Acasă Zi de zi Si acum fac… ce?

Si acum fac… ce?

299
37

Buna tuturor.

Sunt nou pe aici asa ca va rog sa scuzati eventualele greseli pe care este posibil sa le fac. Ma numesc Mihai, am 17 ani. Problema mea e ca ai mei au aflat de curand despre orientarea mea sexuala [ei cred ca-s gay, eu incerc sa le explic totusi ca-s bisexual, no chance].

Aseara am avut una dintre acele discutii geniale de genul „Nu mai vorbi cu tipul cu care esti acum!” „E doar o pasa si o sa-ti treaca! Trebuie sa revii pe axa normal, deoarece nimeni nu te va accepta asa cum esti si vei ajunge o paria a societatii indiferent de ce vei face mai departe!” ” Revino-ti sau o sa sugi p**a toata viata!” si asa mai departe.

Mama nu va accepta niciodata chestia asta, deoarece ea nu concepe cum un barbat ar putea iubi un alt barbat sau ar putea intretine raporturi sexuale atata timp cat normal ar fi sa o fac cu o fata. Tata nu vrea sa accepte sustinand sus si tare ca sunt dereglat si ca trebuie sa fac ceva sa-mi revin. Au ajuns la interdictii de genul: 2 ore la pc si mai putin cu telefonul, incearca sa te rupi de tipii de genul si fa-ti prieteni adevarati cu care sa BLA BLA BLA BLA! Probabil acum urmeaza sa afle si restul familie si viata mea sa devina o chestie de aia din care habar nu am cum ar trebui sa scap…

Singura persoana care probabil m-ar accepta asa cum sunt este bunica, care m-a si crescut. Insa imi este extrem de frica sa ii spun, deoarece nu vreau sa o dezamagesc.

Stiu sigur ca mai sunt persoane care au trecut prin asta si de aceea, va rog frumos de tot, imi puteti da ceva idei/sfaturi despre ce sau cum ar trebui sa fac?

Multumesc anticipat!

37 COMENTARII

  1. @Blue-Eyes
    Salutare, nu ştiu dacă mai are rost să întreb cum de au aflat despre orientarea ta.
    Momentan ei se luptă cu ideea de GAY, mai au până la a digera ideea de Bi.
    Este normal ca la vârsta ta să ceri sfaturi, dar important este să le filtrezi şi să le reţii, dar nu este obligatoriu şi de urmat.
    De acum altceva nu mai ai decât să comunicaţi, sa încerci de mii de ori să le spui că nu te-ai schimbat şi poate cu timpul se vor mai calma apele.
    De ex. ieri am avut plăcuta surpriză să aud că mama l-a sunat pe partenerul meu să-i spună la mulţi ani, fără ca eu să ştiu. Trăiesc cu dorinţa ca în viitor viaţa noastră (eu, iubitul meu şi părinţii mei), să fie una cât de cât normală.
    Despre pedepse, sunt tipice vârstei tale, doar că nu le văd rostul…
    Îţi urez multă putere să treci cu bine peste această perioadă!

    • Taica-miu a facut cumva si mi-a salvat arhivele de mess…iti imaginezi ce a citit pe acolo, plm… Dar ei nu trebuie s ainteleaga nimic, trebuie doar sa accepte!

  2. Salut Mihai! Bine ai venit printre noi!

    Problema ta seamana foarte bine cu problema mea de acum 10 ani. La mine nu stiu despre orientarea mea decat mama si fratele , ei au decis ca tata sa fie scos din ecuatia cunoasterii deoarece si pe buna dreptate e cu capul. Pot spune ca pana acum 2-3 ani, mama a evitat orice contact cu mine fizic nici o atingere , nici o imbratisare , nimic. Pana am terminat facultatea mi-am vazut DISCRET de viata, nu am facut valuri in jurul meu . Le poti spune parintilor tai ca orientarea sexuala nu defineste normalitatea . Sfatul meu este sa nu incerci sa deschizi discutii cu ei atata timp cat ei nu vor sa vorbeasca. Daca te simti vreodata jignit de ce spun sau de comportamentul lor nu reactiona cu violenta verbala, raspunde politicos si mergi inainte. In cativa ani vei pleca de acasa si-ti vei vedea de viata.

    Nu uita, nu esti singur!

    LeKick

    • Oricum voi pleca si-mi voi vedea de viata mea, pentru ca ceea ce ei nu vor intelege niciodata e ca toata treaba asta nu-i un capriciu de 17 ani, e o chestie pe care o am dintotdeauna si de care sunt constient de vreo 3-4 ani. Sper totusi sa se linisteasca spiritele la un moment dat, daca nu vor sa ma piarda definitiv. Acum, mai nou, mi-a interzis sa-mi port blugii skinny, m-a facut curva si mi-a zis ca ma inchide la nebuni. So…nu vad o rezolvarea prea repede.

  3. Salut, Mihai, si bine ai venit!
    Parintii mei inca nu au aflat cum sunt, dar, daca ar fi sa spun unui membru al familiei, acela, ar, la ca in cazul tau si, cu siguranta, bunica mea. Si mi se intampla acelasi lucru, ca nu vreau sa o dezamagesc!
    Sfat… nu stiu daca sunt in masura sa iti dau un sfat, mai ales ca ma aflu in (aproape) aceeasi situatie, cred ca, pentru inceput, sa te accepti pe tine insuti asa cum esti! Astfel, si cei din jurul tau vor trebui sa accepte, mai devreme sau mai tarziu!
    Cea mai buna prietena si singura care stie cum sunt imi zicea ca mama va trebui sa accepte pana la urma cum sunt… Dar nu stiu ce va fi! Ideea e ca ma simt bine just the way I am 😉
    Te salut si bafta in toate!

    • Si eu sunt ok cu ceea ce sunt si modul in care sunt. Nu cer nimanui sa ma inteleaga, doar sa ma accepte, desi e mega-putin probabil. Thx, anyway!

  4. Singurul caz pe care îl știu despre conflicte de genul ăsta, care să se fi rezolvat, a inclus intervenția prietenului protagonistului.

    Iubitul tipului a venit acasă și a purtat o lungă discuție cu „soacră-sa”, după care lucrurile au revenit la normal.

    Problema, în cazul de față, e că oricum nu te vor asculta. Sfatul meu e să vorbești cu bunica ta în speranța că o să te accepte. Dacă dânsa va fi de partea ta, atunci părinții tăi o vor urma la scurt timp. Părinții nu prea ascultă de copii pentru simplul motiv că se cred superiori. Ei au experiența de viață, ei au cunoștințele, mai mult ca sigur ai auzit și placa „ești prea tânăr, nu știi ce vrei de la viață”. În schimb sunt foarte receptivi (cel puțin în cazurile pe carele știu eu) la ideile persoanelor mai în vârstă.

    Dacă nu merge deloc… Ai o singură șansă. După liceu te muți de la ai tăi. Facultate, job și toate cele.

    Multă baftă. Și ține-ne la curent. 😉

    • Mersi de raspuns. Eu nu am cum sa aplic toata chestia asta pentru ca taica-miu m-a amenintat ca daca mai iau vreodata legatura cu tipul, pe mine ma inchide la nebuni, iar pe el il da in judecata…

  5. Ma eu nu inteleg de ce simtiti voi nevoia sa le spuneti parintilor atat de devreme. Adica daca erati straight v-ati fi dus la mama sa-i spuneti la 17 ani „Uite mama, ea e noua mea gagica! Ne-am f*t*t, ea mi-a supt p**a, ne-am simtit minunta! Ce zici e ok? Ai ceva de spus?” ? Nu, n-ati fi facut asta. Asa ca de ce simtiti nevoia sa le spuneti parintilor? Inteleg sa te duci sa le spui parintilor atunci cand intalnesti o persoana speciala cu care crezi ca-ti vei petrece impreuna ceva timp de acum inainte, dar altfel de ce? Nu faci niciun bine, mai mult rau! Mama se gandeste ca esti mic, ca ai 17 ani si ca nu stii ce e cu tine, ca esti minor, ca o sa fii violat etc etc etc. De asta cred ca e mai bine ca parintii sa nu afle pana cand nu esti tu pregatit mai ales, dar trebuie sa fii sigur sa fie si ei pregatiti.

    In rest nu stiu ce sfat sa-ti dau. Eu, desi am cu vreo 3 ani mai mult ca tine, inca nu le-am zis alor mei. Sper totusi sa-ti fie bine!

  6. @Blue-Eyes
    Nu are cum sa-l dea in judecata pe prietenul tau doar pentru ca are alta orientare sexuala. Doar daca! este mai mare decat tine (adult)..da…corupere de minori etc. Apoi mai sunt si cheltuielile de judecata si toate prostiile alea, cine are timp de ele?! Cat despre skinny jeans , la mine in oras cred ca 60% din baieti poarta- asta nu inseamna ca toti sunt gay (daca ar fi asa , as schimba numele orasului in Paradise „Lust”)! Ai putea sa le arati pe strada cate unul , doi , trei poate isi mai revin.

    Fa-te si tu mai discret, citeste o carte, asculta muzica la casti…lasa-i pe ei sa se ingrijeasca de platit lumina si caldura, treburi de parinti cu viziune obtuza.

  7. Părinții se tem de homosexualitate. Mai ales tații, care-s mai încuiați. Vor să fie bunici, nepotul lor să ducă „numele” mai departe, să stea cu fii lor ca „bărbații” la vorbă despre fotbal, femei, să bea bere și să spargă semințe (câtă originalitate…). Atunci când le spui sau când află că ești gay, toate speranțele lor se duc dracu’. Mama ta nu o să aibă cui să-i dea sfaturi e căsnicie, să facă schimb de rețete, iar despre tați am vorbit mai sus.

    Încearcă să îi înțelegi și tu pe ei, să vezi punctul lor de vedere. În momentul în care incluzi în argumente ceea ce simt ei cresc șansele să te faci înțeles. Important e să nu faci crize și să nu se termine fiecare discuție într-un mare circ. Calm, răbdare.

    Depinde și câți ani are prietenul tău. Dacă e cu mult mai mare ca tine s-ar putea să aibă experiența în a vorbi cu ei. Despre judecată e doar un teribilism ieftin, nu te chinui cu gândul.

    Nici nu știu dacă ești genul mai efeminat sau mai discret. Important e să te potolești pentru o perioadă. Lasă hormonii să zburde altă dată.

    • Nu-s efeminat mai deloc… si da, sunt discret. Acum, pana mea. la asta ma gandeam si eu… sa o las mai moale. Dar totusi nu pot renunta la tip acum, nu stiu. Nu e vorba de zburdat hormoni si altele. Nici macar nu e vorba de sex, sex si sex… E mai mult de atat si sincer nu am cum sa rup tot asa, dintr-o data. Tipul are 19 ani, deci e major si sincer nu cred ca ar accepta ai mei sa vorbeasca cu el..poate doar sa-l ameninte[mi-a si cerut tata nr lui de telefon…]

  8. Ohhh nuuuu, nu face asta, nu-i da tatalui tau numarul baiatului de telefon , caci iti vei lua papucii. Eu m-am trezit cu telefon din partea mamei ex-uli. Ewm…eram in birou cu un client si ea ma chestiona daca mi-am facut testele HIV/BTS. Apoi intr-o alta zi m-a sunat sa-mi spuna ca nu-i mai da de mancare sa ii dau eu si sa-i spal caci si asa stau ca o c**a cu picioarele desfacute. Tot asa, ex daduse numarul de telefon parintilor sa ii asigure ca sunt om de treaba. Niciodata nu m-au intrebat, bai ce faci tu? unde muncesti? il iubesti pe fiu-meu or what? Stiau doar sa ma balacareasca. Comedia a fost la final cand el mi-a spus ca o sa incerce sa se insoare caci parintii lui sunt bolnavi si ar vrea sa le faca o bucurie .

    p.s. Atentie trateaza ce ti-am zis eu aici cu zambetul pe buze, am scris sa-ti povestesc din intamplarile mele haioase ca sa te mai inveselesti!

  9. Blue-eyes, ai 17 ani, ok. Tine-te bine pana faci 18 ani. Atunci ori se vor fi acomodat cu ideea si o vor lasa mai moale cu prostia, ori nu prea vor mai avea ce sa-ti faca. Vei fi major si atunci taica-tu nu va mai putea sa te trimita „la nebuni”, poate acolo va ajunge el (ca ironie a sortii) ca na, dupa o anumita varsta, oamenii incep sa uite, sa dea in mintea copiiilor, chestii de genul (chiar asa se si intampla in multe cazuri). O parte mica de vina ai si tu ca te-ai incurcat, minor fiind, cu un om, si daca il da in judecata, poate sa o pateasca. Cum se poate sa vorbesti pe mes si nu te asiguri ca nu mai citeste nimeni corespondenta?! Oricum, trebuie sa ai mare grija cu parintii tai sa nu se ajunga la vreun proces in cazul prietenului tau, si nici sa nu ai si tu probleme.
    Daca tot vor raspunsuri si te forteaza la discutii sau incearca sa te oblige la ceva, nu lasa garda jos si nu te intimida de faptul ca sunt parinti. Incearca sa discuti cu ei pe toate partile treptat, nu tot dintr-o data, astfel incat in momentul in care lucrurile raman la fel de neintelese, macar sa ai linistea ca ai incercat sa le explici.

  10. Autoritatea părinţilor în mod normal trebuie să scadă în intensitate odată cu trecerea anilor, deci prin urmare cu cât eşti mai mult pe picioarele tale cu atât nu au „putere” asupra ta.
    Discuţiile, certurile sunt mai aprige atunci când viaţa ta este strâns legată de a părinţilor. Majoritatea adulţilor care afla că ai lor copii, mai ales minori fiind, sunt gay, automat le apare un sentiment de superioritate, tu eşti prea mic, necopt şi nu ai de unde să cunoşti ce vrei de la viaţă.
    Spui că tu nu eşti gay, ci bisexual, presupun că afirmi asta în cunoştinţă de cauză, sper că nu-i cazul să întreb cât de sigur eşti.
    Tu la 17 şi iubitul la 19 ani , cu siguranţă nu o să mergeţi de mânuţă la părinţi şi să vă povestiţi relaţia. Trebuie să fiu de acord cu boon #5 şi anume că nu este vârsta la care să-ţi prezinţi toate persoanele cu care înveţi să săruţi/fuţi. Poate sunt învechit, poate familia mea a fost mai înapoiată la acest capitol.
    Dar atât timp cât tu ai un cap pe umeri şi îl foloseşti fără sa-ţi pui viata în pericol…care e treaba părinţilor???
    Căutatul prin calculator cred că a pornit de la faptul că ceva s-a schimbat la tine, nu o spun să te acuz, scopul meu este să îţi ridic mingea la fileu, iar tu să stai să analizezi ce s-a întâmplat diferit în viaţa ta şi pe viitor să corectezi, dacă consideri că ai făcut ceva greşit.

  11. Tot referitor la comentariul lui Boon, da, majoritatea pustilor straight pe care i-am cunoscut puteau spune parintilor ca au o gagica (asta-i termenul pe care l-ai folosit, desi in continuare ai vorbit ca despre o aventura de-o noapte), sau sa vina cu ea acasa s-o cunoasca si parintii chiar daca nu se astepta nimeni sa se ia in casatorie. Asta nu inseamna ca vorbesti despre unde, cand, cum v-o puneti (desi lucrurile astea se inteleg implicit). Problema tinerilor este ca nu pot face acelasi lucru daca le place cineva de acelasi sex, lucru care este nedrept.
    [nici eu nu vorbesc cu parintii despre relatiile mele, dar eu nu vorbesc cu ei in general, deci nu sunt un exemplu bun]

  12. Alex P: la fel și aici. Maică-mea a început să bocească atunci când a aflat că fumez. Nici nu vreau să-mi închipui ce va fi în cazul de față. :))

    Blue-Eyes: N-a zis nimeni să renunți la el. Prin „potolit” ziceam că poți să te îmbraci mai straight-ish, cum ar fi niște jeans mai largi. Un fel de „keeping a low profile”.

    Cât despre tip, dacă este, într-adevăr, foarte ok, va înțelege prin ce treci și te va sprijini. Să renunți la el e ca și când ți-ai tăia craca de sub picioare.

  13. Poate nu ar fi rau sa-i dai pedeapsa tatalui sa citeasca DarkQ in fiecare zi cate-o ora.
    Sunt convins ca in maxim o luna nu s-ar mai putea dezlipi din fata monitorului. Si unde mnai pui ca se si desteapta.

  14. Eu n-as paria ca asta ar imbunatatii situatia. Totusi pe blog exista si partile „noastre” bune si cele… mai putin bune, iar cum el este deja hotarat ca stie cum stau lucrurile, probabil o sa aleaga sa le vada doar pe alea rele pentru a-si intari convingerile. Initial eu voiam sa-i recomand sa-l trimita la biblioteca vie (ca tot e si februarie luna gay mai nou), dar am ezitat din acelasi motiv de mai sus + ca nu am experimentat direct ce se intampla acolo.
    Blue-eyes, sper sa reusesti sa te inarmezi cu rabdare, pentru ca o sa ai nevoie de ea in anii urmatori, cel putin pana la majorat neavand metode prin care sa-i obligi sa te accepte.

  15. Dacă te supără zi-le-o p-aia dreaptă: Singurii vinovați că-s gay sunteți voi! Că doar n-am picat din lună. Voi m-ați făcut!

    Să vedem atunci șoc și flamă.

  16. Macar si-ar face o idee concreta, ar citi ce spun unele mame, una bucata sotie, parca si un unchie aparuse la un moment dat, cativa heterosexuali, chiar si un preot, ar avea de unde sa inteleaga daca ar avea dorinta cu adevarat si nu s-ar ancora in „nu vreau sa stiu”.

  17. @LDD culmea ca si eu am avut ieri ziua de nastere,ce coincidenta 🙂
    In legatura cu postul, nu prea am ce zice, doar sa rezisti, si sa ii ignori, mai ai un an si esti adult.

  18. Da_Vero vrei sa-i aiba pe constiinta? Daca face mama sau tata, de la soc un infarct? Desi nu este o idee rea, chiar imi place, aproape mi-o si imaginez;

    – TATA numai tu esti de vina ca probabil ai inselat-o pe mama si te-a pedepsit Dumnezeu sa ai samanta stricata cand m-ai conceput.n Ti-AI BATUT JOC DE NOI de mama si de mine ca acum eu o sa trag toata viata din cauza ta, ca nu ti-ai tinut tu jucaria numai pentru mama.

  19. @Da_Vero, e cam riscant la ce îndemni tu. Stai să vezi atunci dus la popă (și nu la unul tânăr), la vrăjitoare (și nu aia de pe DarkQ), stropit cu aghiazmă în toiul nopții, sfeștanie, ”reeducare”. Cel mai fericit caz ar fi ca familia asta să ajungă la psiholog, oricare altul în afară de madam Ciupercă.

  20. Depinde cat de fixat este (si asta o poate stii doar blue-eyes). Daca e foarte fixat in ce crede o sa citeasca toate articolelor mamelor iubitoare care au reusit sa vada ca nu e asa o tragedie si o sa zica „Uite-le si pe dezaxatele astea! N-au grija de copii!”. „Preotul e catolic, astia violeaza copii toata ziua!” Poate sa citeasca si indexul bolilor psihice facut de americani, ca in capul lui tot o boala o sa fie homosexualitatea.
    Doamne-ajuta (e doar o expresie 😛 ) sa nu fie un caz patologic parintele!

  21. cristymaykei: și cu o voce super dramatică și cu lacrimi în ochi pentru efecte de nota 10. :)) hahaha

    rediam: p-aia cu aghiazma în miezul nopții am mai auzit-o. Și pus busuioc sfințit sub pernă la 3 dimineața. Și tăiat din păr și dusă șuvița la vrăjitoare la desfăcut farmece. E plină lumea „die di tătie”.

    Acum într-o notă mai serioasă, totul ține de Blue-Eyes. Putem să facem noi chiar și comitetul vieții gay că oricum tot la sfaturi ne rezumăm. În fond sunt doar niște vorbe, iar decizia îi aparține puștiului în totalitate.

    Oricum ar decurge situația, să nu-ți treacă vreun gând cu funii, lame sau pastile. Că atunci chiar ne facem comitet și-ți arătăm noi cum e cu adrenalina, alergând cu o ceată de nebuni după tine.

    Glumesc la partea cu alergatul. Dar fără gânduri tragice. Unul dintre avantajele pe care le avem e că suntem mai căliți decât heteroii. Ne menținem destul de bine în situații complicate, chiar dacă din exterior nu se vede.

    • Mi-ati facut seara mai buna si m-ati facut sa rad…:)) oricum in mintea mea toata chestia asta e doar vina lor si daca nu vor sa ajunga ei la psiholog dupa cate am sa le spun, ar trebui sa inceteze. Cu funii nu am incercat, in schimb lama si pastilele, din nefericire, au fost cazuri alternative [fara efect] de-a lungul timpului. Insa acum simt ca tre` sa demonstrez cuiva ca faptul ca sunt bisexual nu e ceva josnic si ca niciuna din replicile lor de tot r*hatu` nu o sa ma afecteze… Pana mea! Va multumesc mult pt toate chestiile si, desi nu credeam cand mi s-a spus, chiar mi-ati fost de ajutor [macar sa vad cu alti ochi toata chestia asta;))]. Mai am de adaugat doar ca eu ma imbrac asa de cand ma stiu… ca nu pare tocmai str8…nu-mi prea pasa. In schimb nu fac nimic exagerat..pana mea..camasa, skinny jeans si cizme poarta acum mai toata lumea [din nefericire]… nu mi se pare ca urla „SUNT GAY!”.
      Inca o data, mersi mult de tot, baieti>:D

      • @Blue-Eyes, fa-mi o favoare rogu-te si nu mai folosi paranteze patrate in loc de alea rotunde. [ -> (

        Si lamureste-ma si pe mine ce inseamna chestiunea asta de la final: >:D

        Stiu ca probabil varsta e de vina, dar incearca sa fii coerent… scrie o propozitie, citeste-o si gandeste-te ca n-ai scris-o tu… vezi daca intelegi ce ai vrut sa spui. Apoi scri-o p-a doua. Si tot asa. Arunca o privire de ansamblu si apoi apasa pe „Trimite”.

  22. Majoritea romanilor nu accepta persoanele gay pentru ca au primit o educatie cam prea stricta, viata pentru ei inseamna ca un baiat intalneste la un moment dat o fata ca se iubesc ca nu se iubesc ei se casatoresc muncesc amandoi fac copii care apoi ii cresc. Dar nu concept faptul ca un baiat se indragosteste de un alt baiat sau iubirea dintre doua fete. Cat despre parintii tatal meu se uita la mine ca la un potential dusman desi sunt copilul lui natural si nu ma suporta si recunosc ca l-a suparare i-am spus ca multe adevaruri jignitoare despre el, ceea ce l-a facut sa nu mai vorbeasca cu mine deloc, dar bine nu tati sunt asa chiar si cant nu ma manifestam ca si persoana gay si ma distram ca si orice baiata normal, el ma considera nebun, dar pentru mine nu conteaza ce crede el ci sa fiu eu fericit.

  23. Renunţă, măcar din considerente de strategie, la susţinerea faţă de părinţi că eşti bisexual. Înţeleg raţiunile strategiei dar este contraproductivă scopului urmărit: acceptarea. Funcţie de nivelul lor de instruire, vor afla (înţelege), mai degrabă sau mai târziu, că un bisexual are de ales între bărbaţi şi femei. Un bisexual poate fi, astăzi, îndrăgostit de un bărbat, dar mâine poate iubi o femeie. Ori, cum iubirea se vindecă, le vei da apă la moară şi motive să te despartă de iubitul tău şi să te determine să-ţi limitezi întâlnirile doar la fete. Mai bine este să înţeleagă că şi dacă te desparţi de actualul iubit va urma un alt iubit, nu o iubită aşa cum şi-ar dori ei.

    Dacă mai insişti să-i convingi că eşti bisexual, nu gay aşa cum cred ei, şi chiar o să-i convingi de asta, atunci ar trebui să te aştepţi la presiuni foarte mari, şi chiar la o oarecare îndreptăţire a lor, cel puţin atâta timp cât eşti minor. Orice psiholog, dacă reuşeşti să-l convingi că eşti bisexual, fiind şi minor, va fi total dezlegat să procedeze la „vindecarea” de homosexualitate. Speranţa ta ar fi să dai peste psihologi deştepţi, pe care să nu-i convingi că eşti bisexual.

    Chiar dacă eşti cu adevărat bisexual, şi am motive să cred contrariul (ia vezi, dacă pe blog ai convins pe cineva că eşti bisexual), tot este mai bine, pentru tine, ca părinţii să te creadă gay. Mai bine le faci o surpriză plăcută, peste ani, mergând cu o fată la ei şi anunţându-i că te însori. Quasi-totalitatea bisexualilor, mai degrabă sau mai târziu, ajung să iubească o fată şi să se însoare.

    Poate ar fi bine să-i determini să vadă unele filme cu tematică gay. Recomand, în special, Prayers for Bobby. Este util să-l vadă mai ales că sugerezi că există în antecedente unele tentative (sau simulacre) de sinucidere.

  24. Blue-Eyes, din păcate te afli la vârsta la care depinzi de părinţi în mult prea multe feluri: legal (pentru că nu eşti încă major), afectiv (pentru că te interesează foarte mult acceptarea lor), financiar (deduc din vârsta ta că eşti încă licean, deci nu ai încă nicio şansă să te întreţii singur).

    Cum au subliniat şi alţii înaintea mea, lucrurile sunt mai complicate şi pentru că părinţii, reprezentanţii tăi legali, pot face probleme oricui se apropie de tine, major fiind. Prin urmare nu cred că ţi-ai ales bine momentul în care să fii viteaz şi să te lupţi cu ei şi preconcepţiile lor. Cum zic şi alţii (#11, 15, 18), stai cuminte în banca ta, zi ca ei (chiar dacă faci ca tine) şi asigură-te că intri la facultate. E uşor de găsit un motiv pentru care facultatea pe care ţi-o doreşti este mai bună… în celălalt capăt de ţară.

    Şi, odată plecat de acasă, îţi poţi construi o viaţă a ta, înconjurat de oameni care te plac (acceptă) aşa cum eşti, fără teatru. Pentru că, plecat fiind de acasă şi capabil să te susţii financiar, liber să iei (d.p.d.v. legal) deciziile pe care le doreşti, ai sorţi mai mari de izbândă. Odată plecat nu vor mai dispune de mecanisme coercitive… te vor putea răni numai atunci când (şi în măsura în care) le vei permite asta.

    E greu să demonstrezi celui care îţi pune pâinea pe masă, care îţi plăteşte hainele, care îţi oferă adăpost că ştii ce vrei şi să îţi afirmi independenţa în faţa lui. Când însă vei fi pe picioarele tale, nu îţi vor putea interzice să foloseşti calculatorul tău pentru a accesa internetul plătit de tine pentru a face ceea ce îţi doreşti tu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here