Acasă Zi de zi Zile frumoase

Zile frumoase

192
8

Sunt rare, însă există şi zile frumoase. În special când derulezi întregi experimente care se îndreaptă spre finalizare. Şi există o concluzie după tot vacarmul! De mult timp n-am mai stat ca astăzi – aveam nevoie de o zi izolat. Ascult aceiaşi fantastică melodie de ceva ore bune acum şi sunt transpirat ca un porc prin purgatoriu. Trebuie să admit că mă înconjoară un fel de ceaţă bizară, care-mi indică punctele de interes – în cazul de faţă tastele. Am decis să fac retrospectiva.

E clar că am dobândit ceva nou – am avut un somn gen “sari bă, că vine să mă ia!” – a fost mai intens ca orice – nu am dormit, nu am fost treaz – cred că am leşinat sau… ceva. Pregătisem ceva superb în mintea mea de pus pe foaie însă am uitat cu desăvârşire. Copleşit de propria-mi persoană am plutit într-o iubire mai mult decât rotativă – am simţit iubirea de sine din exterior… cumva. Luminându-mă, ascultându-mă. Simultan nu puteam să mă ridic din pat sau să mă mişc, nici măcar să mă piş – aşa că am ales să voiesc în deliriul minţii mele. Episod manic… nu ştiu de ce se plânge lumea – sunt fantastice.

Acesta este experimentul #1 care îl derulez – cunoaşterea de sine – în detaliu – dimensiunile ascunse normalităţii sau a abordării simplistice. Trebuie să cobor, să sap, să-mi fac un metro mintal – şi asta se face cu capsule… săpătoare – şi Doamne, simt cum îmi prăjeşte creierul, cum îmi sapa şanţurile… şi uite aşa descopăr staţii noi (… staţia Effexor, cu peronul pe partea… ).

A fost o zi crepă (clătită) – am vrut să mă pierd prin oraşul ăsta mare – pomii au început să miroasă, Sephora în sfârşit îşi ţine uşile larg deschise iar parfumul te izbeşte de la zeci de metrii – miroase a… Sephora – oficial e primăvară.

Îmi place vremea zabusita înainte de ploaie. Mă calmează, e că mâna lui Dumnezeu pe capul meu. Ei bine, simultan, capu îmi spune să stau departe de scări ca de abia mă ţin pe picioare – şi câtă pula mi-am luat în pod coborând scările la metro una.. câte una – şi cu ajutorul barelor. Este în regulă – am căştile în cap, ascult aceiaşi melodie de mult, mult timp iar lumea mă întreabă dacă am şi eu culoare la ochi afară de negru – se pare că aceste zile am doar pupile.

Finalmente am ajuns să umplu străzile cu mine. M-am aventurat încet… chiar foarte încet de m-au claxonat toate maşinile… şi am descoperit noi chestiuni la fiecare lucru care-l cunoşteam. E uimitor câte detalii se ivesc… când vrei să le cunoşti. Însă mi-am învăţat lecţia – nu la scări.

Experimentul #2 a constat în ceva mult mai sever – din păcate am eşuat cu un aproximativ de 24 de ore. Mi-am propus ca această lună să trăiesc numai din salariu – aşa că mi-am achitat la început ce mai aveam la cărţile de credit şi le-am trimis în vacanţă.

Desigur, acest experiment a avut părţile sale de nebunie – de exemplu acum câteva zile am adoptat nişte tricouri fantastice de la un second hand – problema este că sunt cam trei-spre-zece (13). Şi nu o să vă vină să credeţi, am găsit şi o vestă CK, nouă, cu eticheta pe ea. Preţ? 12 Lei… Iar tricourile au multă istorie. Este vibrant.
De ce am eşuat? Ei bine, azi am rămas fără bani – salariul e în 24 de ore. Ultimii bani mi-au cumpărat juma de pachet de ţigări. Trebuie să admit că, am stat o oră cu mâna pe cartea de credit. Însă mi-am spus – de dragul ştiinţei.

Şi acum.. ajuns acasă… încă ard. Am făcut o baie, însă tot ard. Am băut Cola rece rece rece… încă ard.

Da de ce Dracu’ ard? Simt iubire, fluturaşi simt… iubire. Păcat că vine în capsule – ei bine. Măcar aşa.

Smog

De dragul ştiinţei, dedic…

16. The Doors – Strange Days by John Late

8 COMENTARII

  1. Smog,
    Știi părerea mea despre condeiul tău. Chestia aia cu iubirea de sine m-a cam dat un pic așa, pe spate… Ca și aia în care umpli străzile… Dar după poezie am să vin și eu cu un pic de proză. Chiar cu riscul de a te face să mă întrebi cine ești bă și ce te f-te grija pe tine?

    Experimentul 2 nu este un eșec ci un succes. Construiește pe el, ai pus o piatră de temelie. Nu prea-mi place să dau sfaturi, că se uită lumea dup-aia cu prea mare atenție la mine, dar în privința asta sunt sigur.

    Taie-le frate. Sau păstrează una, dă-o lu mama ta s-o pună sub cearșafurile din dulap și uită de ea pînă în ziua în care te ajunge din urmă CIA pentru că unu pe care l-a călcat mașina ți-a strecurat pe neștiute în plasa cu cadouri un SD-card pe care se află înregistrarea unei crime făcute de însuși tatăl lui Angelina Jolie. Și trebuie să iei primul zbor, să ajungi la Gene Hackman că numai el te poate salva.

    Un filozof, unul A. C. Grayling, spunea și el o chestie înțeleaptă despre vîrstă. Știu că printre alde noi, homalăii, ăsta este un subiect cam tabu dar hai să zic totuși. Zicea filozofu cam așa: ”Ceea ce se întâmplă cu adevărat cu vîrsta este că smintelile ni se mai reduc iar soldul de la bancă ni se mai mărește; din ambele puncte de vedere înaintarea în vârstă este o activitate dezirabilă.”

    Hai să le dăm o lecție la streiți (vorba lui Gaybriel) și să nu cădem în capcana de a ne plăti datoriile la bătrânețe. Amînă-l pe Harmanii și pe Ferarii (vorba vine) pînă cînd poți să ți-i permiți pe bune, cu banii jos. Probabil că atunci o să ai nevoie și de un pic de artificiu să pui și tu un curuleț dulce pe locul de lângă tine. Dușat și tuns decent, chiar și îmbrăcat cu second henzi rupți în popou, arăți foarte bine până la o anumită vârstă.

    Și apropo, nu e treaba nimănui, rămâne între noi, că altfel îți zic neisprăviții că ești scârțan și că le strici petrecerea.

    Experimentul 1 e cel care mă cam îngrijorează pe mine. Sper că pe proiectul ăsta ai un coordonator de studii ca lumea, chiar dacă ești expert tu însuți. Fluoxetina și Venlafaxina nu sunt prietenii nimănui. Sunt arme. Iar tu ești câmpul de luptă. Din păcate astea sunt arme lipsite de finețe și ca în orice război modern există și niscaiva ”collateral damage”. Deci războiul ăsta trebuie să merite.

    Dar de ce îți spun eu astea, tu probabil că știi deja; știi de exemplu că înaintea vârstei de 25 de ani Venlafaxina are o șansă mică dar semnificativă de a provoca ideație suicidală. Oricum este responsabilitatea coordonatorului tău de proiect să țină seama de asta și tu îl vezi în mod regulat, nu? Apropo, vezi că odată intrat în horă nu mai ieși așa, cu una cu două, reduci treptat altfel e mai rău.

    Atâta, tac din gură. Scrie-ne în continuare și ai grijă de tine.
    Schwep

  2. khaos nu este vorba de fumuri aici. Alea chiar sunt de cacat si stai departe de ele.

    Daca ai ci citit cu atentie, ai fi realizat ca este vorba de o serie de medicamente care pot fi ridicate daca ai psihiatru. Sau ai acces la aceasta sfera de farmaceutice.

    Nu ai inteles conceptul.

  3. @ Schwep

    #2 – este un experiment extremist care intentioneaza sa ma ajute sa inteleg mai bine termenul de proximitate. Am ales sa il urmez in urmatoarele luni.

    #1 – o evolutie dintr-un mk-ultra personal. Intr-un moment nonfortun mi-am pierdut puterea de a voii. Vointa are nevoie de un temei puternic care din pacate l-am pierdut. Asadar acest experiment este menit sa-mi revitalizeze capacitatea de a voii. Nu cred in psihiatrie, cel putin nu in viata mea. Am invatat sa ma tratez „din mers” si pot sa spun cu fericire ca am invatat cate ceva. Sunt aproape la sfarsitul tratamentului si mi-am rezolvat din … nebunii.

    Da, fluoxetina si venlafaxina sunt renumie pentru stari de suicid insa eu nu le-am simtit. Mi-am conceput propria diagrama de tratament si cred ca sunt niste solutii eficiente in … stratitizare.

    Gandirea in straturi ajuta sortarea vointei din temelii si a gonei dupa vant.

    Presupun ca a fost un mod extremist de abordare insa a functionat. Am capatat inca ceva din viata asta, si e uimitor cate forme si subforme are defapt, mintea.

    Exista o tendinta spre dependenta insa asta este ideea gandirii in straturi – asimilarea acesturi placebo.

    Ce este cu adevarat greu infuntat este oboseala cronica – atunci cand sistemul central nervos este futut, ratiunea este degeaba. Presupun ca frica mea de a nu gandii a provocat foarte multe forme de regufiu, asa ca mi-am luat un concediu. Si, acum gandesc mai mult ca niciodata – si nu imi e rusine sa sustin ceea ce cred fata de.. de orcine.

    Fudul, si destul. Amin 🙂

  4. M-am urcat in metrou acum cateva luni si m-am asezat langa bara aia din mijlocul scaunelor si cand am ridicat privirea am vazut o fata de vreo 14 ani care avea ochii negri si am avut un sentiment ciudat … same here! 🙂

  5. Smog, super scris,si m-ai cam pierdut… esti urmarit de un psihiatru sau nu? Medicamentele mai sus mentionate sa nu le inabusi in alcool si cred ca schema de tratament trebuie sa o faca un medic nu tu, e destul de periculos. Chiar daca tu zici ca nu ai nevoie de un psihiatru si ca ai tu o schema de tratament, macar consulta un medic sa vezi daca e destul de ok. In rest, esti super… Si ai mult curaj sa iei medicamentele mai sus mentionate, eu lucrez pe psihiatrie si boli nervoase si majoritatea pacientilor iau genul asta de pastile.

  6. Nu ma inteleg cu psihiatrii. Sunt foarte limitati din punctul meu de vedere. Plus ca din ce au invatat ei, am invatat si eu. Deci, ma descurc :).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here