Se spune ca nimeni nu poate trai singur. Se mai spue insa ca mai bine singur decat intr-o companie neplacuta. Cand esti gay ai marele dezavantaj ca, de multe ori, companiile pot fi/deveni neplacute.
Ma gandeam la ‘companiile’ ce pot aparea in viata cuiva si am alcatuit trei mari categorii: familia, colegii si prietenii.
Problema familiei nu se pune pentru ca nu o poti alege, iar colegii conteaza de multe ori prea putin. Ramane insa problema prietenilor, mai exact, in ce masura acestia pot deveni o companie neplacuta pentru tine sau tu pentru ei cand intervine aspectul sexualitatii. Astfel am inceput de putina vreme sa ma intreb cat pot dura prieteniile intre persoane gay si straight si dak sunt macar posibile…si oare in ce moment diferentele depasesc asemanarile si despart oamenii?
As putea sa spun cu mana destul de aproape de inima ca pana pe la 18-19 ani nu am avut multi prieteni; pe atunci nu se punea problema sexualitatii (de care nu eram nici eu complet constient); pur si simplu am facut o ambitie din a nu face ceea ce era considera traditional ‘masculin’ precum fumatul in toaleta sau fotbal (eu fumama singur dupa scoala si jucam volei dupa ore).
Mai tarziu oamenii aveau o atitudine rezervata fata de mine in facultate (alegeam sa stau mai mult singur, iar acest lucru a fost perceput ca fiind o dovada a superioritatii mele – lucru compelt fals).
In fine, dupa o aventura intreaga in afara, doua persoane care au aflat cum sta treaba cu mine au devenit cele mai bune prietene ale mele.
In timp insa am descoperit ca relatiile dintre oameni sunt ca si banii: te lupti sa ii ai si apoi nu mai stii ce sa faci cu ei ca sa fii fericit. De ce zic asta? Desi la inceput eram foarte apropiati stilurile noastre de viata ne-au indepartat: prietenii isi fac iubiti, candva si familii cu parteneri ce pot sau nu pot fi toleranti; rezulta ca prietenia devine o povara.
Inchipuiti-va ca aveti o prietena si ea isi gaseste, normal, un iubit. Tipul nu va fi foarte incantat cand fata lui isi petrece mult timp cu tine si nu cu el. Cand se ajunge la problema asta, sunt 2 solutii: ori ea ii spune adevarul despre tine si te expune, ori tu te distantezi de ea ca sa nu ii faci probleme.
In cazul asta o persoana gay poate sa cada in extrema de a-si face doar prieteni gay pentru ca, teoretic, ar fi mai usor inteles, dar cate prietenii adevarate intre tipi gay exista? Putine. Ca tip gay, e foarte important sa-ti stii prietenii, deci alegi sa fie toti gay, toti straight sau o cale de mijloc?
Eu mi-am facut cea mai mare parte dintre (nu multii) prieteni in liceu. Nu se punea problema sa stie ca-s gay (nici eu nu stiam pe atunci pe ce lume traiesc), si cand am crescut mari si au ajuns sa aiba parteneri / partenere, dupa o vreme si respectivilor li s-a spus. Singurul repros pe care l-am primit de la prieteni a fost ca de ce m-am ascuns asa de mult timp si nu le-am zis ca-s gay. Era normal cand ne intalneam ca eu sa fiu invitat impreuna cu fostul, la fel cum si ei veneau insotiti.
A fost o singura exceptie, cineva care s-a departat de noi si s-a dedicat integral vietii de familie (la el e vorba si de o boala incurabila nasoala a unui apropiat).
Vorbesc la trecut ca intre timp micul grup s-a destramat, au fost si relatii care s-au incheiat, fiecare este in coltul lui de continent, si ne vedem doar vara si de sarbatorile de iarna, cand petrecem aproape tot timpul (scurt) impreuna. Incercam mereu sa ne vizitam in restul anului, dar foarte greu si reusim (programe incarcate, bilete de avion prea scumpe in momentele favorabile, etc.)
Prieteni gay iarasi am putini… as putea zice vreo 2-3; si ei cunoscuti din anii de facultate si acum imprastiati prin Europa. Si mi se pare complet absurda ideea de a-si alege prietenii pe baza de orientare sexuala. Ei mi-s prieteni pentru ceea ce inseamna ei ca oameni, nu pentru ca-s gay / straight / negri / chinezi / penticostali / cu sau fara handicap / etc.
Am observat fenomenul descris de autor (odata cu viata de familie intervine instrainarea) la “oamenii mari” si stateam sa ma gandesc… cine ne interzice noua, ca gay, sa ne facem o familie, mai devreme sau mai tarziu? Oricum, privind in jur, la cei cu care ma inteleg foarte bine de multi ani, vad ca nimeni nu se grabeste. Poate ca cine se-aseamana sa aduna… inca de la varste fragede (cele mai stranse prietenii ale mele au peste 10 ani – si noi, toti 3, avem 25). Si bunicu are asa un “long-time best friend”, amandoi au 76 de ani, si s-au cunoscut in facultate. Sunt curios cum vom fi noi la varsta aia.
Ma bucur ca ai prieteni pe care te poti baza si da, sunt de acord cu faptul ca nu conteaza cat de des va vedeti, ci ca inca alegeti sa va mai vedeti in ciuda distantelor, problemelor de job, preturilor etc…
Referitor la faza cu alegere prieteniilor pe baza sexualitatii…nu incurajam si nici nu condamnam asta. Nu incurajam pentru presupune intr-o oarecare masura un fel de discriminare, fapt pe care un om gay nu-si permite sa-l faca (tocmai tipii gay sa faca discriminari? come on!;)). nu condamnam pentru ca, eu in experienta mea am avut mult de tras de pe urma ‘prietenilor ‘gay. Articolul reflecta parerea mea si nicidecum nu e litera de lege.
In cazul tau prietenii prietenilor au fost toleranti ,ceea ce e foarte ok. Bravo lor ca sunt asa si bravo tie ca i-ai ales dar nu stii peste ce fel de om dai; poate fi o persoana super dar deloc toleranta.
M-am gandit un pic la ce spuneai cum ca ai fost acceptat usor…si cred ca am uitat sa mai spun ceva text, mai exact ca si locatia joaca un rol important (dupa parerea mea); nu stiu de unde esti tu desi inclin spre Ardeal, dar daca ai fi fost in Moldova sau Bucovina, sunt 90% sigur ca nu ai fi fost asa usor acceptat. Asta e situatia, astia sunt oamenii de multe ori.