No menu items!

Simbolul pierdut

Acelasi autor

Confesiuni la miezul nopții

Într-unul din materialele mele de debut pe acest site aduceam în discuție trăirile mele din perspectiva homosexualității. Dar scoteam în evidență gândurule tensionate cu...

Un gay la botez

... sfânta taină a botezului, sfânta taină a căsătoriei. Sunt două evenimente importante din viata oricărui om. Biserica le catalogheaza drept Sfinte Taine. Mai sunt...

Există iubirea veșnică?

Ante scriptum:  Discutam cu el pe messenger și a venit întrebarea care se regăsește în titlul. Vă salut, cu drag, dragi darkq-iști :D ! Este întrebarea...

Cugetările mele la un răstimp

Vă salut pe toti! Probabil că iar am dat într-o patimă de moment a creației mele dospite latent în lăuntrul meu abisal. Că ce am...

„Amendamentul” meu la Constituție!

Am dreptul la asta, ca cetățean al acestui stat! Nu? După cum se vede am început (și din titlu se observă) cu evocarea unui drept...

Am terminat de curând citirea unei cărţi care mi-a plăcut nespus demult: Simbolul pierdut de Dan Brown. Desigur în  colecţia sa de cărţi se mai numără şi Fortăreaţa digitală  (1998), Îngeri şi demoni (2000), Conspiraţia (2001),  Codul lui DaVinci (2003) şi Simbolul pierdut (2009).  Mai fac menţiunea ca am citit şi Îngeri şi demoni despre care însă nu doresc sa vorbesc acum.

Trebuie mai întâi sa menţionez faptul că trei dintre aceste cărţi (respectiv Îngeri şi demoniCodul lui DaVinci şi Simbolul pierdut) îl au în prim plan pe Robert Langdon, profesor de semiotică (a nu se încurca cu semiologia medicală!) la Universitatea Harvard. În cadrul aceste cărţi acţiunea se petrece în Washington D.C. , având ca repere monumente arhitectonice de renume mondial precum:

  • clădirea Capitoliului din Washinton (Sala Statuilor);
  • Memorialul Masonic Naţional al lui George Washington (Oraşul vechi Alexandria din Virginia, oraş inclus în District);
  • Casa Templului (Heredom);
  • Grădina Botanică a Statelor Unite – denumită şi “JUNGLA”;
  • Monumentul Washington;
  • Catedrala Naţională Washington;
  • Librăria Congresului;
  • Institutul Smithsonian;
  • Statuia lui Albert Pike;
  • Muzeul Internaţional de Spionaj;

Trebuie să menţionez faptul că în cadrul cărţii sunt expuse foarte multe informaţii utile şi adevărate cu referire la anumite date şi fapte masonice precum şi la artă arhitecturală şi pictură. Acestea au fost frumos închegate pentru a crea un fir epic fictiv, permiţând creearea unei intrigi vibrante încă din primele pagini ale cărţii. Practic, date reale au fost utiliyate pentru a da naştere totuşi unei poveşti fictive.

Autorul mi-a captat atenţia prin, am zis eu, proprii reflecţii şi interpretări cu privire la la acele date veridice, judecăţi de valoare care “reflectă” gândirea iscusită a lui Robert Langdon. 

Nu am de gând, desigur, să dau informaţii tip spoiler în acest articol, considerând că şi alţii au dreptul de a se bucura şi de a savura evenimentele antrenante ale acestei cărţi.

Eu, personal, am văzut această carte ca un puzzle simbolistic, a cărui piese reuşesc să creeze un labirint al necunoaşterii, al teoriilor, iar la al cărui capăt cuvântul este în sfârşit cunoscut. Totul se bazează pe somboluri, metafore pe care, uimit am fost, autorul a reuşit să le transforme în acţiuni şi… obiecte concrete (fie ele şi numai la nivel fictiv). Am văzut cum abstractul devine concret, pentru ca mai departe să dea naştere cunoaşterii perpetue şi intrepretărilor interminabile.

Ca să vă dau un imbold în a citi cartea, vă spun că finalul este unul la care cu siguranţă nu v-aţi aştepta niciodată. La final vă veţi întrebare “oare e cu putinţă aşa ceva”. Recunosc că Dan Brown are capacitatea aceasta, în cărţile sale, de a da neştere unor finalul inimaginabile, dat fiind aparentul curs ale faptelor ce compun epicul romanelor sale.

Lectură placută!

Previous article
Next article

2 COMMENTS

  1. Am citit si eu o carte de-a lu nenea Brown:Codul lui DaVinci.Cartea in sine mi se pare inteligent scrisa,dar nu poate fi tratata ca pe o sursa adevarata de informatii.O carte mai interesanta mi se pare “Cine secreta” de Javier Sierra sau “Secretul suprem” de David Icke.

Comments are closed.

Vezi si...

Orient Smogspress

Da. Intr-un amarat de accelerat cu un bilet la clasa (de sclav) a doua (cumparat cu ultimii mei sfanti, evident) am reusit sa simt. Inceputul a fost standard. Un loc intr-un vagon fara “climate”, un domn obsedat de extraterestrii si doua doamne care imi tot povesteau inflacarate despre osteoporoza....

Articole din aceeasi categorie