Acasă Zi de zi Who wanna get drunk and fuck my h… no…!

Who wanna get drunk and fuck my h… no…!

369
62

Conform titlului poate am starnit zambetul si dorinta cuiva… no thanks, e doar un titlu. Ceea ce urmeaza sa spun va deranja poate, va durea si sper eu, va educa macar un pic. Imi cer scuze Robert, dar te rog sa il publici si sa raspandesti cum poti mesajul.

Zilele astea se acumulase ceva stres pe capul meu asa ca am decis sa ma duc la sala, mereu cand ma duc stau o ora, in care  lucrez. Am observat ca unii isi pierd mult timp pe acolo ca intre 3 gantere si 10 abdomene stau la chat cu  baietii, asa, ca intre fete. A fost cam aglomerat azi dar tot am reusit sa imi lucrez bratele, „burtica patrata de minibear” si pecsii. Si ziceam ceva de stres. Da. Am plecat spre sala cu o oarecare doza de nervi in mine, un pic de dezamagire si frustrare . Nu inteleg cum unii oameni pot fi atat de inconstienti si veseli intr-una (gay=vesel in engleza). Sursa starii mele? Uite aici

„Azi am mai aflat ca inca un amic de-al meu din Cluj e seropozitiv. Acum cateva saptamani mai aflasem de 2 prieteni. S-a ingrosat gluma si chiar daca multi spun ca nu e asa, majoritatea baietilor gay fac sex neprotejat. Cu toate proiectele, programele de sanatate, prezervative gratuite si workshop-uri… putini sunt cei care chiar se gandesc la riscurile marite din comunitatea noastra. Suntem atat de IGNORANTI si credem ca hiv e DEPARTE de noi si ca nu are cum sa ne afecteze. Ne inselam singuri!”

Si mi-a revenit aceeasi intrebare in minte… oare o persoana cate alte persoane infecteaza fara sa stie? De ce oamenii au impresia ca nu se transmite nici o boala daca faci sex oral chit ca fara finalizare? Nu am nimic cu oamenii care au relatii deschise, se culca cu multipli parteneri si au grija atat de ei cat si de ceilalti protejandu-se.

Dar trebuie sa recunoastem oameni buni ca dintr-o comunitate compusa din aproape 14.000 de oameni pe Romeo, numarul oamenilor responsabili, care au multipli parteneri, dar se protejeaza, oameni cu relatii inchise, stabile, bazate pe respect si iubire este mic. Aici este o mare problema , educatia fiecaruia, moralitatea , capacitatea de a intelege ceva cand un prost isi bate gura pentru tine si iti spune „ba, nu e bine sa faci aia ca risti, ca ai de pierdut! ba, ai grija de tine , ai respect fata de propria persoana, fii matur in gandire!!!!”.

Lipsesc intr-un procentaj mare si scuzati-ma, chit ca nu am nici un amic gay cu care sa ies la o cafea sau cu care sa ma intalnesc la un film, am puterea sa ma dau cu parerea despre ce se intampla cu adevarat. Stai cateva ore pe Romeo si te convingi. Si chiar voi, cati oameni va sunt prieteni adevarati, din acestia cati sunt responsabili fata de soarta lor, cati au depasit stadiul de superficialitate? Eu cred ca prea putini , ori ii numeri pe degetele de la ambele maini, cateodata si pe degetele de la picioare adunate cu restul.  E timpul ca lumea sa se maturizeze !

We all need a reality check!!!!!!!!!

Din pacate multi traiesc parca pe alta planeta daca isi consuma weekendurile in cluburi agatand si tabarand pe un om care se afla pentru prima data acolo. Pierd contactul cu realitatea, se inchid in globul gay, se simt fericiti si liberi in cercul lor de cunostinte sunt gata zi de zi sa „asimileze” cat mai multi oameni si uita un lucru. Unul important. Dragilor care sunteti putini, dar cu capul care trebuie unde trebuie, pe umeri,  activilor care doriti sa futeti un posterior bombat si ferm, pasivilor care aveti nevoie de afectiune, dragoste, de un barbat care sa intre in voi cu toata puterea, pana la radacina in bombeurile voastre atat de gratioase (sau gretoase) agatate in tavanul camerei, de sus ce le tineti, facute cu telefoanele voastre, prostituatilor care pentru 50 de ron si o bautura stoarceti tot dintr-un barbat discret, nesigur si patetic  si restul  va scapa un lucru din ochi! traim in Romania !!!!! asta e tara in care tot sistemul public e la pamant! si a fi seropozitiv in Romania nu e la fel cu a fi seropozitiv in occident!.

Ma bucur si ii multumesc lui Dumnezeu ca am o relatie puternica si stabila, si ca m-a ferit de boli si dezamagiri. Dar inainte de toate in primul rand m-am ferit eu. Ati inteles ceva? Sau trebuie sa cunoasteti dezamagirea si boala ca sa va dati seama?

62 COMENTARII

  1. @Rauss serios vorbind acum, nu mi se pare normal sa critici faptul ca am scris unele fraze cu majuscule, le-am scris cu un scop, si anume sa ii sara in ochi mai bine chiorului care are in minte numai cluburi si agatat. Sa actionezi asa pentru faptul ca nu iti place tie ca am scris pe alocuri cu majuscule…that’s not cool.

    Cat despre problema politicului…chiar nu atacam politicul, ideea centrala era urmatoarea – Romania nu o duce bine, oamenii trebuie sa se gandeasca inainte de a se destrabala, de a fi iresponsabili caci realitatea face ca statul sa nu aiba bani pentru a deconta medicamentele in cazul imbolnavirii.
    Imi pare rau ca m-am stresat sa creez un subiect prin care eu, un om mic si necunoscut chiar si in comunitatea gay incercam sa deschid ochii celor ce nu mai au pic de respect fata de ei insisi.

    Dar nu conteaza aspectele negre ale realitatii, sa trecem la ce e hot si important… deci cand te hotarasti sa-ti dezvalui dimensiunile stiuletului (subiect destul de dezbatut dupa cum am observat), sa-mi dai de stire daca nu sunt pe faza ca sa pot raspandi si pe facebook informatia.

  2. And another point is, a fi gay in Romania e greu, haideti sa nu irautatim chiar noi situatia. Ne plangem toata ziua de respingerea pe care ne, o afiseaza societatea. E cazul ca fiecare gay sa faca un pas inapoi, sa lase la o parte societatea si sa se analizeze pe sine, sa se autoeduce, sa-si stabileasca odata pentru totdeauna principii si dupa aceea sa lupte in a schimba mentalitatea societatii.

  3. Rauss, multumesc. :-* Nu e nevoie sa dai explicatii online, mai bine trimiti un mesaj privat. Sunt sigur ca cititorul nu e interesat de acest aspect al blogului.

    Adi, tu spui bine ce spui, insa asa cum le-am spus-o si celor care se ocupa direct cu acele prorame de sanatate… lucrurile nu functioneaza prin propaganda.

    Ce crezi ca rezolvi daca imi dai 2-3 prezervative si un lubrifiant? crezi ca nu am bani sa mi le cumpar singur? Crezi ca 5 lei e ceea ce ma opreste sa folosesc prezervativul? Iti zic io… NU.

    HIV se transmite din cauza disperarii si a respectului de sine.

    P.S. Nu trebuie sa te superi daca unele texte sunt putin corectate. Incercam sa mentinem DarkQ la un nivel calitativ inalt. Este recomandat sa venim cu texte inchegate, bine structurate, usor de parcurs, corect scrise. :-))

  4. Asta e cel mai bun program, contactul cu prietenul bolnav.
    Asa este pentru orice, pana nu te nimeresete, ai senzatia ca nu te gaseste.
    Putini constientizeaza pericolul si iau masurile de protectie care de regula pentru ceilalti par tampite. Nu mai vorbesc de bautura multa, drogurile cu drogatii care fac orice pentru o doza.
    ADI, sincer cum gandeai inainte de imbolnavirea prietenilor?

  5. Am rugaminte la voi. Tin sa spun despre mine ca am tendinte homosexuale. Vreau sa imbratisez celibatul si castitatea insa nu ma pot elibera de masturbatie. Am nevoie de un sfat prietenesc de la voi. Crde-ti ca este posibil? Cum as putea sa urmez aceasta vocatie si in acelasi timp ca duc o viata in abstinenta?

    Multumesc pentru intelegere.

  6. @cristi, nu vorbeam despre prieteni de-ai mei ca nu am prieteni gay, relatam ce am citit pe facebook (postat de Lucian Dunareanu) si mi-am spus parerea. In orice caz, asa gandesc de cand ma stiu.

  7. @ Un tanar teolog…daca nu faci ceva cu viata ta vei ajunge ca la varsta de 30-40 de ani sa platesti baieti pentru sex, cazuri sunt cu nemiluita. De ce te-ai dus la teologie? Credeai ca Dumnezeu te va face heterosexual? Credeai ca este un pacat homosexualitatea? Iti strici singur viata si un lucru il stiu sigur,. lui Dumnezeu nu ii plac oamenii care se mint in primul rand pe sine. Fii barbat si fa-ti viata asa cum SIMTI , acum cat mai ai timp. Reprofileaza-te, si asa e plina tara de preoti si teologi, credinta nu consta in a o studia ci a o simti in sufletul tau. Cat despre masturbare… nu cred ca te poti abtine. Te condamni singur si la un moment dat vei refula, nu vei mai suporta minciuna in care te-ai afundat.

  8. @ un tanar teolog, ai cateva variante, sa te castrezi, sa renunti la preotie, sa ajungi un preot gay.
    Daca nu ai reusit sa te eliberezi de masturbare, cum vrei sa urmezi calea castitati si a celibatului?
    Trebuie sa ai chemare pentru acest drum, nu oricine este pregatit pentru un drum asa de greu si daca TU ai fi fost PREGATIT, nu ai fi pus aceasta intrebare, ci pur si simplu ai fi stiut ce si cum sa faci, fara sa-ti spuna nimeni.
    Gndeste si analizeaza ce vrei tu cu adevarat sa faci, dar mai ales pentru cine vrei sa faci.
    VIATA nu ne este daruita doar ca s-o traim in egoismul, doar pentru noi, dar cred ca asta o sti deja, ori tocmai de aceea oprestate si gandeste bine sau cel mai bine intreabati inima.

  9. @Tanar teolog, libertatea ti-o faci singur, nu te astepta sa iti dicteze careva ce sa faci, lumea din jur poate doar sa-ti dea sfaturi si exemple. Tu trebuie sa stii ce vrei de la tine. Un lucru iti spun si e adevarat- chit ca esti gay poti la fel de bine sa mergi cu fruntea sus pe strada , atata timp cat ai principii si esti un om bun nu ai de ce sa iti faci probleme si sa iti pui intrebari intrebatoare. Ia lucrurile ca atare si nu uita sa ramai OM inainte de toate.

  10. Well Adi, bun articolul tau. Sper ca unii vor deschide ochii si isi vor da seama ca sanatatea lor e cea mai importanta.

    Iar o chestie e… ca mai nou, de un an sau doi, HIV-ul a devenit o problema in Romania. Chiar daca nu se mediatizeaza e o problema. A big one! Am o amica care e doctor la Victor Babes in Timisoara ( Infectioase ) si imi povesteste ( nu stie de mine ) vrute si nevrute. Tot felul de cazuri, de oameni care au aceasta boala, de faptul ca intarzie tratamentul, se blocheaza fonduri, interese ale companiilor farmaceutice etc. Ma rog… o duc eu in punctul de a-mi povesti, ca deh… sunt direct interesat fiind vorba de ai mei, :P. Si e deprimant, mai ales ca nici Timisoara nu duce lipsa de destule cazuri de genul. Cazuri inregistrate, ca de alea neinregistrate nu mai vb. Ultima data, mi-a povestit de un baiat de 23 de ani infectat… de depresia ce a urmat, neintelegerea ca de ce el etc.

    Asa ca, oameni buni, Adi a vrut sa traga un semnal de alarma, dar oricate semnale ar trage oricine, trebuie in primul rand un semnal din voi. Voi trebuie sa trageti alarma.

    Frumos articol Adi! NUmai bine.

  11. Oare… chiar asa de greu o fi sa folosesti un prezervativ? Pe mine ma depseste chestia asta… adica… c’mon…

    Voi in ce circumstante ati avut sex neprotejat? Adica… ce v-a determinat sa nu folositi prezervativul?

  12. @Un Tanar Teolog:

    Dupa cum bine stii si tu, multi preoti si monahi sunt gay. Eu insumi am cumoscut o groaza desi nu sunt crestin, iar cu unii am avut si relatii. Sunt niste oameni foarte nefericiti pentru ca au ales viata asta, au ales un drum si nu se mai pot intoarce niciodata.
    Cand am constientizat ca sunt gay am vrut sa ma botez in ritul latin si sa devin preot, insa din fericire n-am facut-o vazand amicii mei preoti in ce situatie sunt (in plus credinta mea monoteista nu m-a lasat).

    Aleget-i alta profesie si vei fi mai fericit, vei putea avea un iubit care sa te tina seara in brate si pe poalele caruia sa iti intinzi capul stand pe o sofa. Mergeti in alta tara si va plimbati de mana pe strada si chiar va puteti saruta etc. Facandu-te preot vei renunta la viata.

    In plus o poveste din seminarul catolic Alba-Iulia: accesul pe retea a fost monitorizat si toti studentii prinsi ca au accesat materiale gay au fost sanctionati sau exclusi; iar doi tineri faceau sex la baie si au fost prinsi de un profesor si exclusi si in plus si parati parintilor si cunostintelor. La ortodocsi sunt de asemnea monahi gay si nu numai.
    TOTI ACESTIA SUNT NISTE RATATI, NISTE NEFERICITI.

    Un popa nu ajuta omul cu nimic concret, decat cu povesti si basme; daca vrei sa ajuti omul, atunci fa-te medic sa ii alini suferinta; eu sunt medic si nu regret profesiunea ce am ales-o…asta e o vocatie si nu teologia care minte.

  13. @Robert …it’s funny cum totul se reduce la un prezervativ, la un amarat de prezervativ. Dar unii oameni au nevoie sa le fie strigat cu goarna in urechile lor pentru a intelege. Toti sunt la ideea ca prezervativul reduce placerea . Serios? Daca vrei un oral se poate si cu prezervativ, doar sunt atatea sortimente cu arome, si multi se comporta de parca toate prezervativele au aroma ce C***T ! Cat despre anal, cred senzatia prezervativului pus ..unde trebuie , e cu mult sub senzatia finala de „it feels so good inside you”. Scuze ca suna cam porcos dar nu asta e adevarul?

  14. @ Nathaniel Stimate d-le doctor. Nu stiu daca sunteti in masura sa spuneti: “sunte basme, sau povesti”. Nimeni nu va obliga sa credeti. Si eu sunt monoteist. Daca sunt basme sau povesti atunci care este motivatia suferintei? Sunt copii care traiesc toata viata cu un handicap. E acesta doar destinul? Viata e o chestie de noroc?
    Pana acum am reusit sa-mi stapanesc pornirile, tendinta homosexuala. Mai am de lucrat la un alt aspect. Societatea trebuie sa plateasca mult pentru cei seropozitivi. Medicii in Romania si-au batut joc de oameni cerandu-le bani “fara numar” indiferent de conditia sociala.

    Stiu ca m-am condamnat singur. Imi recunosc slabiciunea. Trec pe langa o iubire pe care nu o voi avea niciodata. Sunt poate multi oameni din societate care mi-au facut rau. Societatea asteapta sa fi pur insa pe de alta parte te bombardeaza cu o mentalitate erotica asupra omului. Nu incetez sa sper, chiar daca e greu sau imposibil.

    Va cer voua ajutorul. Pentru voi totul e normal, fie o relatie intre partenerii de acelasi sex, fie o mastrurbatie. De ce va cer ajutorul atunci? Pentru ca sunteti sinceri. Deoarece sunteti cei mai deschisi oameni chair si sub semnul anonimatului.

  15. In clipa cand vei inceta sa gandesti in termenii de normal sau anormal, o sa constati ca sunetul inimii se aude clar. Oare cand o sa intelegi ca reprimarea a oricarui sentiment pe care il simti este egal cu uciderea a unei bucatele mici din propia ta inima?
    Cum poti sa faci asta si sa te amagesti ca asta este calea ta?
    Cum poti sa iti doreti sa urmezi o viata spirituala, incepand cu incalcarea chiar porunci A SEASEA, a Domnului? A NU ucide?
    Ceea ce ne ceri noua nu-si poate afla raspunsul decat in inima ta, numai tu esti cel indreptuit pentru asta.
    Nu poti cere de la noi marturii pe care sa le folosesti mai tarziu inaintea Domnului ca scuze, pentru alegerea facuta.

    Intre tine si Domnul nu poate exista minciuna si tu sti asta mai bine ca multi altii dintre noi.

    De ce incerci sa ne ispitesti aruncand si asupra noastra povara ta, care este numai a ta si de care trebuie sa dai singur socoteala in fata LUI?
    Ti se pare corect ceea ce faci?

    ASCULTATI INIMA SI INTREABA PE DOMNUL, EL e singura posibilitate de aflare a ceea ce trebuie sa faci.

  16. @Cristy Aproape ca ai inteles ceea ce am vrut sa spun. Nu e vorba de acuza. Nu acuz pe nimeni. Incerc sa gandesc mai intai pentru mine.

    Te rog sa ma crezi ca trec printr-o peroada mai tulbure. Nu pot sa ma accept asa cum sunt. E o lupta interioara parca tot mai mare. E ca un foc care arde si nu stiu pana cand.

    Stiu ca sunt inconsecvent. Stiu ca nu merit statutul pe care el am. Sunt total nedemn.

  17. Un tanar teolog~

    Trebuie să te gândești care e valoarea celibatului, a castității și a abstinenței. De ce sunt acestea valori pe care preotul e chemat să le îmbrățișeze? Care e rațiunea pentru care vocația preoției este incompatibilă cu sexualitatea?

    Dincolo de aspectele strict doctrinare, specifice fiecărui cult bisericesc în parte, sexualitatea e desemnată inamicul religiei pentru că reprezintă chintesența vieții lumești, înțeleasă ca fiind opusă lui Dumnezeu.

    Probabil n-are niciun rost să demontăm paradigma acestei opoziții formale, oricât de falsă ni s-ar părea unora sau altora dintre noi, întrucât e o credință liber-asumată la nivel personal. Din moment ce tu așa crezi, că orice ține de sexualitate te îndepărtează de Dumnezeu, de aici trebuie pornit.

    Poate că ți-ar fi mai ușor dacă te-ai gândi la faptul că nu ai toate informațiile și că însăși doctrina bisericii pe care ești chemat să o slujești nu ți-e în întregime cunoscută. Nu cumva până și Sfinții Părinți au ceva de ascuns? Dacă le este interzis profesorilor de teologie să deschidă anumite subiecte spre dezbatere? Poți ști oare cu adevărat dacă nu ți se ascunde nimic? Și nu cumva această lipsă de informare are menirea de a te lăsa nepregătit și singur, pentru a regăsi tu însuți (fără alți intermediari) ceea ce lipsește din relația ta cu Dumnezeu, Cel pe care ești chemat să-L slujești?

    Te poți prevala de acel grad de nesinceritate care e implicit oricărei forme de învățare și poți lăsa sexualitatea proprie să fie micul tău secret, micul tău univers, care să te răzbune. Cel puțin în problema masturbării, atunci când nu mai e implicată nicio altă persoană, acolo ești numai tu față cu Dumnezeu. E secretul tău inexpugnabil.

    Știu, credința că nu ai acces la Cunoașterea supremă a lui Dumnezeu e, în ea însăși, un păcat. Păcatul originar, din Grădina Raiului, nu a fost actul sexual, ci îndrăzneala de a dori să cunoști însăși Rațiunea de a fi a lui Dumnezeu. Însă nu trebuie uitat că Dumnezeu a fost foarte îngăduitor cu căderea în ispită, chiar dacă a fost dezamăgit de slăbiciunea omenească. Iar motivul acestei îngăduințe, care a rămas secret credincioșilor și fețelor bisericești deopotrivă, este „slăbiciunea” lui Dumnezeu însuși. Da, iubirea lui Dumnezeu pentru creația Sa, iubirea Lui pentru om, nu este până la urmă decât tot o formă de slăbiciune. O slăbiciune pe care nici Dumnezeu nu și-o îngăduie, dar pe care o are și pe care o ține pentru sine pentru că și-o poate permite.

    Ca fiu al lui Dumnezeu, îți poți permite și tu să fii slab. Iar într-o bună zi n-o să mai vezi asta ca pe-o slăbiciune. O să înțelegi, poate, că a-ți îngădui să fii slab este chiar sursa puterii tale. Este o libertate pe care numai spiritele tari o pot avea. Să fii slab – iată ceva interzis spiritelor slabe.

    E firesc ca Biserica să se opună sexualității, dar e de-a dreptul suspect că Biserica nu înfruntă sexualitatea cu toate cărțile pe masă. Biserica ucide sexualitatea numai pe la spate, iar armele folosite împotriva păcatului carnal sunt, de fiecare dată, atent șterse de sânge. E o jertfă pe care Dumnezeu nu o cere, dar pe care o acceptă ca atare, atâta vreme cât se vor găsi oameni să o ofere.

    Bucură-te de darul trupului tău, dacă ești sigur că știi să-l asculți. Dacă ești convins că auzi glasul propriului trup tău mai clar decât vocea lui Dumnezeu, atunci urmează-l. Nu poți ști niciodată cu precizie de unde vine acest glas… De aceea, Dumnezeu nu se va supăra. Cel mult, te va învăța cum să-ți ascuți și mai mult auzul…

    😎

  18. @Grid. Multumesc pentru aceasta pledoarie. Cred ca o voi citi de multe ori.

    Sexualitatea nu este inamicul lui Dumnezeu. Personal sunt de parere: cu putin rabdare voi putea depasi si acest inconvenient.
    Ar trebui sa am numai un pic de rabdare si trupul se va elibera singur.

    Cat de adevarat este ca nu trebuie sa-mi fie frica de propriul trup, de propriul univers.

    Mi-am recunoscut de fiecare data vina. Uneori ma simt umilit si obosit. Mi-am gresit propriul drum? Nu mai am puterea sa mai iubesc ceea ce fac?

    E o suferinta interioara.

  19. Pana una, alta, imi poate explica si mie un crestin-ortodox de ce a vrut Dumnezeu sa arda de vii copiii nou-nascuti dintr-un salon al Maternitatii Giulesti, anul trecut?
    Ca vad ca le tot stim noi pe toate vrute de „El”

  20. Nu esti deloc nedem, esti unul din copii Domnului care acum trece prin incercarea lui.
    ceea ce nu sti este ca sexul este una din fortele care poate da omului energii pentru care inca marea masa umana inca nu este pregatita.
    Datorita acestui fapt invatatii biserici au condamnat sexul.
    Sexul este parte din om. Omul sanatos nu poate nega sau ranunta la sexualitate decat in cazuri precise bine stabilite. Daca crezi ca poti trece acum peste aceasta incercare, exista posibilitatea, dupa parerea mea mai mult ca sigur, ca sexualitatea ta sa izbucneasca mai tarziu, poate atunci cand nici nu te astepti.
    Abstinenta este un lucru greu de realizat. Celibatul nu inseamna autoamat abstinenta.
    A cere abstinenta unui corp tanar plin de vitalitate, energie sexuala, este dupa parea mea aproape imposibil de realizat, poate doar cu exceptia cand acel corp e salasul unui sfant.
    Trebuie sa intelegi ca te lupti cu o forta care este insasi o parte din esenta acestei lumi.

    Kundalini

    http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://www.newbrainnewworld.com/%3FAwakening_of_Kundalini:Kundalini_and_Sex&ei=aHZa

  21. Non_Lose~

    Păi tocmai, că nu le știm chiar pe toate. Problema e că vrem să le știm, după cum se vede treaba.

    Înțelegerea comună a Binelui și Răului este că sunt separate și opuse. Aici este o neînțelegere destul de subtilă, izvorâtă din dorința omului de a menține acea separație care îi permite să le controleze. Ca să poți controla o situație dată, ai nevoie de repere – în acest caz, ai nevoie să poți distinge binele de rău, ca să știi ce să combați.

    În realitate, Binele este tocmai această capacitate de a distinge între bine și rău. Răul, prin contrast, este incapacitatea de a face diferența dintre ele.

    Pomul Cunoașterii Binelui și Răului tocmai de asta era interzis omului – pentru ca acesta să nu aibă vreodată pretenția că poate vedea Binele și Răul cu ochii lui Dumnezeu, că le poate astfel judeca separat, ca entități diferite una de alta. Dacă e să dăm o interpretare celor petrecute în Grădina Raiului, aceasta ar fi că omul e incapabil să guste fructul oprit fără să lege acest gust de fructul însuși, care n-are în sine nicio valoare în raport cu gustul pe care-l are.

    Omul se oprește întotdeauna asupra evidențelor. Uitând de relația sa cu Principiul Creației, își imaginează că a percepe evidența e suficient și că evidența e o garanție a accesului la Adevăr. Ei bine, cine stăpânește evidențele se poate lăuda, cel mult, cu puterea de a le putea manipula (conștient sau nu) în propriul interes. Dar evidențele sunt simple aparențe. Ele ascund o întreagă lume.

    Zicala „Tot răul [e] spre bine” nu e gratuită; nu e nici măcar o simplă speranță. Urmărirea Binelui suprem nu se poate face decât cu mijloacele Răului, iar paradoxul celor care săvârșesc fapte rele este că o fac cu convingerea că e lucrul cel mai bun pe care-l pot face.

    Dezbaterea pe tema „De ce îngăduie Dumnezeu ca Răul să existe pe pământ, dacă Dumnezeu e Binele Suprem?” e o dezbatere cu multe fațete. Unii nu s-ar sfii să arate că nu scrie niciunde că Dumnezeu e bun. El face ce poftește. Nu trebuie nici măcar să fie drept.

    Însă nu trebuie trecut cu vederea că oamenii nu recurg la Dumnezeu decât atunci când au să-i pună ceva în cârcă. Dumnezeu e țapul ispășitor pentru toate poverile cu care omul se încarcă și pe care, mai apoi, nu vrea să le poarte.

    Se pot găsi, firește, vinovați pentru drama din maternitatea Giulești. De la electrician la Directorul spitalului oricine poate fi tras la răspundere. E injust până și faptul că unii au munci cu un grad înalt de răspundere și de atenție, pe când alții sunt plătiți să frece menta și să-și dea cu părerea.

    Nu trăim într-o lume dreaptă, dar ăsta nu-i un motiv să facem apel la Dumnezeu pentru a face puțină curățenie. Oricum, cred că Dumnezeu și-a schimbat numărul.

    😎

  22. Eu stiu cine este vinovat pentru acea tragedie, se numeste Attila Cseke.
    Insa, eu nu sunt crestin si nu cred ca totul s-a intamplat din cauza „cailor misterioase ale Domnului”

    „Unii nu s-ar sfii să arate că nu scrie niciunde că Dumnezeu e bun. El face ce poftește. Nu trebuie nici măcar să fie drept.”
    Atunci, de ce venerati acest concept?

  23. Cel puțin în acest caz, Ministrul sănătății chiar n-a avut nicio treabă. Are el alte păcate, legate de închiderea peste noapte a unor spitale, dar asta a fost mult mai târziu și n-a avut legătură cu cazul în speță.

    Pentru cineva care pretinde că nu crede în dumnezeu (sau că nu e creștin, ceea ce e totuși altceva), mie mi se pare că pui cam multe întrebări legate de religie, ceea ce dovedește că nu ți-e tocmai indiferentă. Tu ai pus întrebarea legată de implicarea lui dumnezeu în morțile acelor copii nevinovați, nu altcineva. Nici nu cred că i-a trecut cuiva prin cap măcar o secundă să se întrebe unde era dumnezeu la ora tragediei, însă tu te-ai întrebat. Asta spune multe. A fi mânios pe dumnezeu sau pe cei care se întâmplă să creadă în așa ceva dovedește că problema religiei te macină mai mult decât crezi.

    A spune că nu crezi în dumnezeu nu e destul, iar a nu crede în nimic nu e posibil. Fiecare om are un sistem de valori, iar valorile au o dimensiune religioasă intrinsecă. Dacă ea nu e clarificată, alunecarea spre o formă de fundamentalism e inevitabilă.

    😎

  24. Ba da, Minisrul Sanatatii a fost cel care a blocat posturile in spitale, obligand astfel cadrele medicale sa isi desfasoare activitatea intr-un cadru viciat; daca in acel salon existau numarul necesar de asistente (necesar, nu ideal, nu de cate cred eu, sau cine stie cine) nu se producea tragedia, iar asta a fost doar varful icebergului.

    Daca am fi si noi sanatosi la cap buna calitate a serviciilor medicale ar fi considerata o investitie in noi insine, dar, cum nu suntem…

    Ok, inapoi la Dumnezeu… mie mi-a venit in minte respectiva intrebare atunci cand, la scurt timp dupa intamplare, auzeam fraze de genul „totul se intampla cu voia lui Dumnezeu”, nu neaparat in legatura cu incendiul, dar am facut legatura…

  25. Dragi prieteni, imi permit sa va raspund atat cat ma pricep la intrebarea cu privire la copii morti in maternitatea Giulesti.

    Dumnezeu care este izvorul Binelui nu poate fi si izvorul Raului in acelasi timp. As vrea va fac o marturisire “plastica” pentru a ajunge mai usor la esenta.

    De fiecare data cand merg cu avionul am un pic de teama. Oricata incredere a-i avea tot masinarie ramane. Erori umane, defectiune tot obiect ramane. Intr-o masinarie nu poti avea incredere oarba (ca dovada accidentele). Mereu imi spun: iti d-ai seama nenica ca asta ar putea fi ultima cursa? Si pentru unii chiar asa este.

    Nu-l putem face responsabil pe Dumnezeu pentru neglijenta umana. El permite raul dar nu El este cauza.

  26. @teolog
    Dumnezeu este izvorul a toate si tuturor.
    EL este alfa si omega, inceputul si sfarsitul.
    EL a creat lumea in 6 zile si a 7 s-a odihnit.
    EL a creat si raul ca o completare a binelui.
    EL este cauza care creeaza efectele care se intorc la cauza.

    RELIGIA azi este in curs de transformare, dar asta o s-o simti pe pielea ta, tinere teolog

  27. Originea raului se afla in libertatea omului.

    @Adi dupa ultima exprimare artistotelica sau tomista se pare ca esti catolic. E posibil sa ma-nsel.

  28. Lasati-ma cu vrajeala si dati-mi un raspuns ca lumea…
    …realitatea este ca nu exista unul, cu fiecare afirmatie pe care o faceti va afundati si mai mult in sirul intrebarilor care, firesc, urmeaza.
    Clebrul citat din Epicur:

    „Is God willing to prevent evil, but not able? Then he is not omnipotent. Is he able, but not willing? Then he is malevolent. Is he both able and willing? Then whence cometh evil? Is he neither able nor willing? Then why call him God?”

  29. @Non_Lose Nu detin adevarul absolut. E doar o perere, ia-o si tu ca atare.

    Nici nu poti sa-l faci pe Dumnezeu vinovat pentru raul de pe pamant. Atunci cand construiesti ceva trebuie sa calculezi si consecintele: centrala nucleara de la Cernobal, bomba atomica , s.a.m.d

  30. Nu există Rău din perspectiva lui Dumnezeu, așa că există nimic de stârpit. Numai oamenii nu pot înțelege un lucru atât de simplu cum e faptul că, în esența lor, lucrurile sunt cum sunt și nu au nevoie să fie trase de-a stânga și de-a dreapta puterii lor de judecată.

    „Umanizarea” lui Dumnezeu („înzestrarea” Lui cu o gândire limitată, dualistă, de tip uman) nu are rost, decât poate pentru a duce la formularea unor astfel de întrebări fără răspuns, la care nici nu se poate răspunde altfel decât postulând existența unui Dumnezeu pentru care astfel de întrebări să nu aibă sens.

    Răul este o problemă strict umană (respectiv, o caracteristică a lumii fizice în care trăim), izvorâtă din sentimentul separației omului față de principiul propriei sale creații. Omul vrea să cucerească însuși principiul propriei sale existențe, fără ca măcar să și-l asume.

    Alegoria Grădinii Raiului e evocatoare în acest sens. Dumnezeu nu a vrut ca omul să aibă ochii deschiși spre a cunoaște Binele și Răul, dintr-un motiv foarte simplu. Omul, care nu este propria-și creație, nu poate – din perspectiva nivelului la care se află – să cunoască Binele și Răul fără a le și disocia, automat, adică fără a deveni el însuși distructiv. Neînțelegând principiul creației și situându-se permanent în afara sa, omul se autodistruge. Din această perspectivă, orbirea originară era o soluție acceptabilă, cel puțin pentru moment, menită să-l ferească pe om de rezultatul propriilor acțiuni.

    Ignoranța originară (atribuită lui Adam) e oarecum similară, la nivelul aprențelor, cu Supra-cunoașterea (de natură spirituală, atribuită lui Dumnezeu), în sensul că nici una, nici cealaltă nu operează cu distincții formale. Dar în timp ce Supra-cunoașterea recunoaște distincțiile atunci când le întâlnește și poate opera cu ele dacă situația o cere, premiza de existență a ignoranței originare este confuzia, nu claritatea. Asta e diferența dintre perspectiva Pre-rațională și cea Trans-rațională asupra realității. Ambele sunt non-raționale, iar asta le aseamănă. Însă între ele se află o prăpastie imensă, care se cere acoperită prin cunoștințe.

    Cât timp avea ochii închiși (înainte, deci de a gusta din măr, act care simbolizează deșteptarea simțurilor), omul era ignorant în ceea ce privește binele și răul, iar această necunoaștere îl ferea oarecum de greșeală. Dar menirea omului era să deschidă ochii și să facă față informațiilor oferite de propriile simțuri, senzații, gânduri, sentimente și emoții. Omul trebuia să cunoască îndeaproape, pe propria piele, binele și răul înainte de a putea vedea și recunoaște diferența dintre ele.

    Este imposibil să găsești răului circumstanțe atenuante, din perspectivă pur umană. Răul și binele rămân, pentru oameni, termeni mereu ireconciliabili. Însă dintr-o perspectivă mai înaltă (sau mai profundă), granițele acestea dispar și, cu ele, dispare și nevoia de a reconcilia cele două principii sau de a face ca unul dintre ele să învingă. Ziua și noaptea nu se înfruntă, doar se succed. Lumina și întunericul, căldura și frigul, viața și moartea sunt doar forme de manifestare a energiei, respectiv a lipsei acesteia.

    Omul nu reprezintă un principiu creator, așa cum și-ar dori. Nu poate crea energie din neant. Poate, cel mult transforma energia pe care o are, sau la care are acces și pe care o poate folosi sau irosi în scopuri mai mult sau mai puțin utile. Lupta cu Răul nu este unul dintre scopurile care merită urmate, dacă nu pentru alt motiv cel puțin pentru faptul că te ține blocat într-un spațiu fără sorți de izbândă. Înfruntând Răul, nu reușești decât să atragi și Binele de partea Răului. În felul acesta, nimeni nu se poate ridica deasupra distincțiilor lumești care ne țin prizonieri.

    Dacă perspectiva obținută prin ridicarea nivelului conștiinței umane e destul de largă, multe din aceste confruntări triviale și fără sens își vor găsi răspunsul. Sunt paradoxurile fără de care viața însăși ar fi imposibilă.

    😎

  31. Mi-e jena, sincer, ca trebuie sa iti raspund asa, dar: daca Dumnezeu nu separa lucrurile, faptele, in bune si rele, atunci de ce ne-a dat (sau mai bine spus pretindem ca ne-a dat) cele „10 Porunci”? (sau cum se numeau, nu mai tin minte exact)

  32. Aș putea spune, simplu, că nu Dumnezeu ne-a dat cele zece porunci. Biblia a fost scrisă de oameni, pentru oameni, iar dacă primului „receptor” i s-o fi părut că aude ceva, sau dacă o fi auzit greșit, cine-i de vină?

    Însă se poate răspunde mai frumos la această întrebare, mergând pe firul poveștii. Dumnezeu nu separă lucrurile, dar le poate separa. Omul le separă, fără însă să știe de ce o face.

    Putem privi Cele 10 porunci ca pe niște simple instrumente pe care Dumnezeu ni le-a pus la dispoziție pentru a ne orienta în navigarea asta atât de complexă și atât de riscantă printre rămășițele acelui imens Puzzle rezultat din spargerea misterului originar.

    Omul a simțit, s-a văzut pe sine și a spart oglinda. (În mitul Genezei, primul rezultat al dobândirii cunoașterii formale, prin senzații – ca rezultat al gustării fructului oprit – a fost rușinea de sine. Experimentând primele senzații fizice, omul s-a simțit dintr-o dată gol – gol în fața sa, în fața partenerului și, mai ales, în fața lui Dumnezeu. Goliciunea, și-a închipuit omul, era o rușine care se cerea acoperită. Și a fost.) Rușinea la care te expune abilitatea de a vedea (și de a fi văzut) evocă o anume vulnerabilitate la care ne expun propriile noastre simțuri. Această vulnerabilitate provine nu de la simțuri, acestea având oricum menirea să ne apere, ci de dincolo de ele – din nevoia de a ne baza pe simțuri odată ce ne-am îndepărtat de principiul protector care ne-a creat.

    Implicațiile acestei autocunoașteri primare, începută exclusiv la nivelul simțurilor, a fost imensă. Omul s-a simțit pierdut și neajutorat. Avea nevoie de mijloace de protecție. Iar „Cele 10 porunci” tocmai asta au fost – un ghid de supraviețuire în lumea largă, în lumea oamenilor cu ochii deschiși, adică în lumea oamenilor care, pierzându-se de Creatorul și păzitorul lor, puteau să-și facă rău lor înșine și semenilor lor.

    În simplitatea lor, aceste „porunci” (de fapt, reguli de viață) au scăpat virtualmente necontestate de-a lungul timpului, chiar de către criticii cei mai aprigi ai religiei. Dacă tot L-a lansat pe om în necunoscut, Dumnezeu i-a dat și o hartă, sub forma acestor zece simple reguli de conduită.

    Însă, în limbaj modern, putem transforma harta asta chiar într-un soi de GPS. (Un fel de GPS pentru suflet, să zicem un fel de… God’s Prescription for the Soul.) Intru puțin în laboorator să văd ce-mi iese… 😉

    😎

  33. „Aș putea spune, simplu, că nu Dumnezeu ne-a dat cele zece porunci. Biblia a fost scrisă de oameni, pentru oameni, iar dacă primului „receptor” i s-o fi părut că aude ceva, sau dacă o fi auzit greșit, cine-i de vină?”
    Deci, Biblia contine minciuni/inventii? Atunci de ce sa am incredere ca restul spuselor din acea carte sunt adevarate? De unde sa stiu eu daca nu cumva Dumnezeu a zis ca e bine sa omoram copii, sa le dam foc in saloane de maternitati? Iar noi, inconstieti, i-am protejat pana acum, in loc sa-i sacrificam..

    „Însă se poate răspunde mai frumos la această întrebare, mergând pe firul poveștii. Dumnezeu nu separă lucrurile, dar le poate separa. Omul le separă, fără însă să știe de ce o face.”

    Ma stradui sa inteleg ce vrei sa spui aici si nu cred ca reusesc. Dumnezeu nu separa lucrurile, dar poate sa o faca – de ce nu o face? Pentru ca e bine sau rau? Deci separa lucrurile.

    Imi explodeaza capul oricum ar fi. Sunt de acord cu tine cand spui ca cele zece porunci au fost un bun ghid al omenirii. Aia sper, si cred, ca este esenta Bibliei, si doar aia ar trebui dat mai departe, fara prostii, fara inventii, fara povesti de adormit copiii.
    Corecteaza-ma daca nu e asa, nu am citit Biblia pentru ca nu ma intereseaza; tot ce stiu despre crestinism am aflat de la orele de religie, a caror obligativitate in scoli, tin sa adaug, trebuie eliminata neaparat.

  34. GPS – v. 1.0

    1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.

    Explicație metafizică: Există un singur principiu în virtutea căruia exiști; nu te abate de la el și nu crede că sunt mai multe sau că îl poți fragmenta sau împărți după plac.

    2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.

    Explicație metafizică: Nu folosi principiul existenței tale pentru a deriva din el lucruri care să te conducă; a face astfel înseamnă a te îndepărta de cel ce ești cu adevărat și a deveni fals.

    3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.

    Explicație metafizică: Nu încerca vreodată să pui la bătaie principiul suprem al existenței tale pentru a-ți atinge scopurile. / Nu te folosi de Dumnezeu pentru a-ți justifica acțiunile. / Nu trata cu ușurință faptul că ești în viață și că poți face ceea ce faci. / Nu uita niciodată că nu îți aparții ție însuți.

    4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.

    Explicație metafizică: Nu încerca să atingi ceea ce ești. / Oprește-te înainte de a fi prea târziu. / Lasă ființei tale timpul cu care-i ești dator prin faptul că o folosești. / Nu lăsa entuziasmul să te sugrume.

    5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ.

    Explicație metafizică: Nu te considera deasupra principiului dualității care îți guvernează viața pe pământ. / Numai atât timp cât încă te consideri ca făcând parte din această lume a manifestării poți spera să trăiești. / Acceptă întreaga responsabilitate pentru viața proprie.

    6. Să nu ucizi.

    Explicație metafizică: Ceea ce faci trebuie să împlinească, nu să sfârșească. / Nu-ți pune viața în slujba morții. / Nu încheia nimic din ceea ce nu poți începe.

    7. Să nu fii desfrânat.

    Explicație metafizică: Nu-ți călca în picioare propria existență. / Nu lăsa existența fizică să-ți afecteze ființa. / Nu face din propria ta existență un principiu de viață. / Nu deveni propriul tău idol.

    8. Să nu furi.

    Explicație metafizică: Nimic luat din exterior nu poate să acopere lipsa a ceea ce nu ai de drept. / Nu căuta mijloacele propriei tale existențe în curtea altora. / Nu ai niciodată nimic până în momentul în care poți spune că nu-ți mai trebuie. / Nimic din ceea ce ai nevoie cu adevărat nu poate fi în același timp dorit. / Lucrurile după care trebuie să întinzi mâna pentru a le avea nu fac parte din lucrurile care te pot însoți în viață.

    9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.

    Explicație metafizică: Nu-ți folosi propria existență ca s-o îngropi pe-a altuia. / Tratează-ți semenii cu aceeași măsură cu care te tratezi pe tine însuți.

    10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.

    Explicație metafizică: Dorindu-ți ceea ce nu ai, te îndepărtezi de ceea ce este al tău. / Acolo unde-ți zăbovește privirea, acolo îți este și mintea. / Nu te lăsa pradă ispitei de a dobândi ceva ce nu-ți aparține, căci nu există câștig acolo de unde tu lipsești.

    😎

  35. Non_Lose~

    Nu știu de unde ideea (destul de răspândită, de altfel) că Biblia trebuie să fie „adevărată” pentru a fi crezută. De mici copii am învățat lucruri esențiale pentru viața noastră din povești, din istorisiri cu desăvârșire imaginare, așa că de ce nu am putea învăța ceva dintr-o carte care relatează conținutul a mii de ani de experiență umană. Ce contează că Moise, cel care zice-se că a primit personal poruncile de la Dumnezeu, le-a primit în vis sau prin viu grai, direct de la Dumnezeu? Mai contează, apoi, dacă au existat într-adevăr table de lut cu poruncile respective, scrise de mâna lui Dumnezeu, sau dacă Moise însuși le-a scris? Și ce dacă le-ar fi transcris altcineva, la sute de ani după moartea lui Moise (presupunând că Moise a și existat cu adevărat)?

    Oricum Biblia e o colecție de texte scrise și răs-scrise, adunate și editate (prin adăugiri și omisiuni) timp de mii de ani până ca această carte să aibă forma definitivă, canonică, din zilele noastre. Las la o parte faptul că versiunile diferă, deși în mică măsură, de la o biserică la alta, iar actul traducerii nu este nici azi definitiv încheiat, limbile extrem de vechi (ebraica, aramaica, etc) fiind în mod continuu reinterpretate, existând uneori diferențe surprinzător de însemnate între cuvintele cu care ne-am obișnuit în Biblie și cuvintele care, se pare, ar fi mai potrivite în lumina ultimelor cercetări ale lingviștilor și arheologilor.

    Ideea e că nici măcar cei care țin în mod strict la litera Bibliei (anumite culte protestante, cum sunt Baptiștii, mult mai mult decât catolicii sau ortodocșii) nu pot suține întotdeauna o interpretare „strict literală”. Biblia e plină de tot felul de povestiri fantastice, vise și vedenii uneori interpretate în mod deschis chiar în paginile cărții, precum și alegorii, pilde sau metafore folosite în mod explicit cu titlu ilustrativ, care chiar nu pot fi luate în mod literal fără a altera sensul în care a fost folosiite. Interpretare strict literală nici nu există, orice text putând fi interpretat până în pânzele albe, dacă dorim.

    În plus, nici măcar în sânul aceleiași biserici nu există o uniformitate de vederi în ceea ce privește măsura până la care se poate merge cu interpretarea cărților sfinte (pentru că Biblia nu e o singură carte, ci e o colecție de cărți din perioade diferite, scrise de autori diferiți – și în mare parte cunoscuți – ceea ce liderii bisericilor omit adesea să precizeze).

    Referitor la ceea ce am spus „Dumnezeu nu separă lucrurile, dar le poate separa. Omul le separă, fără însă să știe de ce o face.” ar fi fost poate mai clar dacă spuneam „Dumnezeu nu separă lucrurile, dar le poate distinge. Omul le separă, fără însă a le înțelege rostul.”

    Ne putem gândi la diferența dintre un copil, un adult și un bătrân înțelept. Copilului și bătrânului nu le e frică de moarte, dar din motive diferite (copilul pentru că nu știe ce e, neștiind nici să se ferească de ea, iar bătrânul înțelept pentru că ștind ce e moartea știe că e a sa încă de când s-a născut). Adultul se teme însă de moarte, pentru că deși a aflat ce e, nu se poate încă identifica cu ea. Cu alte cuvinte, pe măsură ce înaintăm în viață (și avansăm spiritual) învățăm că există limite, dar și că le putem depăși odată ce le-am conștientizat ca fiind ale noastre. Necunoscutul ne apare la început ca o amenințare, apoi amenințarea se estompează pe măsură ce cunoașterea avansează. Însă dispariția fricii de necunoscut nu este meritul cunoașterii în sine, ci a faptului că, prin cunoaștere, reușim să spargem bariere care înainte ne apăreau de neclintit. Cunoscând, ajungem treptat să ne asumăm propriile limite.

    În sensul ăsta spuneam că, pentru Dumnezeu (mai exact, dintr-o perspectivă mai înaltă și mai cuprinzătoare) limta dintre bine și rău pur și simplu dispare, răul dispărând odată cu binele. Acolo unde înainte exista obligativitatea de a face exclusiv binele (răul fiind umbra acestui „bine” făcut din obligație morală) acum dispare obligația/necesitatea/bariera/limita și rămâne spectrul pur al unei acțiuni care, degrevate fiind de povara unei impuneri exterioare, neasumate conștient, nu mai are nici capacitatea de a face mai mult rău decât autorul acțiunii își poate asuma.

    „Umbra” acțiunilor noastre nu dispare niciodată, oricât de iluminați am fi, însă o conștiință mai înaltă are o mai mare capacitate de a o integra și de a și-o asuma. Întotdeauna o acțiune pozitivă va antrena și ceva negativ ca efect colateral, însă important e faptul că spectrul acesta negativ (umbra acțiunilor noastre) e cu atât mai puțin periculos cu cât acțiunea e săvârșită cu o conștiință mai înaltă. De pildă, conducerea responsabilă a mașinii, deși e un lucru rău comparativ cu mersul pe jos (poluare, risc de accident, sedentarism etc.) are totuși un spectru de risc mai mic decât dacă mașina e condusă de cineva fără permis.

    Limitele sau distincțiile pe care le trasăm în viață, în jurul nostru sau în jurul lucrurilor care contează pentru noi, tind să se lărgească progresiv, astfel că spre sfârșitul vieții un om ajunge să accepte ca normale sau inevitabile lucruri pe care nu s-ar fi gândit niciodată că le va accepta.

    😎

  36. @Grid. Esti un filosof, insa un filosof smecher.

    Ai schimbat poruncile in primul rand. La porunca 6 se spune: „Sa nu faci fapte necurate”.

    Interpretarea metafizica ma pune un pic pe ganduri. Nu stiu ce urmaresti de fapt. Unde vrei sa duci interlocutorul: fie sa-l faci ateu, fie sa-l atragi intr-o secta ori in alta parte.

    Esti un om inteligent dupa cum observ si iti place sa te joci cu filosofia. Cat priveste originea raului citeste-l pe sfantul Augustin de Hippona si te v-ei convinge. El vorbeste mult si chiar bine despre liberul arbitru si principiul raului in lume.

    Interpretarea corecta a poruncilor o gasim fie in Catehismul Bisericii Catolice, fie in spiritualitatea Ortodoxa.

    Ai dreptate cand spui ca Biblia este o harta sau un GPS.

    Ma mir ca FireMan nu s-a exprimat pana acum!!!

    @Non_Lose Biblia este o declaratie de dragoste a lui Dumnezeu catre om. A te indoi este uman, a ramane in indoiala este o eroare. Dubito cogito ergo, cogito ergo sum. Ma indoiesc deci cuget, cuget deci exist. (Decartes).

    Daca omul nu ar crede in Dumnezeu in cine ar trebui sa creada? Unul din cei mai mari atei si anume Voltaire spunea: „Daca Dumnezeu nu exista el ar trebui inventat”. (constient de puterea omului de a ucide si de a trai fara teama de consecinte).

    Eu nu consider ca Biblia ar trebui scoasa din scoli. Sa-ti d-au un exemplu. Criza economica se datoreaza in mare parte hotiei la toate nivelurile. Daca omul ar respecta aceasta porunca: „sa nu furi” am avea politicieni corecti, medici care nu i-au spaga, si tot asa…….

    Dicolo de „povesti” trebuie sa descoperim esenta lor. Biblia trebuie citita cu ochii credintei.

    Apropo, cel mai reusit film din toate timpurile asupra lui Isus din Nazaret a fost regizat de un homosexual: Franco Zefirelli.

  37. Avocatus~

    Văd că toată treaba asta cu religia mă atrage în dispute teologice, ceea ce nu îmi doream.

    Nu am schimbat deloc poruncile. După cum se știe, în Biblie nu apar niciunde poruncile ordonate frumos, de la unu la zece ( http://en.wikipedia.org/wiki/Ten_Commandments ). Însă ele pot fi desprinse cu destul de multă claritate, așa încât nici nu prea văd cum ar putea cineva să le schimbe, afară doar de faptul că ar putea apela la traduceri obscure și/sau la interpretări mai îndepărate de interpretarea comună, cea mai prevalentă.

    Întâmplător, porunca a 6-a e cea mai clară dintre toate. Se referă la crimă, la suprimarea vieții, iar traducerea ei chiar nu lasă loc la prea multă interpretare. Chiar nu înțeleg de unde ai scos ideea de „fapte necurate” în loc de „ucizi/omori”. Atât în Exodul (Ieșirea) 20:13, cât și în Deuteronomul 5:17, unde se regăsește porunca respectivă, cuvântul ebraic folosit este, potrivit Concordanței exhaustive a lui Strong, cuvântul nr. H7523 = רָצַח , citit ra-țach, care înseamnă explicit „a tăia în bucăți”, adică a omorî/a ucide (un om), în special în sensul de a înfăptui o crimă, a măcelări, a lua viața cuiva.

    Pe de altă parte, nu mă miră că vrei să știi unde bat și ce intenții am propunând o interpretare metafizică a textelor sacre. La urma urmei, e normal să fii neîncrezător. Însă nu ai dreptate atribuindu-mi intenții prozelitiste de vreun fel. Interpretarea metafizică e una deschisă, menită să apropie textul sacru de cititorul său, iar metoda propusă este cea de a-l invita pe cititorul însuși să decidă ce înseamnă un cuvânt sau frază pentru el, în propria lui viață. De pildă, cu toate că sensul lui „a ucide” este aparent unic și neinterpretabil, totuși omorul înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Sensul-limită, acela de suprimare a vieții, este doar sensul comun și cel mai general cu putință, însă în sens îngust (și pentru un om cu înclinații spirituale) crima este orice act menit să se opună vieții, fie că duce sau nu la deces și fie că e vorba de viața unui om sau de o altă formă de viață.

    Orice interpretare fixă, inflexibilă, duce la habotnicie, ori menirea textelor sacre (nu numai cele biblice) este să deschidă orizontul unui om, nu să-l limiteze și să-l îngusteze. Interpretarea „corectă” este un mit și o încercare de forțare a adevărului unui text în sensul dorit de cineva anume, din persectiva unui anume interes. Asta înseamnă a face prozelitism – a încerca să aduci oamenii la credința într-un anumit adevăr, altul decât cel cu care ființa lor rezonează. Oamenii trebuie să realizeze singuri, nu mânați de la spate, dacă ceea ce cred (sau în ceea ce cred) este bine sau nu. Iar singurul reper valabil în acest demers spiritual este raportarea la sentimentul cel mai adânc cu putință al propriei ființe, adică la Dumnezeu (și nu la o imagine a lui Dumnezeu servită lor de către altcineva).

    😎

  38. @Avocatus
    De obicei ma feresc de polemici legate de religiozitate din mai multe motive: unul ar fi ca ma feresc de a-mi exprima propriile credinte, eu din fiire fiind anti-prozelitism. Orice credinta a oricarui individ este buna pentru el insusi. Credinta nu trebuie impusa din exterior, ci trebuie sa izvorasca din interior. Abia in acel moment caracterul sau devine inocent, pur.
    Un alt motiv ar fi acela ca discutiile despre religiozitate nu se finalizeaza niciodata, mereu existand loc pentru a adauga ceva. Pentru ca misticismul nu poate fi dovedit stiintific, el se bazeaza doar pe experiente personale, individuale, care pot parea pentru oricine in afara emitentului acestor idei „ezoterice” pure speculatii.
    Un alt motiv pentru care nu ma lansez in discutii de genul este acela ca diferenta dintre religiozitate si religie este una ca „de la cer la pamant” si multe persoane nu inteleg acest lucru.
    Si in ultimul rand, multe din conceptiile unor oameni de aici, care s-au lansat in aceasta discutie, mi se par mai mult decat plauzibile si complete, ceea ce nu lasa prea mult loc de interpretari personale.

  39. @Grid. Si Luther a luat Biblia din Biserici si a dat-o oamenilor. Pana aici nimic rau. Dupa care le-a spus: Sola Scrituara. Adica interpretati-o dupa cum va duce capul.

    Consecinta: un babilonism religios unde nu se-ntelege om cu om.

  40. Fireman, discutia trebuia sa se opreasca dupa ultimul meu comentariu, insa Grid se incapataneaza sa incerce sa ma duca cu vorba;
    Grid, presupun ca tot ce stii despre Dumnezeu ai aflat din Biblie (de unde altundeva?). Din moment ce am ajuns la concluzia ca aceasta carte este plina de inexactititati, povesti de adormit copiii si lucruri care pot fi interpretate, cum poti fi atat de sigur pe tine cand vorbesti cu atata siguranta despre cine este „El” si ce vrea?

    Sau, a doua varianta de a inchide discutia: eu il venerez pe Thor, tu pe Iisus; zeul meu are un ciocan, al tau are o cununa de spini pe cap – probleme?

    @Avocatus: „Daca omul nu ar crede in Dumnezeu in cine ar trebui sa creada?”
    Nu trebuie sa crezi in nimeni, dar daca tii neaparat, poti crede in mine, eu sunt un zeu.

    Criza mondiala se datoreaza faptului ca niste șmekeri au pus mana pe prea multi bani, iar culmea, americanii au pus mana de la mana si i-au mai si ajutat. Pe oamnenii aia ii doare undeva de biblie.
    Si apropo, din cate am inteles vizita papei in Spania costa 50 de milioane de euro – parca era cu „sa traiesti in saracie”, sa dai si camasa de pe tine unuia care are nevoie de ea, si alte „dinastea”

    ———————————————————————
    Pentru mine ideal ar fi sa nici nu existe aceasta discutie, sa nu existe oameni religiosi, ca sa nu trebuiasca sa ma numesc eu ateu sau agnostic (varianta pizdoasa)
    Dar daca e sa trag linie, cred ca e OK ca fiecare sa creada ce vrea, in Dumnezeu, in Zeus, in Afrodita, in Isis, Ra, Britney Spears, Lady Gaga, Cristiano Ronaldo, nimic, orice…numai sa nu se intreaca limita, si sa creeze culte care sa ii oblige pe altii sa le urmeze; atata timp cat nu va veni nimeni sa-mi spuna ca el sau ea stie cum sta treaba cu divinitatea ma voi abtine si eu de la a spune ca nu exista asa ceva.

  41. @Non_Lose

    Nu pot crede in tine mai ales daca esti gay.

    Nimeni nu te obliga sa crezi. suferinta mea interioara are ca radacina credinta: teama de a raspunde cu iubire la tot ceea ce este dar.

  42. Avocatus~

    Luther a făcut într-adevăr o muncă de pionierat, într-o vreme când Biblia era inaccesibilă omului de rând, atât din punct de vedere fizic (ca și carte scrisă), cât și intelectual (dat fiind că biblile vechi erau fie în latină, fie în greaca veche, limbi necunoscute profanilor).

    La începutul secolului al XVI-lea, când Luther a avut ideea diseminării textului Bibliei, tiparul abia ce fusese inventat. Până la urmă, Luther a fost creditat cu îndrăzneala de a da Biblia pe mâna oamenilor obișnuiți, însă meritul real este al mijloacelor tehnice de multiplicare, acestea ducând oricum în mod inevitabil la diseminarea în masă a textelor scrise.

    Faza asta este însă de mult timp depășită. Biblia e acum pe unde vrei și pe unde nu vrei, iar problema care se pune acum nu mai este de a ține Biblia secretă și nici măcar de a păstra secretul unei anume chei de interpretare în mâinile unui grup restrâns de inițiați în teologie, pentru că odată ce omul poate citi el însuși textul sacru interpretarea personală este inevitabilă. E și ridicol să susținem, în secolul XXI că, în virtutea unor ritualuri străvechi, numai o castă a inițiaților deține cheia unei interpretări corecte a textelor biblice.

    Babilonia de care vorbești e deja în fața noastră de câteva sute de ani, numai că oamenii n-au avut niciodată atât de multă libertate de exprimare și atât de multe posibilități de a-și face auzit vacarmul interior.

    Textul e numai text, asemenea rănii înscrise pe un corp de către o mână străină. Rolul interpretării nu e acela de a vindeca rana. Aceasta rămâne, fără îndoială, în sarcina celor pricepuți la îngrijirea rănilor, deși ei pot doar ajuta organismul să se vindece singur.

    A interpreta înseamnă, înainte de toate, a simți rana ca fiind a ta, chiar dacă e făcută de o mână străină. Mulți oameni nu pot face acest lucru simplu pentru că, din păcate, nu recunosc rana ca fiind în primul rând a lor și, de asemenea, pentru că vor să scape de ea înainte de a o fi înțeles.

    Așa cum Dumnezeu a propus oamenilor un Decalog ca mijloc de orientare al conduitei lor, tot astfel e nevoie și de un ghid de utilizare a Decalogului. Orice hartă are nevoie de o legendă, așa cum orice instrument e însoțit de un manual de utilizare. Manualul de utilizare are însă un mic secret – nu poți ști nicodată dacă e scris anume pentru instrumentul în cauză sau pentru utilizatorul acestuia. Paradoxul e că, în mod invariabil, omul care se folosește de o mașină trebuie să devină el însuși un automat pentru a conduce mașina.

    De aici și confuzia în privința scopurilor (ascunse sau nu) cu care este folosită o anumită interpretare. Atâta vreme cât există intenția de a folosi Biblia ca pe o mașină de navigat prin viață, trebuie să-i citim manualul de utilizare și, eventual, să fim testați că ne-am însușit corect principiile după care Biblia funcționează.

    Însă, în calitate de instrument, Biblia nu este infailibilă, cu toate că este un instrument suficient de precis și de corect. Aplicarea cu precizie a preceptelor biblice a dus la tragedii umane imense, Biblia fiind de-a lungul timpului justificarea pentru tot felul de atrocități, ceea ce reprezintă o subminare a autorității intrinseci pe care se presupune că textul sacru o are.

    Infailibilitatea Bibliei (și, implicit, rezistența acestei cărți peste milenii) derivă din cu totul altceva decât din calitatea sa de instrument. Mai precis, Biblia nu este scrisă pentru utilizator, ci reprezintă utilizatorul însuși. Nu este un manual de utilizare al vieții, ci reprezintă manualul utilizatorului (manualul despre utilizator) pe care viața l-a scris.

    Ne închipuim adesea că pentru conducerea unei mașini trebuie să cunoaștem bine mașina, însă înainte de a cunoaște mașina trebuie să ne cunoaștem nouă înșine funcționarea în raport cu mașina și, mai ales, așteptările pe care le avem de la ea. Altfel, riscăm să ajungem ca mașina să ne conducă, ceea ce s-a și întâmplat din păcate cu Biblia de-a lungul veacurilor. Oamenii s-au lăsat conduși tocmai de ceea ce aveau de condus.

    Condus de mașinăria propriei sale ființe, omul este furat de către proiectul unei deveniri al cărei autor suprem nu poate fi, așa cum își imaginase. Trezindu-se în imposibilitatea de a-și mai gestiona prezentul și viitorul, omul e nevoit să constate că nu-și mai aparține. Confiscarea căreia omul i se lasă pradă este tocmai căderea în ispita unei imagini simpliste, dar seducătoare, despre sine. Este imaginea omului-mașină, a omului funcțional, prototip uman autonom dar inautentic, separat de însuși principiul care asigură funcționarea.

    Comoditate? Poate. Prostie? Foarte posibil. Ignoranță? Foarte probabil. În orice caz, nu cunoștințele au lipsit omului, ci conștiința de a le folosi.

    😎

  43. @Grid

    incet, incet iti cam arati arama. Personal cred ca pt. tine Biblia este un intrument cu care manipulezi pe cine vrei si cum vrei.

    A interpreta Biblia fara a gasi esenta salvatoarea a lui Cristos ca si Mantuitor al lumii, a o exclude pe Sfanta Fecioara Maria, a minimaliza importanta Bisericii ca pastratoate a acestui tezaur si prima garanta a interpretarii autentice, a negari traditiei, a excluderii sfintilor…….nu-mi da garantia ca este interpretata in mod autentic.

  44. Non~

    Nicio problemă cu Thor. Dacă te ține…

    E a doua oară când aduci în discuție venerarea. Eu sigur n-am adus închinăciuni nimănui, așa că de unde ideea?

    Mai puțină crispare n-ar strica.

    😎

    P.S.:
    (1.) FYI – Primul filozof pe care l-am citit (și cel care mi-a rămas cel mai drag) a fost Nietzsche, cel care a scris „Amurgul idolilor, sau Cum se filozofează cu ciocanul”.

    „Eu pun întrebări zeului. De ce? Fiindcă așa am eu chef și nu oricum, ci cu ciocanul. Și dacă zeul răspunde nu există deliciu mai mare decât sunetul vintrelor sale putrede pentru cel care posedă o a doua pereche de urechi.” (F. Nietzsche)

    Acum, să nu credem că Nietzsche a fost un simplu distrugător de idoli. El a fost, mai întâi, cel care a știut să-i asculte – fie și cu lovituri de ciocan.

    (2.) Cât mi-au fost mie vikingii de simpatici până acum, n-am știut cine era Grid în mitologia nordică. Bine măcar că eu mă țin cu literă mică…

  45. Pai sa stii ca o sa te coste ceva bani..adica na…eu as putea acuma sa fac asa imi apara 1 milion de euro pe tastatura doar cu puterea gandului…dar nu vreau sa o fac :]

  46. citind chestia asta cred ca ma consider baftos…nu am cunoscut pana acum nici un tip in Romania care sa vrea sex anal fara prezervativ.

    Mi se pare trist sa nu ai un prezervativ in casa in ziua de azi…adica, ar trebui sa fii ultima panarama distrusa si rupta in fund sa nu te duca capul la atata lucru. Exista coordonatori PSI in toate orasele mari care te pot aproviziona, nu se poate sa nu dai cumva de ei.

    Cred ca ar trebui sa se puna mai mult accent pe integrarea persoanelor HIV pozitive in societate…stim probabil cu toii cum e sa stai cu sufletul la gura sa astepti un rezultat la o analiza; pentru unii rezultatul nu e optimist si abia atunci incep problemele reale; in comparatie cu acelea ale noastre parca tind sa paleasca

    • Danule, or exista, dar de unde îi ia homosexual de rând? Adică, după umila mea părere ar trebui să existe undeva postată o listă cu fiecare coordonator și numerele de telefon la care pot să fie găsiți. Că nu toată lumea merge la chef sâmbătă ca să ia prezervative de pe bar sau de pe masă.

      Bina, asta ca și ideea, sunt și farmacii de unde îți poți lua prezervative special concepute pentru sexul mai… dur.

      Nu toate prezervativele sunt recomandate pentru sexul anal, și din câte am înțeles pe cutia prezervativelor împărțite for free, scrie clar ca Nu sunt recomandate pentru sexul anal. Io aș recomanda să se citească totul de pe o etichetă, mai ales ce e scris cu literă mică.

      Că dacă se rupe și te infectezi… cine e luat la rost?

      Copii, nu tot ce zboară se bagă în gură. Chiar dacă are gust de mere verzi.

  47. @ Robert
    pai arunca o vorba virtuala tu pe DarkQ
    Ai vazut ca initiativa cu cluburile a mers bine. Hai sa fie si o baza cu datele coordonatorilor…un nume, un numar de telefon, ceva. Pentru Iasi pana acum stiu ca este un site unde e dat si numarul coordonatorului…nu am idee cum e in alte parti…oricum, e ca de obicei: exista informatii dar sunt imprastiate.

    • Dannutzu, initiativa trebuie sa fie a PSI-ului, ei sunt platiti/finantati pentru proiect. Eu pot publica lista gata facuta. Nu-ti inchipui ca voi sta eu sa dau 100 de telefoane, sunt eu un suflet marinimos, da’ nici chiar asa.

      Vorbeste cu Tudor, faceti lista, faceti-o publica, si o public si eu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here