultimul a fost acu 2 sapt. el avea o relatie cica de 3 ani dar dupa ce ne-am intalnit o data ma vroia la disperare :)), mesaje toata ziua, nici pe wc nu puteam pleca fara telefon, ne intalneam etc etc si eu
    am decis ca ok asa nu merge pt ca era prea gelos desi el era cel cu prieten. asa ca una intruna practic is solo again 😛 asteptand sa mi vina ex colegul de clasa =)))

    aaaaaaaa… m-am mai intalnit cu unu de pe romeo da am crezut ca ma impusc cand l-am vazut. nu a vrut sa mi dea poza inainte sa ne intalnim si m am trezit acolo cu un burtos de vreo 55-60 de ani. of course i freaked out si am mers intr-un club cu niste prieteni sa ma imbat :)))

    nu stiu ce sa zic, poate e totusi mai bine sa te cunosti cu un tip de la inceput face 2 face pt ca de pe net poate isi face o impresie gresita. cred eu, desi inca nu am incercat metoda asta :))

  17. Silviu….poate nu esti gay , te-ai gandit la asta ?
    sincer daca stau sa ma gandesc si eu as putea avea problema asta…like cand nu is cu un tip il vreau etc etc si cand is cu el fata in fata parca vreau doar sa scap de el ,simt ca nu mai vreau…
     
    poate imi da si mie careva un sfat 😀

  18. Johannes,
    Eu ţi-am mai dat nişte sfaturi şi mă aşteptam să-mi spui dacă ţi-au fost de folos.
    Ceva mă face să cred că nici nu aveai nevoie de ele.
    Aşa că nu-ţi mai dau.
    Este ciudar cum aveai mâine un examen în Bucureşti, dar tu erai încă în Viena.
    Aşa am reţinut. Şi în acest timp afli că examenul nu se mai ţine.
    Poate mai e un alt Johannes? Că Robert am văzut câţiva…
    Dacă veneai în Bucureşti îţi făceam cunoştinţă cu un băiat care cred eu 49% că e gay.


    De la Silviu nu am înţeles întrebarea.
    Cum adică cum e să iubeşti un băiat, că el a încercat dar nu a putut?
    Poate a vrut să spună „Cum e să fuţi un băiat, că eu am încercat şi nu am putut?”
    Aşa că nici lui nu-i pot da un sfat.

    Dar şi Silviu şi Johannes se pare că au aceeaşi problemă: nu-s siguri că-s gay.
    Eu nici atât nu cunosc răspunsul în ce îi priveşte.
    Pot, însă, să le spun ceva, deşi nu am date exacte şi nu am timp să le caut acum.
    După unii autori, orientarea sexuală se definitivează între 18 şi 24 de ani.
    Aţii spun că este vorba de maturizarea sexuală între aceşti ani, iar despre orientare
    nu se discută decât după 22 de ani.
    Alţii spun că nu te poţi declara gay decât după 30 de ani.
    Aşa că este evident că părerile sunt împărţite, chiar foarte împărţite.
    În primul rând, pentru că maturizarea nu are o dată fixă, depinzând foarte mult
    de la individ la individ, dar şi de mediu, educaţie etc etc.

    În ce mă priveşte, am şi eu o problemă.
    Nu ştiu dacă Silviu şi Johannes sunt virtuali sau reali, ca să ştiu dacă merită să-mi
    mai dau osteneala.
    Pentru că m-am mai ambalat într-o situaţie, şi până la urmă mi-am dat seama
    că discutam cu un nume de cod.

  19. cum adica cu un nume de cod ?
    pai ce vrei sa fac sa iti demonstrez ca sunt real ? sa iti las numarul de telefon ? sau poate un alt mod de a ma contacta….da sunt johannes din viena , si sfaturile pe care mi le-ai dat tu nici nu am putut sa le mai aplic din cauza marii tzepe ca tipul nici nu a mai venit , si asta e inca putin pe langa tot ce a facut . Si da , am ajuns in bucuresti din probleme financiare si nu am mai putut sta acolo in viena. life turns around very fast sometimes  asa ca examenul pe care l-am dat marti la bucuresti a fost de admitere la o facultate…. si in concluzie voi ramane in bucuresti in lipsa de alte solutii

  20. Relax pls, ca nu e cabinet psihologic acilea. Pentru asta sunt oameni acreditati si platiti. Fiecare si-o trage cu cine are chef, cand are chef. Ne isi au locul chestiile gen „asta e gay”, „asta e hetero”.

    Sa pastram DarkQ un loc INFORMATIV, si-atat unde oamenii isi exprima pareri personale si nu se transforma in avocati ai poporului si phihologi de serviciu.

    Si da, nimeni nu are nicio obligatie sa raspunda, sa faca act de prezenta, etc.

  21. @ Robert
    Am înţeles că e blogul tău, şi dacă e al tău toată lumea face
    cum ai stabilit tu. Este în ordine.
    Cui îi convine, bine, cui nu-i convine, la fel de bine.
    Dar dacă ai o problemă OFICIALĂ ar trebui să o spui OFICIAL.
    Adică dacă Asociaţia Psihologilor Liber Profesionişti îţi înterzice săăăă…,
    dacă Asoţiaţia ABCD îţi interzice săăăă… etc etc, spune-ne clar,
    că nu avem de ce să ne supărăm. Nu ne-am mai pierdem timpul.

    Scrie undeva că e un blog dedicat comunităţii gay.
    Adică?
    Un loc INFORMATIV? Informativ despre ce?
    Spune-ne.

    Am citit recent un material excelent al lui FirstLine, „bolnav de dragoste” şi un comentariu extraordinar al lui Grid, care are o contribuţie importantă, chiar dacă îl citează pe Lacan. Dacă nu mai am timp să citesc în original, măcar l-am citit pe Grid.
    Vrei ca blogul să se limiteze doar la aşa ceva?

    Dacă un user încheie cu: daţi-mi un sfat, înţeleg că se adresează celorlalţi useri, iar aceştia îşi spun PĂREREA, chiar dacă uneori spun: îţi dau un sfat.
    Evident că „sfatul” vine din propria lor experienţă şi nu obligă pe nimeni
    să ţină cont de el.
    Care este problema şi a cui?
    Dacă e o problemă, ar fi bine să scrii undeva:
    NU CREŢI SFATURI, NU DAŢI SFATURI.
    Desigur, ar trebui dată şi definiţia „sfatului”.

    Dacă un user vrea un psiholog, se duce la un psiholog.
    Dacă vrea un avocat, se duce la un avocat.
    Dacă vrea să intre pe acest blog, intră pe acest blog.

    Dacă cineva vrea s-o tragă cuiva, intră pe GAYROMEO.
    N-am intrat pe acel site, dar am înţeles că acesta îi este rostul.

    Am crezut că acest blog este un loc pentru cei care îşi caută sufletul pereche,
    se vorbeşte despre dragoste, despre iubire, despre nelinişti.
    Mai ales despre nelinişti, nu sex şi prostituţie gay.

    Robert, sper cu nu ai uitat că topicul de faţă este
    „Cum poţi cunoaşte persoane gay altfel decât prin internet?”
    scris cu 2 ani în urmă, aparent de tine, dar spui că textul este primit prin mail.
    De ce l-ai publicat?
    Nu trebuie să-mi răspunzi.

    @ Johannes
    Nimeni nu obligă pe nimeni, dar m-aş fi bucurat să-mi răspunzi.
    Anonimatul ţi-ar fi permis chiar să spui adevărul întreg. Dacă ai fi considerat că nu merită, puteai spune ce ai spus acum, şi anume că băiatul nu a mai venit şi gata.

    Nu ştiu de ce te miri.
    Au mai fost persoane declarate reale, care chiar şi-au manifestat dorinţa
    să discute direct cu persoane reale, iar atunci când le-am oferit numărul meu
    de telefon şi adresa de e-mail, cum ţi-am oferit şi ţie, au dispărut,
    ca şi cum ar fi fost virtuale.
    Evident că nu este obligatoriu ca cineva să vrea să depăşească
    condiţia de „nume de cod”, dar o poate spune deschis, fără pierdere de timp.
    Pentru experienţa mea de viaţă, vreu să cunosc diverşi oameni, dar reali.
    Pe cine nu-l interesează acest lucru, fireşte că nu se va băga.

  22. Dacă cineva vrea s-o tragă cuiva, intră pe GAYROMEO.N-am intrat pe acel site, dar am înţeles că acesta îi este rostul.Am crezut că acest blog este un loc pentru cei care îşi caută sufletul pereche,se vorbeşte despre dragoste, despre iubire, despre nelinişti. Mai ales despre nelinişti, nu sex şi prostituţie gay.

    Unde scrie că acest site e făcut pentru ca cititorii să își caute sufletul pereche? 🙂 Sub scuza asta poți intra mai bine pe Gayromeo… și poți pune în profil că vrei Relationship. Acolo se caută. Nu contează ce. Dar se caută. Aici nu se caută decât răspunsuri și întrebări. Sau așa ar trebui să fie. Și se vorbește inclusiv despre prostituție și sex. Au fost destul de multe posturi în legătură cu chestiunile astea.

    Nu cred că s-a supărat nimeni, Mirodoni. Doar că nu poți obliga vreunul din cititori sau autori să răspundă la o întrebare… sau să se considere dator măcar. Iar chestiunea cu ”meritatul sfaturilor” hai să fim serioși, suntem totuși în lumea virtuală. Nu da sfaturi cu pretenția să fie urmate, ci dă-le fără nici o pretenție.

  23. nu simt ca ar trebui sa justific, insa faza ii ca nu poti cere unui om sa iti dea explicatii si ca unde a fost pentru ca tu „crezi ca nu e gay 100%”, cum spuneai pe undeva de Johannes sau ca X si Y „nu-s siguri ca sunt gay”. Tu esti sigur ca esti hetero? Cam cate procente? 100%? Nu suntem aici ca sa ne spuna cineva cat de gay e X-ulescu si ca mai e un pic de salvare, totusi, un pic de lumina catre „heterosexualitate”. Nu e gay 100%? si ce? Asta conteaza? Sau ce vroiai sa sugerezi? ca mai exista o sansa sa nu devina 100% „homo”? Cum ar fi sa merg pe un blog oarecare si sa il iau pe unu’ sa ii zic… „auzi ba baiete… io cred ca tu nu esti hetero 100% ca asa imi spune mie radarul”. Degeaba il citesti pe Grid, ca el spune ceva ce tu nu vei intelege niciodata si asta o spun ideile cum ca „nu esti gay 100%, vreau sa vb”.

    Apoi, nimeni nu poate imbraca haina bunului samaritean sa ii spuna la unu’ de 19-20 de ani cum sta treaba cu gay-ii, in conditiile in care tu, asa cum ai spus, nu stii cu ce se mananca lumea asta (ca din citite din carti si de pe net nu faci experienta de viata) si faci scenarii. Fa scenarii cu tipi hetero alcoolisti, care isi bat nevestele si cu familiile la fel de hetero care isi vand mobila sa isi plateasca ratele la banca. E mai dramatic decat putin decat sa fii gay si cine stie, poate ti-ar aduce Nobel-ul.

    Nu e nimic aiurea in a fi gay 100% (sau mai bine zis, in a prefera pula) si nu cred ca a fi „homo” este ceva ce necesita consiliere (de niciun fel).

    Te-ai gandit vreodata ca dand un sfat, se poate sa fie aiurea? Te-ai gandit ca spunand cuiva ca „nu cred ca esti gay 100%” ridici niste semne de intrebare si din nefericire, neconstructive? Faza ii ca sexualitatea este o nebuloasa, oamenii sunt cu totii bisexuali prin natura lor, nu putem vorbi de „asta ii gay” sau „asta ii hetero”… (ca asa ajungem sa facem maine-poimaine masuratori pt a afla cat de gay e cineva… sau cat de hetero). Fiecare om este asa cum vrea si poate ca cel mai frumos lucru care ni se poate intampla este acela de a ne descoperi noi insine… adica fara atatia de „trebuie, pentru ca”. E atata gunoi in lume, atata minciuna, atata fals incat am pretentia de la niste oameni care imbraca haina unui intelept, sa se comporte ca atare. Cum isi poate permite cineva sa spuna cu gura plina „fa asa” sau „nu, nu e bine tinere, gresesti!”… oare asa e..? si daca asa e… ce il indreptateste pe acel om sa aiba dreptate?

    Te rog, e una sa iti dai cu parerea, adica „eu cred ca…. dar e viata ta si faci ce vrei cu ea” si e altfel cand spui „nu cred ca esti gay 100% si ar trebui sa….”… adica CE?? CE DRACU’ AR MAI TREBUI?

    Deci, am incheiat. Nici pereche de suflet nu oferim ca nu suntem agentia matrimoniala „Scrie-si-ne-combinam SRL”. Povestim si discutam PARERI care nu au in fond nicio valoare, altcuiva decat celui care o are.

     

    Ps: si da, moderez ca vreau, cat vreau, cum vreau (atat eu cat si restul care pot sa o faca)… pentru ca darkq.net este un blog pt. gay-ii (100% sau 80,20%) din Romania si nu e un blog unde exploatam sexualitatea oamenilor si facem sedinte de psihoterapie cu niste „ciudatenii” ale caror sexualitate o oxprimam in procente. CA E GRESIT 100%!!!

  24. Nu-mi vine să cred!
    Ştiu că limba română are infinite sinuozităţi, dar să-mi fie interpretat textul în halul acesta nu mă aşteptam.
    Voiam să nu mai răspund, constatând că s-a desfiinţat obligativitatea de a răspunde la bună-ziua, dar alţi cititori ar putea crede că aveţi dreptate.

    Written by FireMan
    Unde scrie că acest site e făcut pentru ca cititorii să își caute sufletul pereche? Sub scuza asta poți intra mai bine pe Gayromeo…
    ….. Iar chestiunea cu ”meritatul sfaturilor” hai să fim serioși, suntem totuși în lumea virtuală. Nu da sfaturi cu pretenția să fie urmate, ci dă-le fără nici o pretenție.
    Eu am spus că îşi caută sufletul pereche la modul general, nu pe acest blog. Adică nu-s interesaţi doar de actul sexual. Iar eu nu-mi caut sufletul pereche ca să mă trimiţi la Gayromeo.
    Am spus dacă merită să-mi dau osteneala (de a scrie), voiam să ştiu măcar dacă acea persoană citeşte, nu am avut nicăieri alte pretenţii.

    Written by Silviu
    poate sa imi dea si mie un sfat cum e sa iubesti un baiat? am incerkat dar nu pot

    Written by Johannes
    Silviu…. poate nu esti gay , te-ai gandit la asta ?
    sincer daca stau sa ma gandesc si eu as putea avea problema asta…like cand nu is cu un tip il vreau etc etc si cand is cu el fata in fata parca vreau doar sa scap de el, simt ca nu mai vreau…
    poate imi da si mie careva un sfat

    Written by Robert
    Sa pastram DarkQ un loc INFORMATIV, si-atat unde oamenii isi exprima pareri personale si nu se transforma in avocati ai poporului si phihologi de serviciu.
    Si da, nimeni nu are nicio obligatie sa raspunda, sa faca act de prezenta, etc.

    Da? Nu cumva tu te transformi în avocatul poporului? De ce vorbeşti în numele altora?
    Ai putea adăuga la păreri personale “pe care nu le citeşte nimeni” sau “pe care să şi le citească singuri”.

    Written by Robert
    … faza ii ca nu poti cere unui om sa iti dea explicatii si ca unde a fost pentru ca tu “crezi ca nu e gay 100%”, cum spuneai pe undeva de Johannes sau ca X si Y “nu-s siguri ca sunt gay”. Tu esti sigur ca esti hetero? Cam cate procente? 100%? Nu suntem aici ca sa ne spuna cineva cat de gay e X-ulescu si ca mai e un pic de salvare, totusi, un pic de lumina catre “heterosexualitate”. Nu e gay 100%? si ce? Asta conteaza? Sau ce vroiai sa sugerezi? ca mai exista o sansa sa nu devina 100% “homo”? Cum ar fi sa merg pe un blog oarecare si sa il iau pe unu’ sa ii zic… “auzi ba baiete… io cred ca tu nu esti hetero 100% ca asa imi spune mie radarul”. Degeaba il citesti pe Grid, ca el spune ceva ce tu nu vei intelege niciodata si asta o spun ideile cum ca “nu esti gay 100%, vreau sa vb”.

    Nu eu am venit pe blog să spun lui X şi Y dacă sunt gay sau nu, ci ei au cerut o părere.
    De ce Johannes are voie să spună despre Silviu că poate nu e gay, iar eu nu am?
    Referindu-mă la cu totul altcineva, am folosit cu o oarecare ironie expresia “cred 49% că e gay”, nu am spus că e gay 49%.
    De unde această pornire vehementă cu procentele??
    Faptul că tu crezi despre tine că înţelegi ce spune Grid iar eu nu, este suficient ca să nu mai avem ce discuta. Şi, evident, este ultimul meu mesaj.

    Written by Robert
    Te-ai gandit vreodata ca dand un sfat, se poate sa fie aiurea? Te-ai gandit ca spunand cuiva ca “nu cred ca esti gay 100%” ridici niste semne de intrebare si din nefericire, neconstructive?

    Johannes spune că nu e sigur pe el, ba îl vrea, ba nu-l vrea. De ce sfatul de a-şi verifica orientarea este nociv? Că aşa zici tu?. De ce crezi tu că dacă te declari gay ştii mai multe despre sexualitate decât mine? Pentru că ai un blog? Ţie cine îţi dă dreptul să dai un SFAT într-adevăr distructiv cum e:

    Written by Robert
    Cred ca cel mai ok este sa traiesti asa cum vrei, netinand cont de nimic din ceea ce este scris sau spus.
     
    Astea-s texte publicitare gen “Fii tu însuţi”, “Trăieşte clipa”…
    Adică vine unul şi spune că viaţa e ciudată, că nu ştie ce are de făcut, că nu înţelege ce se întâmplă cu el, ba crede că e gay, ba că nu e, şi că-i vine să se arunce de la etajul 10, iar tu-i spui “faci cum crezi, cum simţi tu, e viaţa ta, pe mine mă doare-n pulă de tine”.
    De fapt mesajul tău este “Vi se pare că sunteţi gay? Nu e cazul să verificaţi, e OK”.

    Written by Robert
    Fa scenarii cu tipi hetero alcoolisti, care isi bat nevestele si cu familiile la fel de hetero care isi vand mobila sa isi plateasca ratele la banca. E mai dramatic decat sa fii gay si cine stie, poate ti-ar aduce Nobel-ul.

    Eu am mai explicat cuiva pe acest blog şi credeam că ai înţeles şi tu, cum spui că înţelegi ce scrie Grid.
    Eu nu fac împărţirea, ca tine, în gay şi restul lumii, şi NU scriu un scenariu despre gay.
    Eu scriu un scenariu despre BĂRBAŢI alcoolişti care îşi bat nevestele şi îşi vând mobila pentru că nu mai au cu ce plăti ratele, şi îmi pun problema de ce devin alcoolişti şi de ce îşi bat nevestele, atâta timp cât s-au căsătorit din dragoste.
    Înţelegând prin dragoste, în primă instanţă, atracţia faţă de sexul opus.
    Îmi pun problema de ce această atracţie scade după căsătorie, de ce bărbatul lasă sexul opus şi preferă să bea cu “băieţii” până se pişă pe el.

    Written by Mirodoni
    Voiam să spun că nu am întâlnit gay despre care să ştiu că sunt gay. Pentru că aceştia păstrează discreţia.
    Şi mai voiam să spun că un gay când se uită în jur, zice: uite, ăştia sunt hetero, noi suntem gay. Fără ca toţi să fie hetero. Un hetero, când se uită în jur nu zice: mă, care o fi homo? Nu zice nimic, sau îi consideră pe toţi hetero. Când cineva, însă, îşi pune etichetă de gay, atunci, eventual, se pune problema de ce o face.
    Eu, personal, nu pun etichete.
    Cred că cel mai corect e să judec după atracţia faţă de sex, acelaşi, sau opus. Este o realitate care poate fi apreciată în procente. D-aia ziceam că mai rar gay 100%. Aşa cred eu, nu exclud, dar mai rar.

    Probabil de aici obsesia ta că eu exprim sexualitatea în procente. Eu mă refeream la Kinsey, care a stabilit, dar fără să legifereze, cele 7 grade ale atracţiei sexuale. Şi tind să am mai multă încredere în ce zice el decât în ce zici tu.
    După cum vezi, am menţionat: aşa cred eu, nu exclud… Nu cum mă acuzi tu că vreau să-mi impun părerea, că dau „sfaturi” şi vreu să fie respectate.

    Written by Robert
    … una e sa iti dai cu parerea, adica “eu cred ca…. dar e viata ta si faci ce vrei cu ea” si e altfel cand spui “nu cred ca esti gay 100% si ar trebui sa….”… adica CE?? CE DRACU’ AR MAI TREBUI?

    Nu văd nicio diferenţă între “eu cred că…” şi “nu cred că…”.
    Cum ce dracu’ ar mai trebui? Să verifice dacă e gay. Tu dacă nu vrei să verifici e treaba ta, dar să-l îndemni pe altul să n-o facă, că e viaţa lui şi face ce vrea cu ea, nu e un “sfat” atât bun, dar văd că vrei să ţi-l impui. De unde e viaţa lui? Nu cumva i-a dat-o cineva?

    Written by Robert
    Nu e nimic aiurea in a fi gay 100% (sau mai bine zis, in a prefera pula) si nu cred ca a fi “homo” este ceva ce necesita consiliere (de niciun fel).

    Nu? Aşa ai hotărât tu? Tu nu trebuie să spui “eu cred că… dar… “. Poate ai dreptate, dar aici au fost discutate cazurile în care persoanele respective nu erau sigure pe orientarea lor sexuală. Nu s-a legat nimeni de tine, sau de alţii care şi-au declarat hotărât orientarea.

    Written by Robert
    ….darkq.net este un blog pt. gay-ii (100% sau 80,20%) din Romania si nu e un blog unde exploatam sexualitatea oamenilor si facem sedinte de psihoterapie cu niste “ciudatenii” ale caror sexualitate o oxprimam in procente. CA E GRESIT 100%!!!

    Deci asta era. Nu suporţi exploatarea omului de către om. De ce nu spui că vrei să te iau coscenarist, poate se rezolvă.
    Mi-a mai spus cineva că “analizez” oamnenii ca pe nişte “ciudăţenii”, şi i-am explicat, iar după tonul cu care a revenit am rămas cu impresia că a înţeles. Acum trebuie să-ţi explic şi ţie.
    Vreau să cunosc oamenii pentru a nu interpreta greşit.

    Evident, e blogul tău şi nu eşti obligat să publici ce scriu eu.
    Oricum, nu vă voi mai daranja.

  25. Fain blog, incepe sa samene cu a lu’ Abjectu si a lu Radu ala cu pitici pa creer. Adica devin comentariile mai intersante si mai spumoase decat articolul, iar userii fac macel intre ei.
    Ar fi pacat sa se termine aici, asa ca abia astept ca fatuca aia sa se razgandeasca, (noah, doara ie fomeie) si sa se intoarca pe blogul asta ca arnold in magazinul de portzelanuri. ori era sectie de militie, ca nu mai tin minte?!

  26. Salutare sunt Dany si am 22de ani, fac 23 de ani acum pe 29.01.2011, sa incep si eu o problema de a mea, am intalnit si eu persoana mea draga pe internet mai exact pe peperonity in urma cu 2ani jumate, ne-am vorbit, am facut schimburi de iduri, webcam si asa mai departe, el e din Arad eu din Timisoara, ne-am vazut pe webcam si ne-am placut foarte mult, am vorbit cat am vorbit pe messenger apoi schimb de numere, smsuri, apeluri..timp de 1luna sa zic asa, dupa care ne-am vazut, ne-am placut enorm si atunci la prima vedere, ne-am indragostit sa zic asa pe loc, am vorbit amandoi, ne-am mai povestit unul dsp celalalt, si in final am ajuns sa facem dragoste din prima seara cand am mers la el, ne-am simtit amandoi foarte ok, am facut-o sa zic asa de aproximativ 3 ori in acceeasi noapte.

    A 2a zi eu trebuia sa plec ca eram cu serviciul in Timisoara, incepusem sa zic asa o relatie deja cu el, incepusem sa tinem enorm unul la altul, chiar se apropia pastele, noi pe 10 Martie ne-am cunoscut si pana de pasti ne-am hotarat sa ne mutam impreuna, eram prea indragostiti unu de celalalt, totul frumos si ok, m-am hotarat sa ma mut din Timisoara si sa ma duc la el in Arad, el statea cu vara-sa in chirie, am cunoscut-o si pe ea si o fost de acord sa stam impreuna, ca in fond si la urma urmei dormeam in camera cu el, nu cu ea, totul ok, m-am mutat si a fost totul ok, ma angajasem deja in arad dp ceva vreme, a trecut si 1an de zile, treburile devenise tot mai urate sa zic asa, 1 zi 2a era ok dp care 2, 3 aiurea si rele, cearta si una alta, ne-am mai si batut sa zic asa, totul o trecut, ne-am hotarat sa ne mutam singuri sa nu mai stam cu vara-sa.

    Ne-am mutat singuri, a fost ok ceva timp dupa care iara, certuri, scandal, crize de gelozii, nu zic ca nu, amandoi eram gelosi, dar stii cum e: gelos, gelos, dar totul cu o limita, ne-am certat iara urat dp care ma scos afara ca pe un rahat, mi-a zis sa plec, am zis ok, nu e nimica, multumesc, si plangeam intr-un hal fara de hal, am sunat-o pe mama mea si i-am spus cele intamplate si daca poate sa ma ajute sa vin inapoi in Timisoara, ma ajutat si a 2-a zi am venit in Timisoara inapoi, dupa vre-o 2a saptamani, desi mi-a fost foarte greu fara el, numa eu stiu cum am trecut, am zis ca sa vin pana in arad sa vad cum e.

    Este ok, imi faceam griji, am venit la el, si cand lam vazut in ce hal arata mi sa rupt sufletul, si am zis sa mai acord o sansa in relatia noastra, cum am facut cum n-am facut numa d-zeu stie cum m-am impartit sa pot face rost de 9 milioane jumate sa il pot aduce de la arad cu masina, sa gasesc chirie in Timisoara, am gasit doar prin agentie, cum am facut numa eu stiu ce greu mi-a fost, dar in 3 zile am facut rost de bani si l-am adus, totul era ok sa zic asa, o luasem de la zero din nou, am zis ca e un inceput nou, dupa aproximativ 3 saptamani iara sau schimbat lucrurile, a inceput cu vorbe urate, cu jugniri si cate si mai cate, iara ne-am certat, am dus-o za zic asa pana acum in Noiembrie 2010 pe la inceputul lunii, cand iara ne-am certat si am zis ca vreau sa punem punct un timp ca e prea de tot, imi vorbea foarte urat, ma jignea, se purta urat, nu aprecia nimic din tot ce faceam pentru el, curat avea acasa, mancarea o avea cand venea de la munca, cine nu si-ar dori sa aibe asa ceva…

    El in schimb nu a stiut sa aprecieze aceste lucruri si mereu ma jignea si vorbea urat, ne-am despartit si dp 2a saptamani ne-am vazut, a venit pana la mine, ne-am vazut, ne-am uitat unu la altul in ochi si a inceput sa imi planga ca un copil mic, nici eu nu m-am putut abtine pentru ca de bine de rau e omul langa care acum pe 10 Aprilie 2011 faceam 3 ani decand ne iubim si suntem impreuna, bun rau cum e, vorba aia este al meu!

    Nu pot zice ca in aproape 3 ani nu am avut si momente frumoase, am avut, as face pacat sa mint, dp ce ne-am vazut cum vi-am zis, am facut si dragoste, am stat cat am stat si o plecat ca eu eram schimbul 2a la munca, adica de dupa masa si el de noapte la Arad, mi-a zis niste cuvinte care m-au dat de gandit ca ma iubeste cu adevarat si ii pare rau de tot ce sa intamplat, si mie imi pare foarte rau ca sa ajuns asa, dar uite ca poate daca nu se intampla asa nu ne dadeam seama de greseli, il iubesc enorm si acum, si cum va ziceam, a plecat in ziua aceea si timp de vre-o 3 saptamani nu am mai vb deloc, fiindu-mi foarte greu fara el, n-am mai suportat si am incercat sa imi pun capat zilelor, de dorul lui, am inghitit cam 80 de pastile, tot ce am avut in casa, am vb cu el prin sms si i-am aratat ca ma doare fara el si ca nu pot trai fara el, e dragostea mea, in ziua aia chiar facusem pomul nostru de craciun.

    Il faceam in fiecare an amandoi, era al 3lea an in care ne faceam pomul de iarna, ma durut atata de tare acest lucru incat m-am hotarat sa imi pun capat, ma durea enorm faptul ca facusem pomul nostru singur, si dp ce terminasem pomul, ma uitam afara si asa frumos incepuse sa ninga, ca’n povesti, asta ma determinat sa imi pun capat, ma durea ca el nu era cu mine sa traim amandoi acele momente, i-am dat sms, in care iam zis ca il iubesc si nu il voi uita niciodata, si dp am luat toate pastilele ce le-am avut in casa…ma sunat mama, ca ia trimis el sms sa vina urgent la mine, ma sunat mama dar nu am putut sa ma ridic de pe scaun, sa vin la telefonul fix in camera, eram deja ametit de la pastile, incepuse sa isi faca efectul, a vazut ca nu raspund pe fix ma sunat pe mobil, mobilul era langa mine la bucatarie pe masa, am raspuns si iam zis ca ii iubesc si pe ei mult si atata, am inchis.

    Mama a venit intr-un suflet la mine acasa, a intrat inauntru si ma gasit cu capu pe masa, eram deja foarte ametit si slabit, a sunat la salvare, pana sa vina ei inca mai eram constient, ma ajutat mama sa ma pun in fund in camera pe canapea, nu ma lasat intins sa nu imi pierd cunostiinta sau sa imi inghit limba, am stat in fund cu ochii inchisi, am incercat sa ma ridic dar nu mai aveam putere, eram deja foarte slabit, simteam cum imi amorteste limba, maxilarul si tot corpul, ma lasase deja toate puteriile, stiu ca a incercat sa imi dea apa dar nam putut sa beau si imi udase buzele ca nu pteam inghiti, si nici respira, respiram foarte incet, stiu ca a venit medicii, si m-au intrebat un lucru: „Tu ai facut pomul asta frumos”, am dat usor din cap ca da si mi-a zis mama ca eu deja nu mai stiam, mi-a zis a2a zi dp ce mi-am revenit, ca dupa ce am dat din cap usor ca da, am si picat in coma, mi sa oprit inima, respiratia, tot mai exact, eram ca si mort, mai mult mort decat viu, a zis ma resuscitat cu aparatul de inima sa imi porneasca inima, nu stiu eu nimic, asta stiu din spusele doctoriilor la spital, pe la 2 noaptea mi-am revenit din coma si am avut tendinta sa ma ridic, dar nu puteam ca eram legat, si bagat la aparate, eram tot numa plin cu perfuzii in ambele maini, imi sparsesera si vena de la mana stanga cat am fost in coma.

    Mi-am revenit sa zic asa treptat… ma adus casa cu masina pe la 3:00 m-am pus in pat si iam trimis un mesaj la al meu iubit ca imi e foarte dor de el, la care el imi raspunde foarte senin, pentru ceea ce ai facut nu te voi ierta niciodata si imi voi schimba nr de tel de maine, la care asa a si facut, si-a schimbat nr a2a zi, si de atunci sa zic asa, a incercat sa ma mai sune cu numar privat, dar eu nu raspund la numere private, nu imi place sa fiu sunat cu nr ascuns, i-am raspuns ca stiam ca e el, si iam zis sa nu ma mai sune cu privat ca nu raspund, si cam tot asa nam mai vb pana acum cateva zile mai exact pe 3 ianuarie 2011, mi-a dat el sms cu textul: „La multi Ani Putza” !

    Am ramas putin socat, bineinteles nu mi-a dat sms dp nr nou al lui ci dp un alt nr de cosmote care il aveam, dar asta de cosmote nu il foloseste des, il baga f rar, si am vb prin cateva smsuriin aceea zi, si astazi 06.01.2011.iam dat sms cu ceea ce vrea cu adevarat de la noi, ca nu stiu ce sa mai cred sincer, sa mai sper la ceva intre noi 2 sau nu? Nu stiu ce sa mai cred, nu vreau nici sa ma mai amagesc, sa cred ca da si el sa se vada cu alcineva, nu ma simt ok, numaru lui cel nou de telefon stiu sigur ca la dat si la altii, altii ma refer persoane „gay” de pe wap chat unde mai intra el.de pe orange, stiu ca intra, lam intrebat si mi-a recunoscut, si de aia zic ca nu stiu ce sa zic sau ce sa mai fac….sa mai sper sau nu, oare e sa mai fim impreuna sau nu?

    Cam asta e povestea mea de dragoste de aproximativ 3 ani acus! Astept si din partea voastra acum niste pareri si niste sfaturi, multumesc mult si aveti grije de voi si de dragostea voastra, cum o fi ea, daca e rea incercati so reparati nu faceti proostii si greseli pe care mai tarziu sa le regretati, cand va fi poate prea tarziu… Cu mult respect pentru voi Dany din timisoara va astept si la id de messenger: swe3etboy2011 …

  27. Dragă Dany,
    … dacă-mi permiţi să-ţi zic aşa…
    M-a impresionat foarte mult povestea ta.
    Este atâta sinceritate, candoare, inocenţă şi tristeţe încât pare opera unui profesionist în domeniu.
    Nu ştiu ce sfat să-ţi dau, chiar nu ştiu, dar am să mă gândesc, am să mă gândesc mult la povestea ta.
    Ar trebui să ştiu mai multe despre tine şi prietenul tău, deşi nu-mi dau seama ce ar trebui să te întreb. Sunt lucruri pe care probabil nici nu vrei să le faci publice.
    Un lucru ar trebui să ştiu: ce vârstă are el?

    Deocamdată, părerea mea este că trebuie să treci la „nivelul 2” .
    Şi ar mai fi ceva: citeşte şi tu povestea mea, vezi că are 4 părţi.

    http://www.darkq.net/povestiri/prin-ochii-mei/

    • Mie mi-a placut partea cand au intrat baietii de la Salvare, grabiti, cu trusa de prin ajutor dupa ei, dornici sa salveze o viata nevinovata… si privirea le-a fost acaparata de pomul de Craciun. Ma gandesc ca vroiau sa vada daca pacientul mai este constient si coerent.

      PS: Draga Dany din Timisoara, Ma bucur nespus ca esti bine, pana la urma. Un sfat amical: nu mai incerca sa te sinucizi, cel putin nu asa. Mult noroc.

  28. @ Robert,
    Nu te supăra, sfatul tău s-ar putea interpreta şi ca o glumă care să nu fie gustată.
    Trebuie să mai spun o dată că povestea este extrem de bine scrisă, inclusiv amănuntul cu bradul.
    Aşa un băiat aş vrea să ţin şi eu în braţe măcar 2 minute.
    Păcat că sunt aşa departe.

  29. Va multumesc foarte mult de sprijin si sfaturi,multumesc mult…povestea ce vi-am scris-o este purur adevar intrat in viata mea,numai eu stiu cat imi e de greu sa trec peste acest obstacol,sincer nu stiu ce sa mai fac,sau ce sa mai cred,sa ma mai amagesc sau nu,mai exista viitor intre noi 2,nu stiu,pur si simplu nu stiu ce sa mai cred sau ce sa zic,oare ii va da d-zeu minte si va fi ok? Pentru cei ce vor sa vorbim,ma gasitit la idul de messenger precizat si in povestea mea! Multumesc si va pup,cu respect Dany din Timisoara…

  30. @ Dany din Timişoara,
    Povestea ta este vizibil scrisă din suflet. Chiar dacă ai omis ceva, sau ai exagerat ceva, povestea rămâne valabilă pentru mulţi băieţi ca tine care au trăit-o aievea.
    Nu eşti singurul, e bine de ştiut.
    Îţi pui problema dacă Dumnezeu îi va da minte şi va fi totul OK.
    Dumnezeu dă minte o singură dată unui individ, la naştere. Depinde de individ cum o foloseşte, şi s-a văzut cum a folosit-o el şi cum ai folosit-o tu.
    Pentru că nici tu nu ai folosit-o cum trebuie.

    Spui că nu ştii ce să mai crezi, ce să mai faci.
    Eu cred că trebuie să vezi mai întâi unde ai greşit, pentru a depăşi această etapă. Singur trebuie să-ţi dai seama.
    Dacă nu poţi singur, atunci mai treci pe aici şi vezi şi părerile altora. Dacă mai multe păreri coincid şi ţi se potrivesc, poţi ţine cont de ele.

    Ai putea să-ţi reciteşti povestea, ca şi cum ai fi o a treia persoană, şi să judeci pe fiecare dintre cele două personaje. Vezi dacă el mai este la fel de frumos ca la început şi, mai ales, uită-te mai cu atenţie în sufletul lui.
    Apoi, analizează-te pe tine, ca într-o oglindă.
    Evident, trebuie să elimini tot ce ţi-ar acoperi trupul sau sufletul.
    Uită-te cu mare atenţie şi vezi dacă te-ai putea iubi la maximum, aşa cum eşti, şi până la sfârşit.
    Şi, mai ales, uită-te în sufletul tău. Vezi că are multe sertare şi sertăraşe.
    După ce te cunoşti bine, treci la etapa următoare : VIAŢA TREBUIE TRĂITĂ.
    Apoi la următoarea: VIAŢA MERITĂ TRĂITĂ.

    Putem comunica şi pe mess, dar cred că ar fi bine să mai treci pe aici, poate mai învaţă şi alţii din experienţa ta.

  31. Multumesc mult MIRODONI pentru sfatul dat…putem vorbi si pe messenger desigur,dami add cand doresti..numai bine..va pup… Dany din Timisoara

  32. buna, numele meu este thomas sunt din orasul Sighisoara si recunosc ca sunt gay, de multa vreme imi caut si eu un iubit de la mine din oras dar inca nu am gasit va rog pe voi care veti citi aici dak stiti pe cineva gay in sighisoara dati-mi si mie un mesaj la id ul de mess: thompson_t49. va multumesc la toti si pt robert imi place poza ta esti dragutz. astept mesajele voastre poate voi gasi si eu iubirea.

  33. @ Danyswe,
    Am încercat ID-ul tău, dar n-a mers.
    Îţi propun să citeşti povestea lui INOCENTOS.
    Este la fel de sincer scrisă ca şi povestea ta.
    Nu contează cum se termină, contează ca amintirile frumoase se rămână.
    Dacă vei lăsa şi un scurt comentariu, vom şti că ai trecut pe acolo.
    Poate ne spui şi ce mai faci.

  34. Robert eu nu cunosc bine acest sait dar am o intrebare… Am inteles ca este saitul tau… Ce te-a determinat sa îl creezi…? Esti si tu gay sau…..?

    • @Alfie,

      Da, sunt si eu gay.

      Am creat acest blog cu ceva ani in urma, vroiam un fel de jurnal. Lucrurile au evoluat, DarkQ devenind cel mai puternic si influent blog gay din Romania.

  35. Noroc de tehnologia moderna cu mess-ul si internetul, pai si inainte cand acestea nu erau?
    Oare cum se formau prieteniile?
    (Se stia ca colegul de liceu/facultate e gay?) si putem lega o relatie?
    Inainte de a fi tehnologia moderna a fost aia veche cu scrisori si telegrame:)

    …Nu am fost nascuti cu laptopul si telefonul mobil in brate…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here