No menu items!

Televiziunea și “modelele” pe care le promovează

Acelasi autor

Bacalaureat 2013

Da! Sunt încă minor şi momentan mă preocupă şcoala (sper să nu fiu singurul preocupat de ea). Sunt conştient că este doar începutul lunii...

All over the guy (2001)

Sau pe româneşte "În căutarea alesului".... Nu ştiu dacă l-aţi vizionat însă dacă nu aţi apucat încă vi-l recomand cu căldură. Este primul film cu...

Când v-am împărtăşit părerea mea despre filmul “All over the guy” v-am spus că nu prea mă uit la televizor… nu prea am la ce deoarece posturile de televiziune, de multă vreme, “refuză” să mai difuzeze emisiuni interesante şi/sau educative.

Nimeni nu ascunde faptul că România este o ţară în care gay-ii nu sunt priviţi tocmai cu cei mai buni ochi şi încercăm să găsim motive însă, oare, nu unii dintre noi întărim ideea de homofobie?!

Când spun unii dintre noi mă refer la “personajele” care apar la televizor şi nu fac altceva decât să “ţopăie”, vorba lu’ Solcanu, şi să ne facă de ruşine. Sunt de acord cu ideea că fiecare dintre noi este liber, că televiziunile promoveza ORICE şi că ne asumăm răspunderea pentru ceea ce facem, însă eu nu sunt de acord cu genul ăsta de apariţii.

Situaţia este identică cu eterna problemă a modului în care Romania este “reprezentată” de către compatrioţii noştrii (români sau ţigani) în Spania, Franţa sau alte ţări în care românii cinstiţi merg să muncească şi vad în aceste ţări o soluţie de a nu deveni muritori de foame.

Am văzut pe YouTube înregistrări (de la OTV, evident şi nu numai) în care un gay dansa laşciv pe house, susţinea că s-a căsătorit cu iubitul (tipul e în puşcărie pentru blasfemie) şi ce e mai naşpa, zic eu, un alt gay, mă rog transexual, îl încuraja, facea mişto de el, fiind plătit să facă asta probabil (iar în următoarele zile a fost tuns), altul care spunea că s-a culcat cu un preot şi exemple am mai putea gasii.

Sunt de acord şi cu principiul că fiecare pădure are uscăturile ei însă în cazul nostru cine promoveză în media faptul că homosexualii nu sunt doar aia care se urcă pe mese sau care apar la televizor făcându-se de ruşine contra cost sau nu?

Nu cred că există în România un exemplu de gay despre care să nu se scrie naşpa..poate despre Mircea Zara, nu ştiam ca e gay, recent am primit confirmarea căci bănuieli aveam.

Cred că aştia care apar la televizor şi fac “show” întăresc homofobia deoarece lumea poate ar vrea să accepte, dar cum să accepte dacă apare unu’ şi spune FĂRĂ DOVEZI: “m-am culcat cu preotul X în chilia acestuia”, ?!

Sunt conştient că televiziunile sunt adepte ale circuitului închis al banilor, adică dau 500 Euro unuia să abereze toată noaptea, iar ei primesc 5000 Euro din audienţă..cât despre moralitate nu mai putem vorbi.

Luptăm cu morile de vânt atât timp cât nu ne respectăm pe noi înşine, ne vindem demnitatea şi ceilalti sunt indiferenţi şi totuşi ne mirăm de ce România este aşa cum se prezintă.

Nu înţeleg de ce Naomy, de exemplu, acum câteva luni a aparut la CanCanTV lingând o acadea şi dându-se la prezentator (Artenie sau cum îl cheama)… ce părere işi face un om de acasă care să zicem că este neutru faţă de orientarea sexuala a cuiva, poate să rămână la fel de neutru sau uşor, uşor balanţa sa morală va înclina spre homofobie pentru că nu poţi să te amuzi la nesfârist, şi ajungi ca de la “uite-l şi pe ăla cum se dă în spectacol” să spui “uite-l şi pe poponaru’ ăla cum se dă în spectacol”. (mă dezgustă cuvantul “poponar”, mi se pare vulgar şi jignitor de aceea l-am folosit în exemplul meu)

Homofobia o consider la fel de gravă ca indiferenţa şi lumea din ziua de astăzi este din ce în ce mai indiferentă faţă de orice este in jurul ei, iar media nu face nimic în acest sens.

Nu avem dreptul să judecăm pe nimeni pentru ceea ce face, însă atât timp cât suntem dezamăgiti sau supăraţi (ţara) că românaşii noştrii ne fac de râs prin ţăriile calde de ce nu am fi şi că homosexualii României, care au ocazia să apară la TV, ne fac de râs cu orice prilej şi că fără să vrem, atunci când spunem că suntem gay suntem porecliţi gen Naomy, Tarky sau Solcanu (Tarky, uite alt exemplu despre care am uitat să menţionez că şi ăsta s-a jucat cu focul şi s-a ars nebunu’) ?! Da, din păcate este adevărat, suntem băgaţi toţi în aceeaşi oală cu ei…cunosc situaţii de gay dupa care unii strigau pe stradă Naomy sau alte nume autohtone “celebre”. Oare sunt ei obligaţi să accepte “umilinţa” asta, în condiţiile în care poate nu au nimic în comun cu aceste personaje?

Lumea etichetează, dacă eşti blondă eşti proastă, dacă eşti manechin eşti curvă, multora nu le pasă de ce spune lumea, poate fi o atitudine corectă, însă nu vreau să uităm că trăim între oameni, nu ne dau de mâncare dar ne lovim de ei la tot pasul.

Ceea ce am spus este la nivel naţional şi stă în puterea noastră ca la nivel personal de relaţionare cu cei din jur să dovedim că nu suntem cu toţii chiar aşa.

Bye!

2 COMMENTS

  1. Dragoș, în România mass-media merge pe can-can, deoarece aia se vinde cel mai bine. Ei din ce scriu își cumpără o pită… și trebuie să scrie ce se vinde. Deci, și consumatorul e de vină…

  2. În ceea ce priveşte modelele televizate, este o simbioză între cerere şi ofertă, în fond este o piaţă de consum. Televiziunile îşi încearcă norocul cu tot felul de penalităţi şi primesc feedback pozitiv, drept pentru care continuă pe aceeaşi linie. La rândul lor, consumatorii mai impresionabili sau care se află la o vârstă la care puterea lor de discernămând este în plină dezvoltare îşi mulează preferinţele, modelele, ideile şi preconcepţiile pe marginea a ceea ce le serveşte televizorul. Este un joc spiralant de-a şoarecele şi pisica, fără început, fără sfârşit şi care cu greu îl poţi opri deoarece se înscrie deja într-o buclă vicioasă.

    Am putea să stăm să acuzăm o zi întreagă televiziunile pentru ceea ce difuzează şi să criticăm cu seturi complete de exemple care mai de care mai elocvente. Dacă stăm, însă, să gândim un pic, noi, cei care încă mai avem o educaţie şi un discernământ orientat către bun simţ realizăm că acestea sunt nişte corporaţii, iar scopul corporaţiilor este de a face bani de rulaj. Obligaţia discernerii moralităţii cade, în cele din urmă, tot pe umerii celui care ţine telecomanda în mână. Şi cum mulţi dintre aceştia abia au învăţat direcţia în care trebuie îndreptată pentru a schimba canalul, viitorul nu sună chiar atât de bine…

Comments are closed.

Vezi si...

Un copil magic

Ploaie, frig, gol. Sunt cuvintele care mi se preindau prin cap în seara asta. După cum am spus în articolul anterior, trebuia să ies. Am aşteptat destul până a catadicsit să apară autobuzul cu numărul 43. Înăuntru feţe, feţe, feţe. Lipsite de expresivtate. Unele zâmbeau, altele priveau, unele emiteau...

Articole din aceeasi categorie