Vocea pamantului se deslusea tot mai clar printre sunetele provocate de limba ce se zbatea ingrozita in a mai articula un ultim cuvant de ramas bun. Ultimele umbre ale acelei persoane fugeau grabite spre lumina fada doar pentru a disparea si a lasa loc altora odata ajunse la destinatie; ciclul avea sa se repete incontinuu, pe parcursul calatoriei, iar sub greutatea caldurii, carnea flasca se strecura invinsa printre gratii precum mierea ce se prelinge agale din lingurita… inca unul trecut in cealalta rubrica a tabelului.
Tristetea aluneca cu gratie printre gandurile ei si ii injecta elegant toate pornirile spre bucurie cu pesimism; de-ar fi stiut ca aceea noapte avea s-o intemniteze pe vecie si-ar fi facut timp pentru prietenii ce n-au dezamagit-o niciodata, pentru oamenii care cu o privire o revitalizau si carora niciodata nu le-a multumit, pentru tabuuri, pentru nimicurile de care nu a avut niciodata timp, pentru VIATA.
Evenimentele veneau de-a valma, gata sa darame orice posibil obstacol si oricat s-ar fi impotrivit nu avea cum sa scape. Efortul o epuiza si totusi continua sa incerce, convinsa fiind ca din moment ce si la 6 din 49 se mai castiga, ea de ce nu ar mai fi avut sorti de izbanda? Dar momentul a venit si parca atunci, cineva i-ar fi smuls violent toate iluziile si ar fi lasat-o dezgolita, inrobita de un viitor ce stia ca va ramane nescris dar mai ales… netrait.
Si poate ca, mai ales acum ar fi dat toti anii in care si-a planificat atatea efemeritati, lunile depresive pe care i le-a adus destinul, saptamanile petrecute in certuri prostesti, zilele sarite, orele de asteptari inutile pentru acel moment in care putea fi EA cu adevarat, golita de rutina, de durerea continua, de suferinta, de reprosuri, de asteptari, de limite … un crud moment ce inca nu s-a ivit. Voi ramane sa il astept…
MI-am dorit sa dedic aceste randuri unei persoane dragi, pentru a crea si a intipari o amintire… deoarece simteam ca incep sa uit… din tot ce a reprezentat pentru mine.
ASADAR, toti cei care doresc sa aduca un omagiu, un gand bun cuiva, sau poate au vreun regret de exprimat, o dorinta adanc ingropata – pot fi sinceri cu ei macar azi, acum, aici.
Cine e acea persoana draga?
Intrebarea asta mi-am pus-o si eu :)). Foarte frumos scris, de altfel! Superb
A fost acea persoana care stia sa asculte cu adevarat (nu-si astepta doar randul la microfon), putea sa-ti schimbe starea de spirit indiferent de situatie, de necaz. Avea un dar si chiar daca eram ocupat sau nu aveam timp de discutii, vizita ei era o bucurie cu adevarat (luam pauza de la ce faceam si vorbeam … si vorbeam pana treceau orele). A fost acel om special pe care il avem cu totii candva in vietile noastre..