Acasă Zi de zi Tinerete fara batranete in lumea gay

Tinerete fara batranete in lumea gay

284
24

Sambata seara am fost la un gratar, am facut focul (nu prea am stiut sa spargem lemnele 😛 , dar noroc ca aveam si carbuni). Am mancat apoi am baut. Am hotarat sa mergem in Sauvage. Am luat un taxi caci eram toti un pic bauti, am facut mishto de taximetrist asa for fun. Eu, Andrei, Ovidiu si inca vreo doi amici ne-am distrat pe cinste, la un moment dat ne-am usurat de tricouri, ne-am udat cu bere, ne-am lins (si acum ma ustura buzele) apoi am plecat.

 Zilele trecute am fost informat ca noi (eu, Andrei, Ovidiu) suntem „curve si stricate”. Aseara am hotarat sa fim asa. Ca doar deh’ un renume nu il castigi asa usor, right? Asa, ca nota informatiav avem si diploma:

diploma_summa_cum_laude_small.jpg

Aceleasi persoane (gay) care au „competenta” de a spune despre X si Y ca este asa si pe dincolo iti zambesc in fata si „se bucura” ca te vad. Forte mult… nu asa putin. 🙂 Niciodata nu am inteles duplicitarismul. Apoi mi se rupe de cine ce spune. Nu suntem persoane de varsta a treia ca sa mergem intr-un club gay si sa stam la o barfa mica despre muzica clasica, retete si vecina despre barbatul vecinei de la patru. Noxele acustice din cluburile gay sunt prea accentuate pentru a face asa ceva… si-apoi ma simt ok cu prieteni neprefacuti, care nu vor pula cu orice pret… cu care imi petrec timpul. Mda… cred ca pe langa faptul ca suntem „curve si stricate” mai suntem si lesbi. Mda, nah asta este. 🙂

Nu stiu, m-am tot gandit… ce ar trebui facut la un chef gay? Sa stam rezemati de un perete si sa aruncam cu privirea? Sa platim bauturi la pustanii intalniti cu cateva ore inainte prin parc? Sa mergem la unii si altii cu bancuri cum ca „te cunosc de undeva!?..?” Gooood, am deja o mama si un tata… what the fuck? La fel cum ma pot distra undeva unde ma simt bine, fie si un club gay, tot asa apreciez o cina cu cineva, o noapte alba la povesti cu un prieten, opera si teatrul and so on. Dar nu apreciez in schimb oamenii care tind sa se transforme in niste „carcase” pe care poti vedea doar nume de firme, sau oamenii care nu ies din casa daca nu au parul coafat si daca poseta nu se asorteaza cu incaltamintea si care altceva nu au de facut decat sa comenteze la adresa altora.

Fiecare are mentalitatea lui si cui nu ii convine ceva nu are decat sa isi vada de puluka lui si de viata superba si „dreapta” de care are parte (sau doreste sa aiba parte). Mie imi place sa exprim ceea ce simt si nu pot fi un refulat cu un comportament „de societate”. Ma fut in ea de societate. Nu ma imbraca si nu imi da bani societatea.

Asa ca nota de incheiere, multumesc tuturor care ne-au acordat titlurile sus mentionate. Ma mandresc cu aceste „titluri”, onorabile de altfel. Mai bine asa decat o pensionara caruia ii curg balele pentru o vreme de demult apusa.

O zi sublima!
Robert

Articolul precedentCate putin despre frumusete, atractie si gelozie
Articolul următorCum se vinde o nevasta in Romania?
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

24 COMENTARII

  1. Eu stau si ma gandesc de ce uni sunt atat de invidiosi cand vad o gasca de prieteni ca se distreaza si ca sunt plini de viata, si apoi numesc pe x si y ca sunt curve si stricate….oare din cauza ca ei nu stiu sa asi faka prieteni? Sau din cauza ca ei altceva nu stiu sa faka cand merg intr-un club decat sa agate pe cate unu si sa faka sex oral in WC-uri. Fratilor WC-urile nu sunt darkroom-uri si daka tot faceti asta aveti bunul simt sa va abtine a numi pe unul si pe altul ca e asa si pe dincolo si sa va dati mironosite…..
    Cu stima si deosebit respect
    Hangiul de serviciu

  2. Nu cred ca sunt foarte complicati in gindire cei care spun una sau alta, in general ei nu se vad pe ei pt ca atunci nu ar critica, intodeauna cei refulati din anumite cauze directe sau indirecte sunt cei care lovesc cel mai tare si mai dur. Binenteles ca o fac din invidie pt ca ei nu stiu sa gaseasca pe cineva cu care sa se simta oameni, nu stiu sai caute sau nu sunt ei oameni ca sa poata fi primiti in cercul celor cu o gindire mai curata care pot vedea mai departe de un corp frumos sau urit. Eu m-am acceptat f greu din cauza anumitor factori unii imaginari uni reali dar acum ma simt excelent asa cum sunt si asa vreau sa fiu. In primul rind am cautat prieteni cu care dac deschid un subiect oarecare sa nu fiu privit ca un fel de dinozaur dintr-o alta lume si daca la un chef vreau sa ma distrez si sa imi fac de cap o fac sa ma simt bine si nu rog pe nimeni sau nu ma intereseaza parerea nimanui si daca voi fi judecat pentru ca sambata am vrut sa ma sarut cu cine mia facut f mare placere f bine si oricum ei nu ma vor judeca pt ca ne am simtit minunat si am facuto de comun acord si a fost f frumos iar restu sa se abtina. Pina sambata eram catalogat ca si ‘plin de fite’ din cauza ca refuzam sa fiu agatat de prostul gust al unuia si al altuia de sambata nu ma va mai deranja sa fiu considerat curva sau depravata. Nu criticati ce nu intelegeti si nu incercati sa intelegeti atata timp cat voi sunteti cei pentru care s-au inventat asemenea titulaturi.

  3. :)) ioi, inca iti mai pasa de ceaa ce spune lumea despre tine si anturaj? off!
    ma lasa rece ce spune turma. am auzit atatea despre mine incat se pot scrie romane nu alta.
    mi-am auzit cunostiinte vorbind despre mine la telefon cum ca reusesc sa dau stocurile peste cap in orice bar in care intru. nu e vina mea…:)
    ca am un anturaj dubios. asa e. umblu cu pesti si baieti smecheri. toti muritori de foame 🙂
    ca scandalizam orasul. de aceea exista aspacardin 🙂
    ca ne rupem peste tot unde mergem. nu ne rupem, ridicam doar mingea la fileu si atat.
    ca nu avem nici un fel de preocupari. well! asta e de discutat.
    ca suntem „catzele”. asa e!! 🙂 dau in ei si musc la orice ora. uff! stiu de unde mi-a plecat toata chestia asta. una mica ce nu avea de lucru a inceput sa se contreze cu mine. si am intrebat-o senin: cat mai merge una scurta la viena? noah! daca asa mi-a iesit ???
    uff! terminati cu prostiile astea. baliverne!
    vorbeste lumea? doamne ajuta. inca nu am murit.
    si ca sa o citez pe sor’mea : nu e lumea de vina ca suntem nimfomane 🙂
    cele bune, am o gramada de acte de vrificat.
    bla-bla.Eu.

  4. Sincera sa fiu, ma surprind doua aspecte, din registre complet diferite:

    1. Amploarea pe care au luat-o discutiile „inter-net-mediate” si care denota o acuta nevoie de comunicare interumana pe diverse subiecte. Constat o data in plus ca acum, in post-post-modernismul guvernat de calculator si supus influentei (faste?! nefaste?!) a globalizarii, foamea de comunicare e parca din ce in ce mai acuta…Doar forma s-a schimbat…”straiele” pe care le imbraca dialogul sunt altele…parca atinsi de un blestem al depersonalizarii, inlocuim frisonul placut al comunicarii fata in fata cu varianta mai rece si usor impersonala a comunicarii mediate de calculator…Nu spun ca e bine sau ca e rau, desi marturisesc sincer ca ma intreb adesea asta…OK, incredintez tastaturii intreaga febrilitate a gandurilor mele, monitorul calculatorului imi reflecta fidel, dar rece, gandurile…La fel se intampla cu toti ceilalti „comunicatori” prinsi in mrejele world wide web-ului. Dar oare mai stim sa comunicam la fel de eficient atunci cand stam fata in fata, suflet catre suflet, la o ceasca de cafea bunaoara?

    Impresia mea este ca nu…Nu dezvolt subiectul, desi poate ca ar merita…Vin doar cu o constatare: abia pusi fata in fata, oamenii se confrunta cu intreaga gama de trairi care insumate fac farmecul complet a ceea ce se cheama comunicare interpersonala…Si atunci, pe langa nevoia de comunicare, un registru intreg de trairi pe care le credeam reprimate se obstineaza sa iasa la suprafata cu intreaga forta vitala pe care o mobilizeaza un suflet: expresivitatea privirii, un zambet care poate sustine sau poate infirma o idee, timiditatea sau forta de a argumenta o parere pana in panzele albe, miscarea mainilor atunci cand ele construiesc si sustin o astfel de argumentatie…toate acestea si inca altele fac „pour les connaisseurs” deliciul unui schimb de idei.

    OK, suntem imbatabili pe terenul polemicii aici, in lumea aceasta virtuala in care poti fi cine vrei, daca e sa dam ascultare unui spot TV destul de recent? Cati dintre noi insa ne-am mai pastrat voluptatea de a fi imbatabili si vii si plini de farmec atunci cand, stand unul langa celalalt, suntem pusi in situatia de a rupe tacerea si de a umple golul dintre noi cu cuvinte?

    2. A doua problema care ma preocupa este excesiva ta raportare usor ingrijorata la cei care gasesc cu cale sa-si risipeasca energiile sufletesti in comentarii rautacioase si inutile. Ti-am mai spus parca deja si simt acum nevoia sa o nuantez: atunci cand ii judecam pe altii, in fapt pe noi insine ne judecam…si judecata noastra face masura puterii noastre de intelegere si de perceptie…

    Cand le aplicam altora etichete nu facem, in fapt, decat sa ni le aplicam noua insine si sa spunem: in sistemul meu de valori – care, fireste, e limitat la mine insumi si la propriul meu univers INTERIOR si EXTERIOR!!! – X sau Y este……….iar aici poti pune intreaga insiruire a calificativelor pe care ti le poti imagina. Uitam insa sa gandim asa: poate daca am acorda o sansa propriului univers, sansa de a creste, de a se extinde, atunci, intr-un alt sistem valoric, poate i-as gasi lui X o alta lista de insusiri care sa il caracterizeze…

    Nu spun ca este o reteta cu 100% sorti de izbanda…in cazul meu insa a functionat intotdeauna si m-a ajutat sa descopar in fiecare esenta, stropul de divinitate care ne defineste si care face diferenta…

    Nu vreau sa fiu mai concreta de atat, desi as putea…Oamenii au lasat si in mine, la fel ca in fiecare dintre noi, urme adanci…unele frumoase, de nesters, altele dureroase…deopotriva de nesters…
    Am acordat insa o sansa suplimentara si am mizat totul pe cartea prieteniei, a prieteniei adevarate…aceea care, de aproape sau de la distanta, te zideste pe dinauntru si te imbogateste si te duce mai departe decat punctul in care te aflai initial…

    Si,din acest punct de vedere, am privilegiul de a intalni pe blog-ul tau niste persoane care au „scris” in mine adanc si apoi au „rescris” si au fixat ceea ce va sa insemne prietenia…

    La astfel de oameni ma raportez eu si la astfel de oameni te indemn si pe tine sa te raportezi! Sunt singurii care conteaza cu adevarat!!! Restul au importanta in masura in care le-o acorzi…Respectul si prietenia se castiga, iar cei care se dovedesc nedemni de ele sunt…ca sa zic asa…pierderi colaterale…

  5. Pai… in priul rand as vrea sa incep prin a multumi tuturor „fanilor” pentru „sprijinul” acordat in vederea obtinerii meritelor deosebite… Da, poate in conceptia unora, sunt o „stricata, depravata si alcoolica”; in conceptia mea sunt doar un om normal care cauta sa isi traiasca viatza intr-un mod cat mai placut posibil alaturi de cei pe care ii pot cataloga prieteni. Daca privesc in urma, la perioada cand stateam inchis in casa si blestemam ziua in care m-am nascut pentru ca sunt ceea ce sunt, la perioada in care nimeni nu auzise ever de mine (pentru ca, trebuie sa recunosc, nu aveam puterea suficienta de a infrunta adevarul si de a incerca sa iau viatza asa cum mi-a fost lasata) si o compar cu prezentul, imi dau seama cat de multe am avut de pierdut pe plan social si nu numai. Ma intreb: „oare e mai bine sa traiesti gandindu-te de ce esti altfel decat ceilalti, deprimat si izolat in coltisorul tau?” … sau, pur si simplu, sa iei viatza asa cu ti-a fost data si sa incerci sa cauti drumul spre fericire. Eu unul am ales ce-a de-a doua varianta si ma bucur ca am reusit sa ma impac cu ideea ca sunt gay.
    Cat despre ce vorbeste lumea, chiar nu imi pasa; dimpotriva, trebuie sa il citez pe un prieten foarte drag, R. „Griji trebuie sa iti faci in momentul in care nu te mai vorbeste lumea, pentru ca atunci esti o persoana moarta din punct de vedere social!”, ceea ce este foarte adevarat.

    Pupici dragilor,
    outsider_tm

  6. Daca uni care au doar cultura sexului cu oricine shi oriunde, chiar shi in cele mai insalubre locuri sau cu persoane care nu merita uman sa le dai nici o palma. dar daca ei ne considera „curve, stricate shi depravate” nu inseamna ca ne jignesc, doar ca nu au mai multa cultura in ei. O vorba aruncata de cineva care nu tzie prieten sau amik, pe care nu il respectzi pt cea ce ii nu are cum sa te raneasca pt ca ei nu shtiu de fapt ce ascunzi in tn sau ce fel de om ejti
    Dar asta ii mentalitatea omului sa denigreze, sa puna etighete ca de aia ii shi zicala aia ” Sa moara capra vecinului” sau nu itzi vezi barna din ochiul tau doar paiul din ochiul celuluilalt” UN om care pune asfel de etichete ori e prea REDUS sa gandeasca, ori nu itzi poate gasi prieteni cu care se distreze cum am facuto noi sambata.
    Poate o sa ajunga shi ei ca noi sau le mai trebe o viatza shi o minte sa gandeasca mai bn
    Robert shi Andrei, Ovi shi cypy ma bucur ca am fost „curva, stricata shi deprevata” sambata cu voi sa moara toate haitele de ciuda.
    un pushik de la je
    Coty

  7. Dragilor io maine cu Andrei ma duc sa brevetez certificatul de curva, depravata, stricata si lesbiana (prietenii stiu de ce…). Incerc din rasputeri sa devin si alcoolic, dar nah… din cauza medicamentatiei pentru inima nu pot. Oricum imi astept „moartea lenta si dureroasa” dar pana atunci imi iau viata in carca asa cum o fi ea, buna (sexy) si/sau rea.

  8. jezuz:)))))eu cred ca esti ultima pers de pe pamant care si-ar face asemenea probleme….intr-adevar eticheta conteaza cateodata, dar dupa cumparare o tai jos (asta daca nu-ti place) si uite-asa:))

    „marea greseala a oamenilor este incercarea de a face pe plac tuturor”(nu e prea bine scris, dar mesajul conteaza:))

  9. Senseless: chiar nimeni nu face pe plac nimanui, relax. 😛 Doar tie iti voi face pe plac. Uite ne-am oprit sa papam ca ne este foame… abia astept sa devorez ceva ca mi-e o foame de zile mari. Abia astept sa ajung in Zalau sa fac cateva poze la blocul care explodase zilele trecute… sper ca nu l-au daramat. 🙂 Hai pooop.

  10. atunci fa bine si transmite-i lui Leonardo ca in seara asta dau o raita pe la Capela Sixtina. Poa’ sa puna si de o cafea.
    amatori? se inscrie cineva? 🙂
    Eu.

  11. Gata, am ajuns cu bine. Vad ca au bagat 3G si la Zalau. Nu am fost inca la blocul bombardat insa maine sper ca voi ajunge. Ovi, tu taci pune diploma in rama, asa la vedere sa o vada mama si tata.

    bjorn: si noi (dar eu mai ales) te pupam.

  12. OK Robert, maine dimineatza asta voi face ca si asa nu merg la munca, ca doar sunt bolnavioara. Mama si tata cred ca vor fi tare mandri sa o vada, doar orice parinte isi doreste un copil preminat.

  13. Pt. Ovi: pls lasa punga de Haribo la locul ei ! o sa primesti si tu! Mai sunt si altzi amatori?
    Pt. el cel de ieri: stai pe pace, iti capeti punga de Haribo! Si ..BTW Capela Sixtina nu-i loc de party, mai ales acum !
    Pt. vecina vecinei: please vezi sa nu se intample sa explodeze ceva si pe Teiului ca o sa ajungem sa ne pazeasca jandarmii 😉 … ai vrea tu, stricato !
    Pt. restul lumii: am vazut si rapid si blocul, de la distantza, ca-l pazeau jandarmii. Nu arata foarte atragator 🙁
    Pt. Robert si Andrei: unde v-ati intzepenit ? Lasa naibii 3G-ul! … parca as manca o clatita flambata 🙂

    Si, bineinteles kissez pentru toata lumea!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here