… sfânta taină a botezului, sfânta taină a căsătoriei.
Sunt două evenimente importante din viata oricărui om. Biserica le catalogheaza drept Sfinte Taine. Mai sunt și altele desigur. Având 24 de ani, trec prin acea perioadă în care prieteni, colegi, cunoștințe cu vârsta apropiată de a mea își unesc destinele și … fac copii. și aferent acestor evenimente apar invitațiile pentru participarea la evenimentele bisericești specifice dar și la petrecerile ce urmează acestora.
Acum câteva luni m-am aflat în ipostaza de a primi invitația de participare la botezul copilului unui coleg de muncă. Am citit și răs-citit invitația de câteva ori parcă încercând să asimilez informația și totodată întrebându-mă destul de serios dacă își are rostul să particip la eveniment… singur – nu în ideea de a-mi agăța de formă o cucoană la braț pentru a da totul bine dar totuși eu nu mă simțeam prea confortabil în ipostaza de singuratic la o petrecere. Pe de altă parte ma gândeam că m-aș simți aiurea să dau pas invitației unui coleg care a ales să mă invite dat fiind ca nu a acordat această invitație tuturor colegilor de muncă ci doar anumitor persoane.
O oarecare salvare a situației a apărut atunci când am aflat despre un coleg cu vreo zece ani mai mare că vine … singur! Despre el știu (știm) că nu e căsătorit și chiar că ar fi singur. Cât despre orientarea sexuală… nu s-a discutat… deși sunt curios dacă mi-ar putea fi „seamăn”. Atunci m-am decis să accept invitația.
Deși sunt gay îmi doresc nespus ca în viața asta să am un copil… prin propriu-mi efort. Da! Îmi doresc nespus. și mă gândesc destul de des la inseminarea cu lichidul meu seminal a unei mame purtătoare… deși exista MULTE riscuri!
Dar revenind la oile mele… care au legătură și cu dorința mea pentru a avea un copil… odată cu ivirea acestei ocazii în minte mi s-a reînfiripat puternic dorința de mai sus. Și mă gândeam bucuros dar și nostalgic dacă îmi voi putea duce pruncul din sângele meu la botez.
Astea-mi sunt trăirile interioare. La începutul eseului însă încercam să îmi aliniez trăirile exterioare cutumelor sociale… fapt expus prin participarea mea singur la un eveniment social. Pentru ca e ușor de zis: da, particip singur. Dar încep întrebările: nu ai prietenă ? de ce nu ai ? Dar ai avut ? Mulți veți zice că este un răspuns general: nu vă privește viața mea personală. Perfect adevărat, nu privește pe nimeni. Dar totuși, chiar și cu colegii de muncă creezi niște relații destul de strânse (dat fiind raportul de colegialitate), darămite cu prietenii mai apropiați. Cum eviți întrebările astea în mod diplomatic. Ajungi eventual, nevoit, să îți creezi o mască. Pentru că, eu consider, nu iți poți menține aderarea la un grup în condiții normale dacă te autoexcluzi mai prin toate mijloacele de comunicare. Există acea inerentă curiozitate a celor din jur referitor la viața personală a celui de lângă ei. Trebuie cumva gestionată situația.
Și a venit momentul ZERO în care gătit fiind îmi îndrept pașii, împreună cu colegul despre care v-am zis, spre locul petrecerii. Primirea a fost ok. Un pahar de șampanie de fiecare. Am intrat amândoi pe ușa localului, toate privirile fiind ațintite spre noi. Și-așa începuseră mici glumițe cu tentă pe seama noastră. Cum nu ne putem dezice de cutuma generală am început să privesc în jur luând în calcul toate posibilitățile feminine pt dans. Dar procesul a fost mult ușurat de trei cucoane draguțe, singure (toate cu parteneri, două măritate și având copii!) aflate la masa noastră, pe care de altfel le și cunoșteam. Seara a fost în regulă cu dans și voie bună. Socializarea verbală a fost afectată de boxele date la maxim. Pe la 3 jumătate dimineața mi-am îndreptat trupul spre casă, lăsându-l să cadă letargic pe bancheta din spate a unui taxi vreme de vreo 20 de minute. La ușa blocului a trebuit să aud concertul în La(trat) major a maidanezilor din cartier sperând că nuanța lor „vocală” nu va căpăta și o formă faptică violentă (nu doream să mă muște). Ajuns acasă m-am strecurat rapid în pat și dus în vise am fost până mai târziu în zi, trezindu-mă cu soarele arborând semeț pe cerul senin al prânzului.
frumos articol 🙂
multumesc
Astea sunt frustrarile din sezonul nuntilor/botezurilor. Las’ ca o sa vina postul Craciunului, perioada moarta.
Frustrant articol. Din firul povestii ma asteptam sa ajungi cu celalalt singuratic acasa, sa continuati petrecerea, nu sa ajungi singur si cu dor de copii. 🙂
se vede treaba ca esti inca prea mic pentru asumarea optiunii sexuale deplin, fara necesitatea de a da explicatii cuiva, vreodata. Nu ma mira prea tare, cat timp am intalnit in viata foarte multi gay printre tipii deja casatoriti. Adadar, unii sunt precauti…social. Poate si tu vei fi unul dintre ei, nu? Am preferat singuratatea, chiar daca e dificil de purtat. Nu mint pe nimeni, e mai cinstit asa.
Si Elton John are un copil cu partenerul sau @Si vis amari ama 😀 asa caaa… 😛
fain articol
multumesc
Bai fratilor, viat nu este asa de lunga ca sa te poti bucura de ea la maxim.
Tineretea este singura perioada cand poti simtii trairile la maxim, este singura perioada cand trupul NU te lasa.
Penisul e tare, muschii nu obosesc, pofta e din belsug, dorinta e arzatoare, este periaoda pe care din pacate destui tineri o irosesc.
Nu zice nimeni sa devi curva cartierului dar nici singuratatea nu e buna.
Sa nu ma intelegeti gresit, fiecare e liber sa traiasca cum vrea, pana si eu am avut perioade ce curva alternate cu perioade de “virgina”, si eu am trecut din extrema in cealalta extrema si am invatat ca una din solutia potrivita pentru viata este sa gasesti un echilibru.
Echilibrul in viata este metoda de-a simtii pe cat se poate toate aspectele ce ne dau bucurie si ne intaresc moralul, adica sa ne faca sa ne simtem bine si puternici.
DE fapt mai pe scurt spun … bucrati-va de viata cat puteti de mult, dar pastrati un echilibru.
Si dati-o necuratului pe gura lumii, oricum gura lumii va vorbeste pe la spate indiferent de faceti bine sau rau, asa ca mergeti pe drumul vostru dupa cum simtiti, dar repet bucurati-va cat puteti de viata, mai ales la tinerete cand forta si puterea sunt de partea voastra.
DE fapt intodeauna am zis ca decat pensie de batranetea, mai bine pensie de tinerete macar vreo 5 ani asa in care sa poata tanarul sa colinde prin lume, sa se distreze, sa simta viata domnule cat este tanar. Ca la batranete degeaba mai ai pensie daca nu te poti bucura de ea.
Si cum vor astia sa scoata la pensie barbatii la 75 de ani si femeile la 60, sa-mi fie cu iertare dar nu mai iesim la pensie ci direct la “groapa”.
Aiurea.