Acasă Cupluri Tu ce temperament preferi?

Tu ce temperament preferi?

199
9

Vorbind de temperament, la nivel general, se spune ca-s cele 4 mari categorii, despre care stim mai cu totii. Probabil ca luptam cu totii sa ne invartim undeva in jurul sangvinicului sau flegmaticului, colericul si melancolicul fiind temperamentele pe care majoritatea le-ar evita.

Dincolo de temperament, personalitatea celui pe care il cautam langa noi intuitiv (indiferent ca il cautam ca amic, prieten de conversatie, prieten sau iubit, dar cu precadere iubit pentru ceea ce tratez mai jos) este unul din subiectele care ma intriga cel mai mult si curios as fi sa strang cateva opinii… In cea mai mare parte am reusit sa imi fac un fel de statistica, nu ca ar avea vreo relevanta, dar aici clar e locul cel mai potrivit pentru a mi-o reface. Asa, pentru bucuria mea :)).

Cum spuneam, mi se pare foarte interesant modul in care atragem oamenii din jurul nostru. Iar pentru asta, am sa ma limitez la relatiile amoroase si nu la relatiile de alta anvergura, respectiv atat la relatiile gay, cat si cele straight. Cunosc foarte multe persoane care tind sa atraga persoane care detin aspecte ce lor (cautatorilor ) le lipsesc.

Citisem un articol in care era tratata problema asta la un alt nivel. Spre exemplu, un barbat se plangea ca atrage foarte des persoane lipsite de punctualitate.. pana cand psihologul lui ar fi ajuns la concluzia ca acesta este un semnal ca nici el nu ar fi tocmai „punctual” cu unele lucruri din viata lui pe care ar cam trebui sa se concentreze, dar asupra carora intarzie cu succes. Un exemplu ceva mai apropiat de ceea ce cunoastem mai cu totii ar fi persoana care atrage oameni foarte inconsecventi si se plange mereu de asta.. sigur acea persoana nu are ceva de rezolvat la ea insasi inainte de a constata ca persoanele de diverse categorii mai pot fi atrase in jurul sau?

Dar revenind la aria noastra, vad barbati carora le plac ceea ce tindem sa numim bad-boys… baietii cu personalitate, desi mi se pare cam impropriu spus, luand expresia mot-a-mot. Isi doreste un baiat care sa ii inchida ocazional gura, care sa ii spuna in anumite momente „Hop, aici te opresti”, care sa contrazica, in loc de a spune „Da, asa este, cum spui tu”… iar asta tind sa o asociez cu nevoia de a se simti OARECUM dominati. Credeti ca e adevarat?

Tind sa asociez, uneori, aspectul asta cu erotismul, daca se pune, intr-adevar, problema de dominare. Pe principiul: eu vorbesc foarte mult acum, cand tu esti obosit; tocmai pentru ca stiu ca te deranjeaza, continui sa vorbesc mult si prost, ca tu sa ma articulezi; tu o faci, imi dai usor peste nas iar eu ma simt foarte bine ca ai facut asta; ai stiut sa fii barbat, iar eu aveam nevoie sa imi arati ca esti barbat prin acest mod mai mult sau mai putin abstract de dominare. E un exemplu absurd si relativ dus la extreme, dar cat sa imi fac inteleasa ideea. Daca eu vorbesc f mult desi tu esti obosit si nu spui nimic, ci continui sa ma asculti…. hm… sau, chiar dimpotriva, sunt momente in care oricine ar realiza ca exagerez, pana si eu insumi… dar tu esti atat de tolerant cu mine incat nici macar nu esti dispus sa initiezi o sugestie de a ma face sa ma opresc (de cearta nu mai zic)… astfel ca eu ajung sa nu mai miros nicio urma de dominare si sa nu mai am acea atractie…

Desi vorbesc la persoana I, inca ma refer la modul general.

On the other hand, exista si o linie, in foarte multe situatii, foarte subtire, care delimiteaza doua posibilitati: incerci sa ma pui la punct, dar o faci intr-un mod care nu reuseste sa ma mentina atras de masculinitatea si dominarea ta VS. m-ai pus la punct intr-un mod care a reusit sa ma ofenseze si favorizezi scaderea stimei de sine in ceea ce ma priveste, cu alte cuvinte, o faci intr-un mod mult prea brutal.

Practic, am vazut foarte putine exemple in care sa chiar functioneze chestia asta, astfel incat persoanele sa nu fie nici de o parte, dar nici de cealalta parte a acelei linii subtiri… adica erau exact pe linie. Cert e ca exista. ;))

Mie, personal, mi se pare interesant sa fiu tachinat de ipoteticul partener… unii ar numi-o „luat la misto”, or eu vad conceptul de „luat la misto” la un alt nivel la care as prefera sa n-ajung ;))… Nu m-ar atrage tipul care mi-ar spune mereu „asa e, exact as agandesc si eu”, sau care nu m-ar contrazice mai deloc… dar nu ca l-as respinge. Pe de alta parte, ideea unui tip foarte tolerant mi-ar surade as well…daca privesc din alt unghi, nimic nu se compara cu un tip care tolereaza lucruri pe care foarte multi altii nu le-ar accepta, de cele mai multe ori din cauza mediului care i-a influentat in the background…faptul ca e atat de tolerant spune multe lucruri despre el, evident, unele placute… dar e de retinut ca, pentru foarte multi oameni, a fi foarte tolerant poate fi destul de enervant… ceea ce, rational vorbind, ar fi pacat… dar emotional, poate chiar si sexual (cum am zis, o asociez cu o tenta erotica), lucrurile ar sta altfel.

Voi ce parere aveti? Sunteti implicati in relatii in care sa se observe chestia asta? Sau v-ati pus problema ca exista, undeva, o atractie in momentul tachinarilor? Mi-a spus zilele trecute cineva „Desi mai ai ceva ani pana sa faci 30 de ani, deja vezi lucruri care nu exista”. Eu nu cred asta ;))… Tot cred ca e ceva de discutat pe tema asta.

9 COMENTARII

  1. Foarte fain articolul 🙂
    Eu sunt coleric (nu degeaba-s „de foc”) mă enervez repede, îmi trece repede, tind uneori să cad în extreme, oscilez între stări diferite sau chiar opuse fără motiv șiiiii îmi place să tachinez.

    În general flegmaticii mă enervează la culme :reallyangry: și nici ideea de a avea un melancolic lângă mine nu mă încântă, așa că rămân cu sangvinic sau coleric.

    Cu toate că știam că-s coleric am făcut mai înainte un test și cică :”Temperamentul dumneavoastră este considerat “copilul teribil” al caracterologiei”. Oh yeeeaah :laugh:

  2. Dacă aş analiza chestiile astea mi-ar trece cheful de orice relaţie. E ca şi cum mi-ar fi poftă de cremeş şi când l-aş avea în farfurie m-aş apuca să văd care sunt forţele de atracţie dintre stratul de cremă şi blatul de sub el. Apoi aş analiza efectul granulaţiei zahărului pudră asupra senzaţiei de delicios…

    Sunt convins că observaţiile tale pornesc de la fenomene reale dar prefer să nu ştiu aceste detalii despre relaţia mea. Mi-am amintit de o întâmplare din tinereţe, din anii de început a nebuniei „deci”. Un bun prieten cu care povesteam mult şi de toate s-a molipsit. L-am prevenit să controleze frecvenţa cu care pronunţă „deci”. Efectul a fost amuzant pentru amândoi. Prietenul meu şi-a pierdut coerenţa, vorbea mai rar şi făcea pauze ciudate în frază. Am râs bine şi am convenit să revenim la situaţia dinainte.

  3. Io cred că mai degrabă e vorba de… poziția psihică preferată. Unora le place să tachineze, să fie ei cei care au dreptate, ultimul cuvând spus, etc. Dar nu e mare filozofie în asta, cred că e perfect natural.

    Tot din aceleași considerente uneori am impresia că un bărbat mereu se va potrivi într-o relație ceva mai bine decât cu un alt bărbat. Bărbatului îi șade bine să joace în ofensivă, femeile de obicei joacă în defensivă. Modelul acesta e „împrumutat” cumva si de homosexuali. Foarte rar am întâlnit cupluri cu doi… bărbați. 🙂

  4. In general opusurile se atrag… depinde de la o persoana la alta ce ai place si ce nu….la fel sint si eu genu coleric,impulsiv,acum prea urlu fara motiv, ba sparg tot si in 2 secunde nu mai stiu de ce si cum imi cer scuze… am o personalitate foarte puternica si am invatat toata viata sa comand, sa dau ordine… am avut relatii si cu persoane mai moi, calme linistite la inceput era fain pina ma plictiseam… in o relatie cu alt coleric a fost mult mai bine..ne certam,urlam si urma impacarea…

    am avut ocazia sa cunosc si persoane foarte emotive foarte moi si sincer pot sustine ca o relatie cu asa cineva nu imi doresc…egal acuma daca cineva e genul papa lapte sau macho,comunicarea si respectul trebuie sa fie lucrurile de baza,apoi se slefuiesc ambii parteneri unu dupa altul..

    Ceva foarte important pe linga temperament este incapatinarea si orgoliul fiecaruia…

    O mica poveste din trecutul meu:eram enorm de indragostit de cineva,era tipul chiar cum mi l-as fi dorit,dar nu era romin…eu chiar mi-am dat silinta sa invat citeva fraze in.limba lui materna,iar eu avind un fetish aparte, i-am impus sa invete citeva cuvinte romanesti, lucru ce el l-a refuzat, iar eu am refuzat sa imi fac o relatie cu el… sa explic fetishul meu este sa mi se spuna pe romineste te iubesc… buna dimineata sau noapte buna… chiar daca nu vorbesc eu perfect romineste intodeauna mi-am dorit ca acasa sa vorbesc limba mea materna, iar nici la ora asta nu imi imaginez o relatie cu altcineva decit cu un roman… o chestie psihica de-a mea…nu imi pot lamuri de ce este asa…m-am cam abatut de la subiect…revenind..

    eu unu prefer acasa pe cineva nu neaparat macho,badboy dar sa aiba un caracter puternic,eu.unu avind la servici destula raspundere si decizii de luat sa nu trebuiasca sa conduc si acasa intodeauna si pe linga astea sa fie destul de barbat sa ma infrunte cind am stress si chef de cearta,destul de calm cind eu urlu si destul de feminin cind am.chef de romantism…..pina atunci imi.petrec timpul cu amantul de plus…se vede in poze in alt thead…

  5. Din ce am citit pare ca personalitatea mea este de tip flegmatic. Am intalnit multe persoane care imi sunt ‘opuse’ la caracter si nu ma fac sa ma simt confortabil, as prefera sa fiu intr-o relatie cu o clona a mea.
    Caracterul puternic poate exista si intr-o persoana emotiva, diferenta apare in exprimarea trairilor. Prefer sa traiesc in armonie iar atunci cand apar neintelegeri sa le rezolv prin discutie, fara agresivitate fizica sau verbala si fara comportamente de frustrat (gen: m-ai dezamagit, nu vreau sa mai vorbesc cu tine niciodata).

  6. Hey all 🙂

    Parerea mea este ca fiecare persoana are în corpul lui acele temperamente enumerate mai sus pe care le arata cand vrea,depinde de situatie.
    Eu am putin caracter sangvinic si putin mai mult melancolic, dar am si coleric atunci cand oamenii întrec o limita a bunului simt… si eu am întalnit persoane care nu aveau acelasi temperament ca mine si nu pot spune ca ma simteam tocmai comod, as vrea sa întalnesc pe cineva ca mine,dar momentan nu am întalnit 🙁 dar mai e timp destul :-))

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here