Poate un pic cam sumbru pentru unii, insa scris din suflet pentru un IUBIT PRIETEN care a plecat – in urma unui accident de masina – prea devreme de langa cei ce al iubeau! Am fost 11 ani parteneri de viata, dupa care alti 8 prieteni foarte buni si apropiati (fara “apropiere” din aia la care se gandesc multi dintre voi)
“Inchid iar fereastra ce ma desparte de realitatea cruda a lumii de afara!
Pentru mai multa siguranta si ocrotire trag si oblonul opac si greu!
Ma inchid singur cu amintirile noastre in speranta de a te regasii in ele!
Si nu trece mult si simt iar mirosul pielii tale! Caldura respiratiei tale ami da fiori!
Ai fost aici cand te credeam pierdut, esti aici acum cand nu mai existi!
In ciclul iubirii noastre, nefiinta ta este doar o stare de spirit ce nu al poate schimba!
Nimic nu va reusii sa te desparta de sufletul meu: nici macar moartea nemiloasa si cruda
Care, in gelozia ei pe noi, te-a furat doar pentru a te face nemuritor pentru inima mea!
In siguranta nesigura a peretilor reci, ati simt sufletul cum ma doreste si ma chama!
Mai ai rabdare o secunda de vesnicie si vom fi iar unul langa altul pentru totdeauna!
Te-am iubit cum iubeste luna cerul plin de stele si soarele orizontul marii de unde renaste mereu!
Iubirea mea nu a fost de ajuns sa te tina langa mine! Te-am sufocat cu ea si ai plecat, iubindu-ma!
Te iubesc cum iubeste orbul geana de lumina pe care stie ca nu o va vedea niciodata, dar spera!
Te voi iubii cu fiecare suflare a mea, cu fiecare gand ce-mi rascoleste mintea si trupul!
Locul tau in inima mea plina de o duioasa durere, nu-l poate stramuta nimic si nimeni!
Mai stii cand ti-am spus, dupa cateva luni de la prima noastra intalnire, ca te voi iubii mereu?
Plecarea ta nu a schimbat nimic in acest sentiment, care nici nu se va schimba vreodata!
Nu-ti face griji pentru cei ramasi in urma, nu fi trist pentru ceea ce nu mai poti reantoarce:
Simte doar caldura sufletului meu si iubirea cuprinsa in el si vei stii ca esti parte din viata asta
Asa cum esti parte din lumea spiritului in care te gasesti acum! Nu mi-e frica sa te am aproape,
Chiar daca nu te vad si nu inteleg starea ta de nefiinta! Pentru mine e totuna daca sufletul tau
E invelit intr-o manta trecatoare de piele, sau de intunecimea calda din aceasta odaie inchisa!
Mai stai putin, iar cand vei obosi de atata viata si te vei intoarce iar in odihna netrupeasca
Voi deschide iar fereastra spre lumea mea reala, dureroasa si frumoasa si voi purta iar
Iubirea noastra prin ea, sa se poata incalzii la razele soarelui pe care al adorai atat de mult!
Pana la urmatoarea insingurare in doi, odihneste-te! Ne revedem iar cand voi trage oblonul!”
Foarte frumos. Continua ca faci bine ceea ce faci 🙂
multumesc ptr. incurajari! o sa-ti ascult sfatul ;o)
aaaa….si LA MULTI ANI! mai bine mai tarziu decat niciodata! ;o)
frumos
thx ;o)
Raspund si eu printr-o poezile la versurile tale!
Când îţi voi duce dorul
În miez de noapte argintie
Când îţi voi simţi spiritul aproape
Îmi voi deschide inima, fericirea s-o trăiască.
Nu-ţi cere iertare că m-ai părăsit prea repede
Aşa este viaţa, o lume fără pereche
Şi dacă azi a venit ziua despărţirii
Într-o zi va veni şi ziua reîntâlnirii.
Te am aproape zi şi noapte
În versuri aşternute pe hârtie
În colţ de suflet şi mii de vise fericite
Tu nu ai murit decât cu trupul
Căci tu eşti mereu prezent
În pat, lângă fereastră, în iubirea noastră
În toata fiinţa mea cea pământească.
Multumesc! :o) Foarte frumoasa poezia! Ai pierdut si tu prea devreme pe cineva drag?? 🙁
nu am pierdut!
Atunci e bine! :o) Deci doar te-ai transpus in situatia presupusa! ;o)
@romguy,
pai ce s-a intamplat? la accident ma refer…
A plecat in concediu spre Macedonia, la prietenul sau si… nu a mai ajuns! Accident pe strada in Iugoslavia cu un TIR care a intors binemersii pe mijlocul strazii! :o(
nu ai facut si un videoclip postat pe youtube?
Nu am postat niciodata pe Youtube…dar nu e inca timpul pierdut! De fapt nu am postat niciodata ceva…in afara de comentarii, nicaieri. Asta a fost prima mea incercare de a face public ceva scris de mine ;o)
Hm foarte trist dar traieste mai departe in tine,dragostea respectul e cel mai inpotant, daca intradevar vine din suflet .E de nepretuit.
Multumesc! O sa-ti spun ceva care s-ar putea sa te faca sa crezi/spui ca sunt dus cu capul, sau cel puti o sa razi insa asta simt: nu a trecut decat un an, insa efectiv nu mai sunt trist! Dupa putin timp de la moartea lui, am visat -cel putin asa cred ca a fost un vis- ca a venit la mine si mi-a zis ca e fericit! L-am visat de nenumarate ori de atunci pana azi, insa o singura data l-am visat posomorat…in rest numai razand, cantand (era cantaret de opera si opereta) si glumind! Al simt cateodata asa de aproape de mine, incat nici nu cred ca e mort! Asta nu unseamna ca nu am incheiat cu faptul ca nu mai este! Stiu foarte bine ca e mort…insa de cand a murit ceva s-a schimbat in gandirea si in sentimentul meu fata de Spirit si moarte! Chiar am inceput sa cred ca maii exista ceva “dincolo”…si nu sunt “spiritist”, paranoic sau sectant! *ggg*
Scuza-ma ca am scris atata, mai ales ca nici nu ne cunoastem…insa simteam nevoia sa-mi “destainuiesc” cuiva simtirile, si ai avut ghinionul sa fi tu acela! ;o)
Este mereu foarte greu sa pierzi pe cineva…dar cred ca devine o obligatie a ta sa traiesti cat pentru doi mai departe. In continuare nu poti decat sa iti promiti tie insuti ca vei face lucruri care iti vor aduce fericirea.