No menu items!

Tragica dragoste a doi dusmani, Partea I

Acelasi autor

O lectura frumoasa cu o intriga profunda, pt cine are chef si rabdare, in plus abordeaza binecunoscuta tematemica…

Ihara Saikaku

traducere libera.

Shogunul provinciei Etjigo era Jibudayu Mashikura. Intr-o zi ministrul sau principal, Gyobu Tokuzawa, il chemase pe slujitorul sau, Senptaji Akanashi, care era in coridor cu alti tineri samurai si ii sopti “Am ceva sa iti spun Akanashi.Vino cu mine!”

Ministrul l-a condus pe Senptaji intr-un loc ascuns, in dosul copacilor din gradina si a continuat”Stapanul nostru mi-a poruncit sa aleg pe cineva foarte chibzuit sa-l omoare pe curteanul Shingokei Dizaki. Nici nu cred ca s-ar putea potrivi cineva mai bine decat tine pentru indeplinirea misiunii lui. Mergi la casa lui Shingokei si omoara-l. Sunt sigur ca stapanul nostru (n.b shogunul) in intelepciunea lui, are motive excelente sa-l execute.”

Senptaji intreba, “Care este delictul sau?”, dar ministrul nu stiu raspunsul. Senptaji justifica, “Am incredere in cuvantul vostru, dar imi doresc sa aud acest ordin din gura maestrului nostru”. Asa ca ministrul il aduse pe Senptaji in fata shogunului, acesta i-a repetat ordinele, “Senpatji, trebuie sa-l omori pe Shingokeo, exact cum ti-a spus ministrul meu”.

Senpatji s-a intors la caminul sau necajit ca trebuie sa-l omoare pe Shingokei, care a fost unul dintre prietenii sai cei mai buni. Cu toate acestea, seara a mers la casa prietenului sau si dupa o scurta conversatie l-a omorat, anuntand dupa aceea “Acesta este ordinul stapanului meu”. Slugile lui Shingokei chiar au incercat sa-l prinda pe ucigas, insa Senptaji le-a calmat, spunandu-le  “Am facut acest lucru din ordinul stapanului meu, la fel cum eu trebuie sa-i ascult si indeplinesc ordinele, voi trebuie sa-l ascultati pe el”

Shogunul a confiscat toata averea si proprietatile lui Shingokei. Vaduva sa fusese inconsolabila. Ea era fiica unui samurai retras dintr-o provincie vecina si s-a maritat cu Shingokei cu un an inainte dupa toate ritualurile obisnuite. Shingokei si tatal sau erau vechi prieteni. Cuplul se iubea reciproc cu multa tandrete, iar moartea sotului sau o dezola profund. Isi dorise sa moara cu el si sa-l urmeze in lumea cealalalta, dar fusese insarcinata si nu putea sa omoare pe ea insasi si pe copilul nenascut al lui Shingokei din pantecele sau. Astfel, s-a mutat intr-o alta provincie, plangandu-si amarnic propriul destin indurerat de pierderea sotului. Dupa o calatorie solitara  si plina de greutati, aceasta a ajuns intr-o provincie retrasa din munti si a hotarat sa ramana acolo. Ceva timp dupa, singura si fara ajutorul rudelor sau vreunei moase aceasta a dat nastere unui baiat. Ulterior, ea si-a devotat viata binelui copilului sau, lucrand cu ace ca sa isi castige existenta, caci in tot satul nu era alta femeie care sa stie sa coasa.

Timpul a trecut, iar fiul sau implinise 14 ani, avea  moravuri si trasaturi fine, ii amintea mamei sale de nepretuitul sot pe care l-a pierdut. Parintii sai au  daruit-o cu o harpa coreana si cu o sabie facuta insusi de maestrul fierar  Kunimune. Cand se simtea trista, canta la harpa pentru a uita de gandurile ce o macinau.

Destinul unui barbat este inconstant dar intotdeauna magnific. Samuraiul, Senpatji Akanashi, a fost pedepsit de shogun pt o ofensa minora si a fost exilat la cateva provincii departare. Si-a ales un oras in aproprierea satutului unde mama si fiul locuiau. Ei nu s-au intalnit niciodata si nici nu isi dadeau seama ca isi traiesc vietile lor noi asa aproape unul de altul. Dar intr-o zi Senpatji a fost invitat de prietenul sau Kurobatji Toriyama sa vaneze pasari. In drum spre casa, s-a intamplat sa treaca pe langa coliba vaduvei si sa-i asculte melancolica melodie revarsata din harpa coreana. Ei au fost atat de incantati de muzica patrunzatoare incat s-au oprit din drum. Chiar au intrat in curte prin gardul viu, iar apoi s-au strecurat printr-o gaura mare in peretele din bambus.

O femeie frumoasa canta la harpa. Era de 30-35 de ani. Manierele sale tradau originile sale inalt nobile si ea pur si simplu s-a deghizat in acea coliba nenorocita. Stand de partea sa, Shynosuke studia kanji (caractere folosite in japoneza scrisa) scrise de mama lui. El era extrem de frumos. Cei 2 vanatori le-au ascultat in secret convorbirile si erau complet surprinsi sa descopere astfel de persoane distinse in asemenea sat singuratic. Senpatji s-a lasat prea tare pe usa care s-a deschis, infatisandu-le femeii si fiului sau o surpriza. Samuraiul si-a cerut profunde scuze pt intruziune si a incercat sa explice gestul sau brusc.

Septaji a fost coplesit de frumusetea fiului femeii, acesta s-a intors la coliba si in ziua urmatoare si dupa,  iar in timp a ajuns un prieten apropiat cu locatarii ei. De fapt, putin cate putin, Senpatji si Shynos si-au seama ca poarta o adanca dragoste unul celuilalt….

 

Daca va placut, astept comentarii si postez partea IIa 🙂

 

8 COMMENTS

  1. poarta o adanca dragoste unul celuilalt…. asa de rar se intampla in realitate lucrul asta.
    Imi place povestea, dar si modul cum ai povestit.

    • salut,,nu am mai intrat de ceva vreme pe aici si din aceasta cauza,dar si pt faptul ca postul a primit o sustinere slaba,nu voi mai publica ultima parte
      daca esti curios de continuare o poti vedea aici,in varianta de lb engleza
      http://lodestarquarterly.com/work/361/

  2. Foarte frumoasa povestea, insa imi dau seama ca Senpatji are vreo 30+;40 ani, sunt intrigat sa vad ce se intampla mai departe … spuneai ceva de partea a II-a ? 😀

  3. Interesant,insa imi e putin mai greu sa prind firul dupa numele lor.Plus ca e genul acela de poveste.El se indragosteste de ea,ei cse iubesc,iar ea afla ca el l-a ucis pe tatal ei.Doar ca aici nu avem o “ea”,ci 2 barbati.Cam telenovela.Sunt curios cum o scoti la capat.Deci astept partea a 2-a.

    • salut,nu am mai intrat de ceva vreme pe aici si din aceasta cauza,dar si pt faptul ca postul a primit o sustinere slaba,nu voi mai publica ultima parte
      daca esti curios de continuare o poti vedea aici,apropo e din literatura japoneza medievala nu eu am scris-o
      http://lodestarquarterly.com/work/361/

Comments are closed.

Vezi si...

Atentie! Nu va lasati luminati de comete!

Priveam deunazi petecul de cer instelat si rece care se vedea pe mica fereastra a micului meu univers de acasa. Vazui o splendoare de cometa si ma fascina puterea cu care putea sa straluceasca deasupra tuturor. Nu era atat de fascinanta stralucirea... cat insasi departarea de la care putea...

Articole din aceeasi categorie