Acasă Zi de zi Votarea pentru concursul de articole a luat sfarsit

Votarea pentru concursul de articole a luat sfarsit

428
33

Asa cum am promis, azi ia sfarsit votarea pentru concursul de articole organizat de Darkq.net.

Castigatorii sunt:

Locul 1: A fi gay in Romania anului 2007 este deja normalitate (26 de voturi)

Locul 2: Sunt gay, sunt hetero, sunt activ, pasiv, orice imi dicteaza constiinta mea (22 de voturi)

Deoarece articolele de pe primele doua locuri sunt foarte apropiate la scor, am sa ofer ceva amandurora, astfel:

Premiul pentru locul 1: Trei filme (DVD) si un joc PC, de la EA Games.

Premiul pentru locul doi: Un modem wireless, pe port USB.

Premiile se vor inmana in cursul zilei de azi si maine.

Autorii articolelor au fost:

  • A fi gay in Romania e la fel ca oriunde in lume – Paul
  • Gay-ii din Romania si nu numai sunt OAMENI  – Eu
  • A fi gay in Romania anului 2007 este deja normalitate – Himera aka. Kenno
  • Eu cred in Romania si am incredere in gay  – Botezatu
  • Viata gay din Romania – Gradina cu fluturi – Tony
  • NU am sa vorbesc despre cum e sa fi gay in Romania anului 2007 – Kaballa
  • Sunt gay, sunt hetero, sunt activ, pasiv, orice imi dicteaza constiinta mea – FireMan
  • Viata gay In Romania este buna dar se putea si mai buna – Florin

PS: Pentru Locul 2, oscilam intre modem si un set de vase din otel inoxidabil.

33 COMENTARII

  1. wow ce mijto 😀 am castigattttt uraaaaaaaaaa …..
    Pe aceasta cale , doresc sa multumesc mamei mele pentru sprijin , familiei , cunoscutilor si tuturor celor care mi-au acordat votul lor . Ramane-ti increzatori !!! Elodia Traieste ! 😀

  2. Felicitari mele pentru castigator .Sa curga sampania . 🙂
    As propune binenteles daca se poate, macar o data pe luna cate o tema .
    Ma asteptam la 15-20 de oameni sa scrie dar asa au fost cam putin,poate data viitoare ….. 🙁
    Chiar ma bucur ca a castigat cineva care merita,adevarul ca tema mea era cam saracuta .

    Multa bafta tuturor. Pupici pe obrajiori la toti participanti . :X

  3. nu m-am pierdut (poate doar cu firea 🙂 ), dar sunt de tot offline, cu compu’ pe butuci. asa ca iara tre’ sa scriu din transee, printre inamici – asta e, deocamdata.

    PS: daca cumva tony a facut cel mai mic punctaj, performanta mi se datoreaza :)))

  4. Hi. Am in Romania for some time and finding it very hard to meet gay guys for a little fun and love. If your interested please send me an email and I will most definitely contact you.

    Love
    Michelle

  5. Sorry, my girlfriend (purely plutonic) just mentioned I should have stated I’m a transvestite! I’m Michelle becauseI love to dress up, I’m Michael if you want a straight „gay” guy!!

  6. hmmm …si mie imi face impresia ca himera s-a autovotat de mai multe ori 😉 . Felicitari si imbratisari! Am fost acum sa-ti cumpar punga de Haribo. Locul 2 ce isi doreste ?

  7. Tomy draga , pai cu un mass ” please vote this … ” poti face multe 😛
    Robert , pisi , eu muncesc draga , crezi ca am eu timp sa colind pe la internet caffffeeeee?

    APROPOS Tom , HARIBO VREAU de alea cu cola pls , pls mult 😀

    FireMan ba tu ai trisat 😀

    Pupa Himera pe voi …ma bag la somic ca sunt frant si dimineata iar la serviciu .. e 1 Dec. stiu ..dar nah ..la noi se lucreaza 😀 , cu spor inca :))) , asta pentru ca sefa mea e foarte zgarcita ..deh , ar manca si ca…ul de sub fund ..Vai ce vulgar sunt azi 😛 ma retrag , Toate bune

  8. ANCA draga~

    Iti multumesc pentru dezvaluire si pentru incredere. Iar pentru simtul perceptiei – dincolo de bariera ecranului – meriti felicitari.

    Marturisesc ca m-a cam obsedat intrebarea: „In ce masura putem fi « recunoscuti » de ceilalti dincolo de masura (cvasiobiectiva) pe care o dau feţele (sau numele) noastre?” Daca as fi, la o adica, peste noapte transformat intr-un purcel, de pilda, cati dintre apropiatii mei m-ar mai recunoaste, si dupa ce? Ma tem ca oricat de tare as guiţa ca sa atrag atentia, vrand sa spun (fara sa pot) „sunt eu, sunt eu!”, nimeni nu s-ar gandi de ce o fac (poate chiar dimpotriva, ar zice „porcu’ dracului, nu mai tace odata!”). 🙂

    Pentru ca, dincolo de feţele si identitatile noastre, ramane ceva de necuprins, un rest inclasificabil de fiinta, care transpare fara insa a se vedea, sau care se simte dar nu cu simturile obisnuite. Poate fi o chestie de stil, dar poate fi cui mult mai mult.

    Din gradina cu fluturi, o calda adiere si o zbatere de aripi,
    8)

  9. Geez man! Calc pe bec si… ma aleg cu cereri in casatorie! Super fain!
    P.S. E o banuiala…, o certitudine… sau o propunere indirecta? 🙂 Nu de alta, dar m-am rushinat! 🙂

  10. ioi, Robert dragă, da păi de unde ţ’o mai venit şi ideea asta năstruşnică? doară nu ţi s’arată de năşit…. arunci sobolanu’ in ograda mea şi pe urmă dispari din oraş – da’ poi frumos îi asta? unde mai pui ca io nici nu po’ sa iau atitudine, că-s cu compu’ in ghips. noroc cu inamicii pe contu’ cărora îs acuma’ online…

    ANCA dear, nu pot decât să sper că Robert s-a vrut doar metaforic la faza asta, ca altfel nu’ş ce sa zik… ori o fi rămas conectat la faza cu premiile şi a vrut, în felul ăsta, să ne „premieze” pe vreunul dintre noi (nu ştiu pe care, că eu sigur nu fac două parale în chip de premiu-ntâi). în orşce caz, dacă o vrut prin asta să zică că io te merit, nu pot decât să mă simt măgulit 🙂

    8)

  11. he, hei, hei.!!! 🙂
    despre ce-i vorba aici !!!???
    credeam ca io o merit pe Anca, asa cum merit sa citesc Grid…
    plus ca , dat fiind ca folosim acelasi computer, io am votat site-ul lui Robert, iar ei i-a ramas sa voteze articolul, asa ca… oricum ai fi avut un vot! 🙂

  12. Grid dragule,
    SWEET, SWEET, SWEET! you are! 🙂
    Si fara sa se vrea o declaratie de iubire, iti marturisesc, dragul meu Grid, ca de meritat, poate io pot sa te merit prin desfatul pe care mi-l ofera randurile tale „aruncate” in apartamentul acesta virtual in care ne-am cunoscut… toti!
    🙂

  13. mim & ANCA ~ ma faceti sa rosesc. de placere. 😳 dragalase mai sunteti! va tzuk apasat pe… obrajiori, vorba lui Florin.

    Robert~ manca-te-ar mosu sa te manance, ca bine le mai zici ! asa-i, noa’, numa’ bun mi-s 😆 . uite, de pilda, tocmai mi-am reparat singur compu’, si-acu’ a luat-o copacel, copacel, la plimbare. deocamdata, in carje, dar ce mai conteaza, daca aterizarea pe glob („glob-erizarea”?!) a decurs bine.

  14. grid, nu am nr. tau de tel… si nici e-mail. asa ca iti spun aici: poti sa vii sa iei computerul meu cand vrei. Si da-mi pls nr. tau de tel

  15. Himera baby~ e adevarat ca n-am prea dansat, ca in general nu prea ma omor cu dansul ci cu privitul, da’ totusi m’am destrabalat mai mult decat alta data. parol! inca mai astept printul care sa ma scoata din letargie 🙂

  16. Grid: normal ca preferi sa privesti ! Cine zicea „Cum sa nu-mi placa, deci, spectacolul gay din Romania? Nimic mai seducator. ” …

    Sa ne fie de bine, atunci, cu atatea kiss-uri 🙂

  17. Grid (si nu numai)
    „daca as fi, la o adica, peste noapte transformat intr-un…”
    discutand cu Anca despre asta, si-a amintit (ea e o cinefila!) de filmul „what dreams may come”…

    Merita!
    Asta pentru ca ne gandeam ca putem recunoaste doar ceea ce am reusit sa cunoastem dincolo de aspectele „modificabile”. Si iubirea este o cale pentru o asemenea cunoastere.

  18. mim~

    daaa… „what dreams may come” e un film parca anume facut pentru a pune la indoiala certitudinile. traim dominati de aparente si orice incercare menita a face aparentele mai explicite decat sunt e sortita sa ne induca in eroare. de fapt, vedem doar ceea ce dorim sa vedem (si ce suntem pregatiti sa vedem). recunoastem un chip drag doar pentru ca l-am cunoscut deja in prealabil si pentru ca ne asteptam sa-l revedem.

    insa cum putem re-cunoaste ceea ce inca n-am cunoscut pentru ca n-am intalnit? cum putem re-cunoaste ceea ce ne este propriu? pe noi insine nu ne putem cunoaste decat indirect, prin ochii altora. eu cu mine insumi nu m-am „intalnit” niciodata. asta e, probabil, misterul de nepatruns al fiintei. daca as putea sa ma intalnesc, ar fi probabil o intalnire mistica. insa ceilalti, fetele care ni se perinda prin fata asteptand sa fie recunoscute, sau cel putin clasificate in vreun fel, sunt tocmai ipostazele fiintei privitorului subjugat de mirajul aparentei.

    ideal ar fi, poate, sa ne nastem din nou – puri ca sufletul abia iesit din gaoace – odata cu fiecare intalnire. asta ar insemna prezenta maxima si disponibilitate totala fata ce ceea ce viata are sa ne ofere. in realitate insa, venim la fiecare intalnire cu un bagaj consistent de emotii si amintiri de care nu putem scapa si care ne altereaza perceptia asupra obiectului intalnirii noastre. putem, cel mult, sa speram ca vom putea lasa pentru o clipa bagajele jos pentru a ne mai trage sufletul si a ne permite luxul unui extaz de moment. insa cati dintre noi pot face abstractie de faptul ca bagajul, chiar odihnindu-se si el, le apartine? sau, altfel spus, cum ar putea trecutul (cu noianul sau de memorii afective) sa inceteze a mai deveni o povara?

    cine detine secretul trecutului are si cheia viitorului. imaginea pe care o avem despre trecut influenteaza contactul nostru cu realitatea prezenta si, prin aceasta, ne deschide in fel diferit la experienta viitorului.

    probabil ca timpul nu e decat o inventie umana, ca atatea altele. masurandu-l, nu facem altceva decat sa incercam sa scapam de el. si incercand a scapa de timp, incercam sa ajungem la intalnirea pe care toata lumea o rateaza, aceea cu noi insine.

    porcul in care m-am transformat (sau in care am fost transformat?!) va reusi sa spuna si sa transmita ceva autentic despre mine insumi numai atunci cand, abandonand guitatul de disperare si renuntand la a se mai opune transformarii (deja infaptuite) din om in porc, va reusi sa devina porc cu adevarat si nu „om-in-porc”. pentru ca cel mai greu lucru e sa-ti incapi in propria piele. chiar si cei care se simt bine in pielea proprie au o problema, pentru ca esential e cat de bine poti acomoda schimbarea. cu o identitate toti suntem datori, insa cat de atasati suntem de ea ramane de vazut. asta e intrebarea.

    8)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here