Viata de gay ? Fericirea din nume sau singuratatea din spatele lui?… Dragostea pe care o daruim sau pretul pe care il pretindem pentru aceasta???… si de fapt ce ne dorim cand toti vorbim doar de relatie… stim ce vrem sau doar incercam sa ne incadram in tiparele unei familii normale ? si intr-un final ce intelegem noi prin normalitate ?…
Sunt gay afirmat de cativa ani buni, familia m-a aceptat intr-un sfarsit, am suficienti bani si totusi sunt… trist. Toti cei care ma stiu ma incadreaza in tiparul gay-ului, prin asta a se intelege cele mai vesele persoane. Uneori sunt asa, dar in singuratatea sufletului meu este un gol care pe masura ce trece timpul are tendinta sa devina un abis al neintelegerii, durerii, singuratatii, tristetii si lipsei de dragoste, speranta.
Din ce am observat pana acum majoritatea relatiilor gay sunt destinate disparitiei, iar cele care fac abatere de la acest lucru sunt exceptiile care intaresc regula, dar cu ce pret fac acest lucru, oare pentru acele persoane totul este perfect sau de fapt unul din parteneri este supus compromisurilor??… si oare merita ?
Tot timpul am dorit sa fiu cu cineva, sa impartim placerile, visele, bucuriile …. dar am esuat in asta. Am ajuns sa fiu atat de dezamagit incat mi-am pierdut increderea in puterea crearii unei relatii intre doua persoane de acelasi sex. Pe Romeo aproape toata lumea scrie in profil ca vrea relatie incat am ajuns sa cred ca mai nou in viata gay-lor RELATIE = O PARTIDA OCAZIONALA DE SEX…. sau mai exista si partea cealalta, partea in care aceste persoane ar fi atat de reduse incat nu vad esenta acestui lucru. Ca sa nu mai spun ca unii isi pun in titlu CAUT SEX iar in profil Relatie…..REALLY ???
Asadar, de ce ne numim gay cand noi purtam doar mastile acestei sarade si titulaturi atribuite, suntem doar niste actori falsi, clovnii propriului suflet. Ne jucam rolurile si cand coboram de pe scena devenim umani, pierduti in propria minciuna, propriul rol, propriile dorinte… care nici macar nu stim daca mai sunt ale noastre. Asadar, de ce ne numim GAY ?
Poate din cauza ca avem talentul de a denatura problemele intr-un mod comic- placut.
Oare ce se ascunde in spatele paharului ? Intre noi dainuieste o ura continua, alimentata de invidia din sufletul nostru. Dar noi vrem drepturi, casatorie, posibilitatea adoptiei in timp ce noi nu cunoastem stabilitatea, unitatea, familia…. Ne reprimam sentimentele din varii motive si uneori devenim superficiali. De nenumarate ori tind sa cred ca am devenit atat de ahtiati dupa sex odata cu aparatia internetului, ne e mult mai usor sa ne gasim parteneri si mult mai usor sa inselam, ne lasam prada tentatiei si ajungem sa omoram o relatie pentru o aventura.
Incerc sa nu cad in aceasta capcana a superficialitatii…. dar oare am vreo sansa, oare mai sunt persoane care cunosc conceptul de relatie, de daruire totala? Sper ca da !
Nu cred ca ne-am autointitulat gay, dar probabil a fost o alternativa pentru cuvantul “homosexual”. Parca “gay” e mai usor de digerat. S-a incercat introducerea pe “piata” a cuvantului “homoafectiv” dar acesta e prea cuminte, ori oamenilor le place ca totul sa se transpuna in planul tabu, al sexualitatii.
Cat despre relatie, cu totii stim cat de greu e sa construiesti una, sa ai cu cine. Cerintele si standardele sunt stricte, presiuna sociala nu s-a atenuat. Si daca vei gasi un barbat care te va duce cu gandul la dorinta de a avea o relatie cu el, ar fi perfect dar tine cont de faptul ca lucrurile se vor schimba cu timpul, sentimentele nu vor ramane aceleasi, cu timpul totul se transforma intr-un parteneriat numai daca totul decurge in limita respectului, sinceritatii. Si aici intervine si cateva compromisuri, cum ai specificat mai sus. Nu trebuie sa te simti singur si nici nu trebuie sa lasi asta sa te acapareze, bucura-te de ce ai realizat, ce ce esti, bucura-te de tine si tot ce te inconjoara lasand la o parte oamenii care nu iti inspira incredere. E greu sa le ai pe toate, nu imposibil dar toate vin la randul lor.
Relatia este ceea ce vrei tu sa fie, nu ce vor sau ce afiseaza altii.
Deiu, ai un suflet curat care are nevoie de iubire, nu te intrista zic eu ca va veni soarele si pe straduta ta, intr-adevar multi cauta sex si se multumesc cu atat dar putini stiu ce este cu adevarat iubirea, si sentimentele sincere si fara conditii pe care le poti simti pentru cineva.
Te rog nu fi trist, NU UITA SA ZAMBESTI.
Ganduri bune
Deiu, nu exista suflet nascut pe lumea asta, care sa ramana singur toata viata … nu te da batut, pentru ca intr-o zi, atunci cand te astepti mai putin, soarele va rasari la fereastra sufletului tau, si vei gasi persoana pentru care vei realiza, ca atunci cand faci un compromis, il faci pentru ca iubesti si pentru ca vrei ca si persoana de langa tine, sa iti simta iubirea, si pentru a exista fericire intre voi .
O relatie este asa dupa cum ti-o construiesti tu. Dar totodoata trebuie sa ai mare grija de ea .
Fruntea sus. Cand nici nu te astepti, sufletul tau, va radia plin cu acel ceva ce se numeste Dragoste !!!
Ai inceput articolul cu mai multe intrebari si inevitabil m-ai condus la un gand filosofic care spune ca intrebarea e mai importanta decat raspunsul. Reflectia ta priveste imaginea de ansamblu. Nu vreau sa te deamagesc spunadu-ti ca orice raspuns va fi subiectiv si aproape fara importanta.
Va trebui sa fugim de spiritul de turma. Daca altii sunt egoisti, instabili, inconsecventi, tradatori, duplicitari….. Da si la ce te-ajuta o astfel de reflectie? Cu ce te incalzeste cum sunt altii? Tu nu esti altii, tu esti unic de aceea mult mai important e cum esti TU. Tu dai valoare actiunilor tale, tu decizi pe cine si cat iubesti, tu decizi daca vrei sa ramai singur. Daca nu ai puterea de a fi fericit pe cont propriu sunt convins ca in tine exista atata forta incat poti face fericit pe alticineva.
Atunci cand metoda nu mai functioneaza, schimba metoda si nu te resemna. Invata din esecuri si priveste mereu inainte.
Iubirea e un cuvant banal daca nu e insotit de sentimente. Iubirea nu cunoaste sex, diferente de rase, cultutura sau nivel intelectual al unei persoane, Ea exista sau nu exista.
Amintindu-mi acum versurile poeziei mele favorite care, evident, vorbeste despre iubire, pot sa-ti spun ca iubirea e dincolo de fizic, de placere si timp, ba chiar si de spatiu. Iubirea este.
Din pacate dorinta asta de a ne gasi iubirea ne transforma intr-un egoism uneori feroce, si o tinem doar pentru noi si nu vrem s-o pierdem.
Iubirea intre 2 barbati exista. Am trait-o la un moment dat in viata, l-am iubit, m-a iubit. N-a durat insa mult. Dar exista, asta e cert.
Nu trebuie nici idealizata iubirea, ca un scop suprem la care nu se poate ajunge. Eu m-am indragostit de fiecare data pe nepusa masa si mi-am dat seama cand deja era prea tarziu, uneori dupa ce relatia se va fi consumat.
Dar da, de cele mai multe ori relatie a devenit sinonim cu mai multe intalniri pentru sex. De ce oare? Eu cred ca totul provine din lipsa de interes pentru o relatie stabila sau, mai degraba, din lipsa de dorinta de asumarea a responsabilitatii unei relatii. Nu stiu sigur, sunt supozitii. Ce stiu insa este ca o relatie de dragul unei relatii este o trista amagire.
Singuratatea are si ea avantajele ei. Dar o viata in 2 e mai usor de trait. Sigur, pana si asta, viata in 2 mi se pare un ideal, dar… trebuie sa speram, caci iubirea transcende toate!
@ Dlk si @ Mary : Multumesc din suflet. Nu ma dau batut niciodata, sunt doar dezamagit de natura relatiei dintre doi barbati.
@ Avocatus :
Ca sa iti raspund la intrebarea de ce ma deranjeaza cum sunt altii pot sa iti spun ca nu m-ar deranja daca as putea sa am o relatie cu mine insumi, dar nu vreau asta :D. In ultimii ani in care m-am invartit in lumea asta a noastra nu am facut decat sa imi demonstrez cat de superficiali suntem, nu vreau sa generalizez, poate ca mai sunt si persoane serioase si intr-un fel sper asta, doar ca eu nu m-am lovit de ele.
E greu sa incepi sa visezi si brusc sa cazi intr-un abis al realitatii, sa iti dai seama ca ti-ai pierdut timpul cu persoane care nu iti impartaseau sentimentele si visele, si ce e mai tragic e ca o faci fara sa iti dai seama….macar daca am face-o in cunostinta de cauza, dar nu e asa de cele mai multe ori.
@ Adi:
Pe mine ma ingrozeste ideea asta de parteneriat… stii tu, toate au un sfarsit :)).
Deiu, de fapt relatia poate avea un sfarsit, parteneriatul reprezinta de fapt o legatura realista in care s-au pus pe tava ratiunea si sentimentele si se constientizeaza tot. Nu poate exista parteneriat fara ca ca o relatie sa fi fost prima, d-aia cu dulcegarii, sentimentalism si toate cele. Parteneriatul este o viziune, o maturitate a relatiei, un acord comun asupra anumitor lucruri pentru pastrarea a tot ce-a fost frumos in relatie, o analiza realista si benefica pentru ambii.
Pana cu putin timp in urma si eu cautam doar relatie, dar mi-am dat seama ca o caut degeaba si ca nu o voi gasii in nici un caz asa de usor, asa ca mi-am schimbat optica si am inceput sa cunosc lumea, pt distractie, si cine stie poate asa se leaga si o relatie . Asta nu inseamna ca trebuie sa o faci cu toti doar pt a spera ca se va lega o relatie, nici vorba , dar daca intalnesti tipi care iti plac, mergi inainte :).
O relatie in lumea gay e foarte greu de gasit, asta si pt ca inca traim cu teama, pt ca nu stiu cati dintre noi ar putea sa si puna in practica (chiar daca isi doresc )ideea de relatie in adevaratul sens al cuvantului.
Relatii din in ce mai superficiale se regasesc atat in lumea hetero cat si in cea gay. Usor, usor, majoritatea oamenilor aleg sa fie sclavii unor idei pe care le considera proprii. Insa lumea se indreapta spre un singur loc – sfarsit.
Timp de asteptat nu mai este. Cine gaseste iubire, sa iubeasca pana la sfarsit.
Cine nu, sa nu fie trist, Toti ajugem in groapa.
Plăcerea pentru a face dragoste nu cred că s-a născut odată cu apariția internetului, ba nici măcar nu cred că s-a accentuat. Cred însă că posibilitatea interacțiunii virtuale a făcut ca actul sexual să devină ceva foarte ușor de găsit. La prima vedere, căci de fapt, această comoditate creează depărtare între cei doi posibili parteneri. Este doar o interfață care denaturează frumusețea interacțiunii umane. Acele priviri ascunse, acele frecușuri vinovate de picioarele celui care stă pe scaunul din fața ta, în același tren, etc.
Iar dacă îți dorești o relație în așa fel încât nu ești împăcat în singurătate, îți sugerez să iei o pauză și… să te împaci cu tine însuți. Iubește-te singur. Acceptă-ți toate câte au fost și câte sunt, ia lucrurile așa cum sunt și bucură-te de ceea ce îți oferă viața. Iar relația va veni cu siguranță, pentru că nu cred că ești nici cel mai urât, nici cel mai boșorog, nici cel mai prost homosexual de pe pământ. Atunci când vei începe să te iubești pe tine însuți, să îți savurezi pasiunile, timpul în care meditezi cu tine însuți, atunci te vei relaxa și vei fi alt om. Vor roi în jurul tău toți oamenii plăcuți, vei avea parte de tot ceea ce ți-ai putea dori. Și poate atunci îți vei da seama cât de mult greșești atunci când îți încredințezi fericirea în mâinile unui … străin, pe care îl tot aștepți, el nu mai apare prin mulțimea de pretendenți, iar dacă apare, îi ceri marea cu sarea. Nu trebuie să ceri nimic, pentru că tot ceea ce îți este sortit să îți aducă fericire vine de la sine. Urmează-ți doar calea, drumul împodobit de pasiunile tale, de cărțile tale, de ideile tale, de momentele tale de liniște, de oamenii tăi dragi… și vei vedea că nici nu merită să îți mai bați capul cu ceva.
Sper că… îți vor fi de folos sfaturile mele.
Relax, man!
Deiu nu stiu ce sa-ti zic decat sa fii optimist. Suna banal, nu zic nimic nou, insa da, cand te astepti mai putin nou se poate lega ceva. Vorbesc din proprie experienta. Acum 3 ani am cunoscut un alt baiat… Nimic dar absolut nimic nu prevestea ca ar putea fi ceva de durata intre noi. Si totusi iata-ne 3 ani mai tarziu, in continuare impreuna. Ieri l-am vazut si vreau sa-ti zic ca in dimineata asta i-am trimis un mesaj sa-i spun ca deja mi-e dor de el. Si abia astept sa vina weekend-ul sa-l vad din nou. Deci nici prostiile alea cu dragostea ca nu dureaza decat 2 ani nu le cred. Il iubesc nespus si ma vad cu el inca multi multi ani. Si stiu ca si el simte la fel. 🙂
@ FireMAN :
Tocami asta este problema, ca am multimea de pretendenti dar nici unul nu imi inspira incredere, seriozitate :)), stabilitate :D.
@Deiu
Și eu tocmai asta îți spuneam: că nu trebuie să aștepți din partea celuilalt încredere, stabilitate, seriozitate. Oferă-ți singur ceea ce ai nevoie și apoi vei primi și din exterior lucrurile pe care ți le dorești. Cred că „problema” ta nu este nici măcar pe departe o problemă, ci mai degrabă un mod diferit de a privi lucrurile.
„Nevoia” asta de „relație” cred că este doar un sentiment de teamă de a fi tu însuți, de a te bucura de ceea ce deja ți-ai oferit în viață. Nimeni nu te poate împlini, din punct de vedere sentimental, decât în momentul în care te vei fi obișnuit să te bucuri de tine însuți, în singurătate.
Vânătoarea s-a transformat în zilele noastre în disperarea de a nu rămâne singuri. Și este trist, pentru că vânătorul cade pradă propriei nesiguranțe.
Nu mă aștept să îmi dai dreptate și nici nu te contrazic, vreau doar să îți ofer un alt punct de vedere, exterior.
Nu te gandesti ca poate privim prea mult lucrurile prin prisma faptului ca suntem gay, ca relatiile intre gay sunt asa si pe dincolo…? Sigur, orientarea sexuala nu e o caracteristica neimportanta, dar cateodata stau si ma gandesc ca in spatele tuturor acestor trasaturi suntem oameni mai intai de toate.
Nu poti sa ai o relatie adevarata cu un alt “gay”, sau cu o femeie ci cu un alt OM, un seaman al tau. Suntem oameni, unii gay altii nu, unii mai frumosi altii nu, unii mai prostuti altii sclipitori… diversi cu siguranta.
Ar fi multe de spus pe marginea subiectului. Iti spun doar atat: in opinia mea, ca sa poti avea o relatie (de prietenie adevarata sau iubire) e important cat dai tu, nu celalalt, cel putin pentru inceput. Nu astepta sa ti se dea. Omul din fata ta te poate considera (gresit sau nu) tot atat de “nedem de incredere” pe cat il consideri tu pe el. Da si ai sa vezi imediat daca omul care e linga tine e cel potrivit. Daca nu e, ceea ce dai tu nu va avea ecou in el.
P.S. Nu ma intlege gresit, totul are o limita impusa de bunul simt. Nu te sfatuiesc sa aduci in casa un hot de buzunare si dupa aceea sa plangi pe la prieteni cat de marinimos si neinteles esti tu…
Îţi voi răspunde cinic, simplificând lucrurile. Atunci vei avea o relaţie când vei renunţa la ideile astea romantice. Dăruire, 100%, etc…
Bineînţeles lucrurile sunt mai nuanţate, voi încerca să detaliez.
O relaţie de durată semnificativă presupune şi conflicte (care nu, nu se încheie cu o furtunoasă partidă de sex de împăcare), mici dezamăgiri reciproce, greşeli care trebuie procesate, momente de răceală. Răsplata e acel sentiment de prietenie profundă la care se referă toţi şi care nu înlocuieşte iubirea, este doar cea mai importantă achiziţie.
O relaţie nu înseamnă dăruire totală. Este o negociere între două persoane, cumva se ajunge la un echilibru între libertăţile fiecăruia, între libertatea mea şi nevoia partenerului de a mă avea alături. Nu îţi place “compromis”, va trebui să înveţi să deosebeşti substantivul “compromis” care înseamnă “Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie” de adjectivul şi de verbul “compromis” . Acestea din urmă au conotaţia cea negativă care nedrept se răsfrânge şi asupra celui dintâi. Te înşeli, nu doar unul dintre parteneri este supus compromisului. Dacă vorbim despre o relaţie adevărată, ambii lucrează la asta şi da, merită.
Să trecem la frivolităţi acum. Te nedumereşte inconsecvenţa de pe Romeo. Imaginează-ţi că într-o dimineaţă te trezeşti cu o poftă nebună de raţă cu portocale. Eşti înainte cu o săptămână de ziua de salariu, cardul e gol, iar în frigider doar slănină cu ceapă. Ce faci, aştepţi să îţi împlineşti visul sau mănânci ce ai? Iar dacă eşti înţelept, ai face bine să îţi şi placă slănina aia…
Cât despre “gay” şi cât de veseli ar trebui să fim din cauza acestui termen, e ca şi cum preferinţele sexuale ar influenţa starea de spirit. De ce să ne oprim aici, am putea extrage concluzii mai profunde, de genul “bărbaţii care se însoară cu roşcate sunt ambiţioşi, cei care se căsătoresc cu brunete au tendinţa să plângă la beţie, etc”.
Aiureah. Sa nu crezi ca nu am avut relatie, si inca una foarte lunga. Irelevant tot ce ai insiruit in cazul fostei mele relatii.
Fiecare relatie vine la pachet cu lucruri pozitive atat si cu lucruri negative. Fiecare relatie este speciala in felul ei si o sa te faca sa te simti altfel 🙂
Dar trebuie sa incepem sa ne gandim ca o relatie nu o sa reziste pentru totdeauna, si sa profitam de clipele in care o avem si de totul e lapte si miere.
Cat despre Romeo … eu zic ca fiecare poate cauta ce vrea, si atat timp cat exista acele comenzi sau amprente cum s-or numii ele … e clar ca lumea le poate folosii.
Si da, acele exemple cu “vrem o relatie cat mai serioasa cu o persoana la fel de serioasa si cuminte si toate cele” … dar nu se abat de la o potentiala partida de “lupte judo” in pat, sunt adevarate si spun multe despre acea persoana.
Eu unul, nu pot spune ca am renuntat la ideea ce relatie, dar nici mult nu mai am. Mai tarziu atat si cei ce au fost inselati cat si cei ce au inselat vor regreta multe 🙂 Asta e firea lucrurilor.
Nu pot sa spun ca sunt perfect, dar intr-o lume a imperfectiunii cum poti fi perfect ? Incerc sa ating acest ideal intr-un fel sau altul dar niciodata nu vom putea fi perfecti, trebuie doar sa invatam sa ne acceptam si mai ales sa ne respectam, cred ca acest din urma lucru este liantul care ar face sa reziste o relatie gay.
Excelent articolul! Nu esti singurul care gandeste asa.
Trec printr-o perioada dificila si mi-a facut bine sa-ti citesc postarea, Multumesc!
Iti urez mult noroc!..
@ Yaron: Multumesc si succes si tie pe mai departe ! 🙂
Trebuie sa recunosc ca poate in primul rand ma starneste la cineva felul cum arata ; dar conteaza si cat de mult conteaza cel drag pt el si la cate e dispus ca sa renunte pt a forma acel “tot” . Oamenii nu prea sunt dispusi sa renunte la cate ceva pt iubirea lor . Probabil din egoism . Probabil ca pt ei conteaza doar propriile valori si nu conteaza si valorile celuilalt ; nu sunt dispusi sa si le asimileze , din dragoste sau din alte considerente.
Dar intrebarea de baza ramane “cate poti face pt puiul tau sau pt iubirea voastra ?”
Doamneee, doamne, când văd atâta tristețe, dramă și vindecare îmi vine să … îmi sug pula singur. Frațiloooorr, suroriloooorr, aveți două mâini, două picioare, doi ochi, un creier… și altele… Alții nu le au și parcă nu-s așa dramolete. Vă plângeți de România, dar nu ați trăit în … Turkmenistan… de exemplu. Vă căutați jumătatea, dar parcă mai bună e pula, când este. Când nu mai este, vă dați cu capul de pereți. Dacă este, nu e bine, că vreți inele de logodnă, când nu este iar nu e bine, că se face cicatrice… ce dracu mă? Parcă ați căpiat cu toții!
Ce pula mea vreți frate? Legăturile dintre băieți nu se pot nici măcar numi relație. Pentru că este o legătură LIBERĂ, care ține cât ține, care nu are nici un scop și nici un liant extern, așa cum se întâmplă în relațiile heterosexuale (când finalitatea este zămislirea copiilor). Legăturile dintre băieți sunt LI-BE-RE. V-ați născut gay? Asta e. Ați devenit gay? Deveniți înapoi hetero, dacă nu vă convine. Nu vă place cum sunt unii homosexualii? Înseamnă că așa sunteți și voi, „deep, deep, inside”, însă nu o știți încă.
Viața fiecăruia dintre noi este așa cum este. Și trebuie luată exact așa cum este. Un om care crede că este nefericit pentru că alții nu sunt așa cum ar vrea el să fie, acela este un om care încă nu a ajuns să se bucure de ceea ce are, chiar și de puținul pe care îl are. Un om care nu știe să se bucure de ceea ce are, implicit să se bucure de el însuși, nu va fi niciodată fericit, indiferent de cine îi va sta alături, decât temporar. Un om care așteaptă de la ceilalți să îl facă fericit este un om pe jumătate mort.
Ai un vis? Urmărește-l! Ai o plăcere? Dăruiește-ți-o! Ai o pasiune? Mergi pe urmele ei! Nu ai nimic în cap decât puli și relații? Caută în interiorul tău! Privește-te din exterior și analizează-te! „Cine sunt eu?” ar trebui să fie principalul subiect care să ne preocupe.
La ce bune lamentările astea de doi bani? Vă ajută cu ceva?
@ Fireman: Nu te opreste nimeni ! 😛
Si apropo, vorbeste in numele tau, nu am cautat pula asa cum spui tu, niciodata nu m-a interesat asta.
In plus nu vad cum poti scoate asemenea bazaconii cand nu stii ce gandim fiecare, vorbeste in numele tau daca doresti si poate ca ne impartasesti din experientele tale din “Turkmenistan”. Lumineaza-ne te rog cu “inteligenta” ta rationala !
Probabil ca daca am fi animale, cum reiese din descrierea ta nu am umbla decat dupa sex, am lasa deoparte sentimentele, dar nu suntem si tocmai astea ne fac umani, daca tu nu esti asa imi pare nespus de rau pentru tine ! Rau rau.
@Deiu
1. Nici prin gând nu mi-a trecut să mă refer la tine în mod specific. Vorbeam la modul general, plecând de la unul din comentarii… Nu știu de ce te simți lezat, nu am dorit asta. În general, dacă doresc să mă adresez cuiva anume, specific lucrul ăsta. E uimitor (pentru mine) că tocmai TU (despre care nu am decât cuvinte bune de spus) ți-ai desfășurat penajul atât prompt și ostentativ. Poate o fi și frigul ăsta?!?!
2. Din păcate dimensiunile nu îmi permit, chiar dacă nu mă oprește nimeni! Am coastele foarte rigide. Dar să știi că am încercat. Abia ajung cu vârful limbii… Cel puțin așa era acum ceva ani buni, când am încercat. Mi-e cam lene să verific dacă m-am elasticizat, așa că las pe alții să mă ajute.
3. Nu se pune problema nicidecum nici de raționalitate și nici de inteligență, nici cu ghilimele, nici fără. E vorba doar de prezent și a trăi în prezent. Nu în trecut, nu în viitor. Dacă ai nevoie să te descarci sau să faci pe deșteptul, nu cred că m-ai nimerit foarte bine chiar pe mine, un bădăran și-un mahalagiu, din atâta paletă de culoare de pe DarkQ. S-au mai lăsat și alții, cu astfel de porniri cocoșești, de… meserie pe-aci din cauza mea (și mi-e rușine de lucrul ăsta) și nu aș vrea să sărăcesc blogul de scrierile tale, pe care le apreciez, sincer.
4. Nu am pus la îndoială existența sentimentelor (dacă te referi la sentimente de iubire), dimpotrivă. Însă am condamnat sentimentele de inutilitate, de depresie și prețiozitate pe care le provoacă discuțiile pe temele relației homosexuale, mai ales în ultimul timp, pe-acilea.
Mă scuzați, s`il vous plait, nu am intenționat să deranjez workshop-ul dvs despre cum e cu relațioanele-astea.
Jeeeez! Și ia și un calmant ceva, pisi, să nu-ți pocnească vreo venă, ceva. 🙂
P.S. Io mai caut prin pantaloni și câte-o pulă așa… din când în când. Dacă e. Că așa, doar cu sentimentele alea, ți se încleștează dinții câteodată.
P.P.S. Sincer, sincer, mi se cam rupe pula dacă pare cuiva rău pentru mine. 🙂 Nu mă hrănesc cu păreri de rău. Și mai ales, de-alea servite fără comandă.
@ Fireman : Nu era mai simplu sa spui asa. :))…
Nu am nimic impotriva daca ai o alta opinie, e normal ca persoane diferite sa aibe moduri de gandire diferite. Ceea ce nu mi se pare normal este sa iti exprimi opinia intr-un mod atat de ….agresiv, ca sa spun asa. Nu vad de ce a trebuit sa folosesti toate cuvintele acelea mai mult sau mai putin obscene cand toti stim ca esti o perosoana destul de capabila, si puteai scrie totul intr-o atmosfera mult mai placuta.
PS: Am incercat si eu o data chestia aia dar fara sorti de izbanda.
@Deiu
Câtă sensibilozitate, domnule! Repet că nu dau doi bani pe ceea ce crede „lumea”. Mă interesează doar părerea apropiaților. Nu scriu aici ca să fac „lumii” o impresie bună. Mă exprim cum îmi vine, când îmi vine și cu cine îmi vine. E adevărat că uneori mai „stresez” intenționat pe câte cineva, dar chiar nu era cazul aici. Am „folosit toate cuvintele acelea mai mult sau mai puțin obscene” pentru că sunt sătul de dulcegării ieftine și lacrimogene. Oricum cred că nu sunt singurul care gândește așa, pentru că nu știu cât de plăcut ar fi un blog de bocitoare, unde una spune o povestioară, mai mult sau mai puțin fantezistă despre draaagoste (sau despre procurarea ei, sau despre lipsa ei) și celelalte surate aleargă repede să-i bocească pe umăr, formând astfel o simfonie înduioșătoare și în același timp grotească a melancoliei post-traumatice.
Văd că ți-ai mai aranjat penajul, asta e bine. O să încerc să te protejez de-acu de cuvintele mele mai mult sau mai puțin obscene. 🙂
Se poate sa facem si noi, odata, distinctia intre a nu avea o relatie si a fi anti-relatie, sau dintre a fi promiscuu si a fi anti-relatie?
Interesante comentarii, mai putin ideea nastrusnica ca legatura dintre doi oameni se poate numi relatie doar daca are drept ultim scop ¨zamislirea copiilor¨, asta-i o aiureala.
Silvia, nu asta doream să scot în evidență, pentru că termenii sunt absolut irelevanți. Ceea ce doream să spun este că ceea ce proclamă poporul poponăresc, aproape în întregime, prin diferitele canale de media, este RELAȚIA, înțeleasă pe scară largă a fi una copiată după modelul celei regăsite la heterosexuali. De unde și isteriile legate de „nerecunoașterea drepturilor”, de unde și dorințele (stranii, după părerea mea) de a întemeia o „familie” gay prin căsătorie. Pe când relațiile dintre persoane de același sex și relațiile dintre persoane de sex opus sunt extrem de diferite, din mai multe criterii. Nu se poate vorbi, în cazul homosexualilor, decât despre o imitație de familie sau decât despre o imitație de căsătorie. Și mie chestia asta mi se pare cel puțin „creepy”.
Nu contest sentimentele nici într-un caz, nici în celălalt, ci această „mișcare globală” de a omorî capra vecinului prin isterizare în masă pe marginea relațiilor homosexuale, care, după părerea mea, ar trebui să rămână așa cum sunt: libere de angajamente și contracte materializate sau nu.
Total deacord cu Silvia.
Exista situatii in care anumiti oameni nu pot avea copii si asta nu din vina lor, si totusi au o familie, o relatie cu cineva, nefiind acest lucru un impediment si nici elementul definitoriu al unei relatii.
Copii sunt rodul, ca sa spun asa, uniunii dintre doi oameni, dar nu implica neaparat sentimente, sunt nenumarate cazuri in care acestia vin pe lume fara a fii doriti, in urma unor greseli, imaturitati si abuzuri(violuri).
Ceea ce defineste o relatie sunt cele doua persoane implicate in aceasta si nu persoanele adiacente acesteia, sau cele care survin in urma acesteia.
Chiar dacă pot pricepe ce vrea să zică Fireman, iar ideea din spatele faptului că o legătură dintre doi oameni, indiferent de sexele acestora, neștanțată de însemnătatea metafizică a căsătoriei, este una corectă din punct de vedere teoretic nu pot să fiu de acord cu ideea că doi bărbaţi nu pot forma un cuplu trainic. Ce stă la baza acestei ipoteze?
Nu neg că probabil bărbaţii au si un instinct de vânător mai dezvoltat, le place să simtă că pot insă nici in cuplurile gay nu is amandoi la fel de barbati… Să zic asa. Conteaza să vrei să faci tot ce iti sta in putere sa crească, să se dezvolte acea relatie după perioada de futut de mai multe ori pe zi decât mâncat. Aici e punctul care decide soarta unei relatii si mai apoi, evident, ambii trebuie să doreasca acest lucru. Orice altă alternativă duce la eşec.
Ce vrea să spună Fireman este că un cuplu clasic, odată trecut de căsătorie, tinde să se vadă mai închegat decăt ar putea el să fie în realitate. De exemplu o femeie, se casatoreste cu unu’, are nuntă, plocoane, poate isi iau un apartament din banii de nunta, o masinuta etc. Corect? Ei, in aceste conditii, chiar daca el, sau ea, descopera peste 3-4-5 ani că nu mai sunt satisfacuti de prezenta celuilalt… ce sa faca? Unde sa se duca? Poate ca el o mai inseala, poate si ea pe el, poate ca nu… si uite asa trece timpul. Si… aia e.
In cuplurile gay, sau inainte de casatorie in cuplurile hetero, da, e un fel de libertinaj. Adică, nu merge ceva, mult mai usor iti vine sa spui “pa si la revedere” si sa iti incerci norocul cu altcineva.
Nu, nu cred că trebuie să fie casatoria ceea care sa tina impreuna doi oameni. Cred insa ca “ajută” un cuplu sa treaca mai usor peste unele motive pe care le putem considera demne de separare, asta pe de-oparte, si pe de alta parte oferă, poate, si o siguranta si astfel si gradul de gelozie, posesivitate, frica de a-l pierde pe celalalt devine mai mic.
Nici a fi cu cineva doi ani, cu altcineva 3 luni, cu un altcineva 1 an si tot asa … nu e treabă. Nici măcar nu ai timp sa apreciezi ce inseamna o relatie in adevaratul sens al cuvantului. Oricum, depinde de fiecare individ in parte cum ii pica cel mai bine sa traiasca. Nu exista un “how to” universal.
Depinde de cum simti, vezi lucrurile, tu si partenerul, nu conteaza ce zice lumea, societatea.
Robert, nu cred că a promovat cineva ideea că între bărbați nu poate exista o relație trainică; deși Fireman putea să tempereze unele afirmații, sigur nu asta vroia să spună 😛
Non_Lose, am preferat să mă exprim așa din două motive: (1) Că un cuplu format din doi tipi nu poate avea copii(i proprii), (2) Zicea Fireman, la #24, așa: “Legăturile dintre băieți nu se pot nici măcar numi relație. Pentru că este o legătură LIBERĂ, care ține cât ține, care nu are nici un scop și nici un liant extern, așa cum se întâmplă în relațiile heterosexuale (când finalitatea este zămislirea copiilor).”. Păi ce, “prizonieratul” naște relația!?
Nu cred că sexele participanților la o relație dă veridicitatea, validitatea acesteia.
Treaba e că noi, cu toții, suntem oameni. Pentru mine, cuvântul “relație” înseamnă mersul în aceeași barcă cu cineva, eu la o vâslă, el la cealalta, o porțiune de drum sau de ce nu, drumul întreg. Vorbim aici de iubire, bucurii si tristeti, urcusuri si coborasuri, bucurie și lacrimi și orice altceva – între oameni. Asta este o relație, nimic altceva.
Singura diferență ar putea fi dată de psihologia cuplului, care cred că e putin diferita cand vorbim de cuplul barbat-barbat vs cuplul barbat-femeie. In rest… toate is la el… muncesc amandoi (in cazul NORMAL, nu cum e la multi ca fiecare e cu pizda ma-sii, dar e mare iubire mare), dorm, mananca, rezolva probleme (nu, nu de matematică pentru bac… hehe), calatoresc, se ajuta unul pe altul etc. E ceva ce-mi scapă?
Deci, ba da, legăturile dintre băieti se pot numi si ele relatie foarte bine, pentru ca aia sunt. La fel cum si relatiile dintre două femei la fel, tot “relatie” se cheamă (Iulian, vezi exemplul fetelor, A. și I.).
Sau ce anume dă validitatea relației? Casatoria? Sexele diferite? Capacitatea de procreere a cuplului? Neah…
Prin ce diferă o relatie gay de una hetero este faptul ca gay-ii tind să dea, inconstient, o tentă sexuală unei relații. Parcă totul se învârte în jurul sexualității cuplului, pentru ca mai apoi nevoia de sex atat de mare sa fie incat sa nici nu mai ajunga sexualul din interiorul cuplului si e musai sa extrapolezi spre inafara… mai o saună, mai un darkroom, un sex in 3 sau mai multi, schimb de parteneri, etc, stiti prea bine. Dar, din fericire, nu e toată lumea la fel.
Această tendință, și inclusiv cea in care unii s-ar fute si cu o scorbură, cred că se naște pe de-oparte exact din aceea că suntem o minoritate care, hai să zicem că nu are un acces nelimitat la sex (accesul la sex e limitat la diverse site-uri de nișă, cluburi, parcuri etc). Și-atunci, când se ivește ocazia, evident, țac-pac. Sau tot așa, cum se poate explica faptul că gay-icon-ul e bărbatul cu muschi, ăla ideal, tras printr-un inel, cu pula imensă care i se vede prin chilotii uzi. De ce e promovat homosexualul aproape ca o jucărie sexuală? Pe de altă parte ține și de gradul de frustrare, nesiguranta, pe care, de ce să nu recunoastem, multi gay îl au, inconstient. Un om sigur pe sine nu se comporta ca un cățel în călduri si prioritatile sale sunt altele, nu sexul oricand, cu oricine si oricum. Stii cum e… cu cat esti de mai multe ori refuzat, cu atat vei dori de mai multe ori.
Deci, cam aici trebuie să căutăm răspunsuri, aici, în sfera asta ar trebui să analizăm ce e de analizat și nu în altă parte.
În rest, atunci când sufletul iti șoptește că se simte întreg doar cu un altul alături… cred că putem vorbi, totuși, de o relatie. Mă înșel?
Defapt .. competivitatea asta prost inteleasa este cauza tuturor relelor pe pamant.
Lumea hetero este oarecum pazita, in ce sens: femeile se dau mari la femei, barbatii cocosi la barbati. Acum in lumea gay, asta se intampla in casa.
Oricum iubirea este pe cale de disparitie. Traim intr-o lume dezumanizata in care fericirea este asociata cu noua versiune de Android, sau noul iPhone.
Pana la urma, sharing is caring. Asa ca daca unul din cei doi imparte ce a castigat in competitie, e in regula.
@Robert
Nu știu unde am spus despre „ideea că doi bărbaţi nu pot forma un cuplu trainic”. Vorbeam despre diferența de lianți în cazul celor 2 tipuri de relație. Pe când relația heterosexuală adaugă în conținutul său factori externi, precum contractul validat de stat (uneori prenupțial), precum eventualele odrasle, cimentul care compune o relație între persoane de același sex este alcătuit doar din bucuria de a-ți împărți viața cu celălalt.
Ceea ce mi se pare a fi un lucru mult mai sincer, mai curat, mai liber.
Libertatea de care vorbeam nu se referă la libertatea subiecților implicați de a-și procura ciupercuțe ca tratament al fidelității, ci la libertatea legăturii lor față de lianții externi: contracte, copii, presiunea unei familii îngrijorate, a unei societăți moralizatoare. Prin însăși lipsa acestor „aditivi” adăugați în consistența unei relații, sentimentele devin singurele care validează sau nu relația celor doi. Mi se pare mult mai corect și mai frumos așa.
Am susținut faptul că legătura dintre persoanele de același sex nu se poate nici măcar numi relație, pentru că sensul cuvântului „relație” are cumva împrumutat în înțelesul lui, cel puțin în mintea homosexualilor (și spun asta gândindu-mă la „relația luuuungă” pe care văd că o caută mai tot poporul mai ales în mediul online), acei lianți externi de care vorbeam mai sus, care șantajează și ciopârțesc cumva frumusețea sentimentelor dintre două persoane. De ce? Pentru că eu presupun că sentimentele pe care le trăim sunt acelea care nuanțează fericirea, nimic altceva.
Discuția despre „vânători și vânat” se poartă doar atunci când relația cu un anumit individ nu ne împlinește. Plăcerea de a vâna (oameni) este cel puțin la fel de stranie (și nedreaptă) ca și în cazul vânătorii de animale (vânătorul folosind mijloace de atac de care prada nu poate dispune). Vânătorul de oameni este cu atât mai condamnabil pentru nevoia sa de a vâna, cu cât își abandonează prada „schingiuită” din pură plăcere, care plăcere pornește, cred eu, dintr-o lipsă din interiorul său.
Nu am abordat tema durabilității în timp a relației, așa cum spunea cineva mai sus, și asta dintr-un motiv subiectiv. Am observat că „lumea” este mai preocupată de timp (sau de rezistența în timp) decât de însăși relația/legătura sentimentală propriu-zisă. Înainte de înfiriparea oricărui sentiment, mulți gay (și nu numai), sunt obsedați de ideea de timp, trântind pe masa tratativelor cu posibilul partener problema „lungimii” relației. Și asta, cred eu, din teama de a nu fi singuri. Asta e o cu totul altă discuție, foarte amplă. Nu condamn pe nimeni pentru ceea ce caută sau pentru preocuparea sa, însă această „rezistență în timp” a relației are o traiectorie proprie, dat fiind faptul că nu ne confruntăm într-o relație doar cu voința/sentimentele proprii, ci cu o îngemănare a unor factori independenți de acestea.
Este anormal, cred eu, să te preocupe acest lucru, atât înainte de a cunoaște sentimentul de iubire alături de cineva, cât și după. Sentimentele nu cred că se nasc din teama de a nu rămâne singuri, sau el puțin așa ar trebui să fie. Iar dacă este așa, recomand oricui să încerce să se împace cu propria persoană, să se accepte cu toate ale sale, bune sau rele, să se bucure de momentele petrecute cu sine însuși. Într-o lume atât de nebună și într-o epocă a vitezei, momentele de singurătate ar trebui să fie de neprețuit.
Pentru mine, înțelesul relației între persoane de același sex are legătură cu cunoașterea de sine, cu completarea sinelui prin intermediul celuilalt, cu bucuria de a fi tu însuți în oglinda sufletului celuilalt. Și asta, cu dublu sens. Pentru că singurătatea nu îți poate oferi limpezimea unei oglinzi exterioare.
Eu am înțeles ce vroiai să spui, doar am mai discutat despre subiect și cu grid în trecut, dacă nu mă înșeală memoria.
Io vroiam să spun că nu văd lucrurile chiar așa de simple precum par și probabil că noi nici nu suntem în măsură să putem cuprinde cu mintea ce se intampla de fapt. Sentimentele oamenilor nu se pot teoretiza, nu se pot incadra intr-o definitie, tocmai pentru ca suntem atat de diferiti, vrem fiecare altceva, vedem lucrurile diferit etc. Stii cum e… adevarul tau nu e musai sa fie si adevarul altora si vice-versa.
Oricum, ar fi interesant de povestit cu cineva care știe pshologie, sau e pasionat de psihologia cuplului. Sunt 100% convins că toate acele lucruri care spui tu că înrobesc o relație (și nu contest neapărat că nu e așa) au și un efect psihologic, pozitiv – educativ si/sau suportiv as spune, asupra celor care formeaza cuplul.
Nu știu, îmi pare că suntem, majoritatea, prea animale fără acel “guidance” pe care ți le servește societatea, căsătoria, copilul etc – fără să vrei, bineinteles. Si nu stiu daca e bine sau rau. Pana la urma, ce ti-e si cu libertatea asta? Ce au facut majoritatea din ea? Uita-te in jur… mai ales la lumea gay…
Asadar, despre libertate… dacă am sti si ce să facem cu ea, ar fi si mai bine. 🙂
sigur ca mai sunt persoane care nu au deformat ideea si conceptul de relatie numai ca cei care inca simt/vor asta probabil ca stau pe banca si asteapta. spun asta raportandu`ma si la mine. prin simplul fapt ca vad cam cum evolueaza lumea gay si cam care sunt cerintele acestei comunitati si cum actioneaza ea, ma face sa cred ca sunt mult prea putini oameni care mai tin cont de sentimente si din pacate sunt un spectator in loc sa particip si sa mi exprim trairile langa o persoana care apreiaza asta. sper ca intr o buna zi voi gasi persoana rspectiva langa care sa pot fi eu cu adevarat.
Salut, nu te cunosc dar pot sa te asigur ca nu trebuie sa iti pierzi increderea in tine, de a gasi o persoana, la fel ca tine, in modul de a putea construi ceva durabil impreuna…
Viata este plina de evenimente care, de cele mai multe ori, sunt neasteptate. Cine stie, poate intr-o zi o sa intalnesti pe cineva, un prieten al vreunui prieten de al tau. La inceput poate nu o sa va placeti, chiar ar putea sa nu va suportati. S-ar putea ca peste ani sa va reintalniti, sa deveniti prieteni descoperind pe zi ce trece cat de mult va semanati si, in sfarsit, sa va dati seama ca unul fara celalalt nu puteti sa stati.
Eu imi doresc ca acest lucru sa se intample cu toti pentru că aşa s-a intamplat in cazul meu. Problema nu este faptul ca ar fi imposibil, ci este frica oamenilor de a se arata aşa cum sunt. Exista multe persoane care prefera o viata plina de amanti si fara responsabiliti, decat sa riste o viata alaturi de cineva, alaturi la bine si la greu.
Oricum, scuze pentru papirul scris si pentru eventualele greseli dar nu mai locuiesc de mult timp in Romania si am foarte putine ocazii sa pot sa scriu si sa vorbesc in limba romana
@Tudor :
Intradevar, ai surprins exact ceea ce se intampla in fraza asta ‘ Exista multe persoane care prefera o viata plina de amanti si fara responsabiliti, decat sa riste o viata alaturi de cineva, alaturi la bine si la greu.’
Cel mai tragic este ca in asteptarea fericirii speranta moare, putin cate putin iar in final ajungi sa nu mai simti, ajungi sa obtii ceea ce iti doreai atat de mult si sa nu ii mai simti savoarea, sufletul imbatranit de atata durere, dezamagire si mahnire nu mai resimte cu aceeasi intensitate fericirea… iubesti, dar parca nu mai iubesti…ajungand sa te ratacesti in propriul labirint sentimental, nestiind daca ai ajuns la sfarsit sau te-ai reintors la Start !…devii confuz si pierdut in propria simtire….
Ceea ce scrii tu, inteleg foarte bine. Este o reactie involuntara pe care o avem odata ce ne izbim de zidul dur al vietii, facut caramida cu caramida, cu toate dezamagirile din propria viata.
Eu cred ca nu trebuie sa devenim sclavii unei societati care nu crede in realizarea unei relatii intre doua persoane de acelasi sex. Altfel nu facem decat sa le dam dreptate celor care ne vad ca pe niste devianti.
Odata ce te inchizi in tine, cu suferinta si durerea, nu poti sa iti dai seama de ceea ce ai pierdut decat prea tarziu; ai fost prea ocupat sa te gandesti la cum sa nu fii ranit in loc de a te lasa prada sentimentelor.
@tudor
din fericire pozitivismul si felul meu de a fi ma vor tine ceva timp in viata, dupa care probabil se va stinge usor dupa cum ai spus, dar sper ca pana atunci sa reusesc in ceea ce-mi doresc si caut. 🙂
Extraordinar de bine scris acest post. Ai dreptate in privinta relatiilor si a sacrificilor ce le facem pentru a avea o relatie. pacat ca nu am timp sa dezvolt mai multe, fiindca ma grabesc sa ma duc la munca, sper ca deseara sa citesc si coment-urile.
@ oscarW: poate ca iti faci timp sa ne spui si pararea ta. A, si multumesc pentru apreciere, este un post scris pe fuga si reda exact ceea ce cred eu despre relatii mai mult sau mai putin.
🙂