Acasă Zi de zi Semn de intrebare… sau perioada nasoala???

Semn de intrebare… sau perioada nasoala???

362
16

Este cald… imi este foarte cald si nu ma simt bine deloc. Un gol in stomac ma chinuie de azi dimineata si desi am mancat nu a disparut. Oricum cert este ca nu ma simt bine deloc si am zis ca sa stau si eu mai linistit sambata asta si sa ma relaxez putin prin casa, sa ma uit la un film/emisiune sau ceva, si cum la TV nu e nimic, interesant, m-am gandit sa mai intru si eu pe aici si sa las 2-3 vorbe.

Timpul a trecut si mai bine de o luna si 2 saptamani, chiar trei daca stau bine si ma gandesc, m-am stabilit in Brasov. Mi-am gasit si eu un job pana la urma, si mi-am luat o garsoniera destul de ok in chirie. M-am obisnuit cu orasul, e dragut si destul de interesant si plus de asta sunt mult mai aproape de Ametitul de pe deal…. Ce sa va spun, pentru moment e destul de ok, si ne merge destul de bine.

Insa intr-o zi, asa mai pe la 10 seara, intr-o discutie mai interesanta, mi-a zis ca sunt destul de multe diferente intre noi si ca diferenta de varsta e destula si se observa chestia asta. Si m-a pus destul de mult pe ganduri. In momentul ala mi-au trecut miliarde de ganduri prin cap si parca numai scenarii si filme horror se produceau la mine in cap.

Initial am crezut ca incearca sa imi spuna ca nu mai are rost sa continuam… nu m-am grabit si l-am ascultat mai cu atentie si a incercat sa se explice. Oricum acum nu ma simt bine fizic si sunt destul de obosit, insa vreau sa va intreb pe voi cititorii: Crede-ti ca diferenta de varsta conteaza atat de mult?

Nu stiu acum nimic, si parca toate chestiile ce le-am discutat sunt puse acum intr-un mare semn de intrebare. Am de multe ori o stare in care astept sa imi dea un telefon sau un sms in care imi spune ca vrea sa vorbim ceva important. Oricum l-am rugat sa nu ma lase sa investesc foarte multe sentimente, fiindca daca e vre-o sansa sa nu continuam, sa nu ajung sa intru in vre-o stare dinaia urata de tot.

Chestia e ca investitia s-a produs de ceva vreme si nu stiu daca stie, adevarata valoare a investitiei…

Ce sa fac si cum sa fac nu stiu.

Multumesc celor care citesc ceea ce postez si scuzele mele ca inultima perioada nu am mai intrat asa de des ca in trecut insa am un program destul de incarcat la servici.

Va imbratisez cu caldura.

16 COMENTARII

  1. OK, deci sa-mi spun punctul de vedere: Diferenta de varsta nu conteaza foarte mult intr-o prietenie sau relatie dar cel mai important este sa va intelegeti bine.
    Lucrurile pe care le aveti in comun sa la impartasiti cu caldura, nu te feri de sentimente pentru ca ele pot aparea si fara voia ta, depinde ce-ti dicteaza inima.

    :)Good Luck 🙂

  2. Atunci cand ceva nu merge intr-o relatie ne-am obisnuit sa facem uz de doua mari, late si tari scuze: fie este diferenta de varsta prea mare, fie avem o relatie la distanta, si nu merge domn’e…nu merge relatia! Acestea nu sunt altceva decat niste scuze lamentabile si o crasa dovada de lasitate.
    Cinci riduri in plus sau in minus, 100 de km in aval sau in amonte nu fac diferenta! Alta este problema in relatie, nu ridurile sau kilometrii!

  3. Recomand, celor noi pe blog, să citească precedentele articole scrise de către OscarW. Toate articolele lui se leagă între ele şi este anevoie să-i fie înţelese frământările actuale în lipsa cunoaşterii evenimentelor ce le-au precedat.

    Lui OscarW îi recomand să petreacă mai mult timp împreună cu ametitul de pe deal. Răceala care pare să se instaleze nu-i de bun augur. S-a pornit la drum cu multă cerebralitate şi ceva mai puţini hormoni. Aşa se formează prietenii cu beneficii, nu cupluri. Tipic, cerebralitatea menţine cuplurile atunci când presiunea hormonilor s-a stins dar nu le formează. Hormonii sunt cei care formează cuplurile, care întunecă mintea până la a o face să treacă peste defecte.

  4. În primul rând, cred că voi nu aveți o relație, așa cum ți-ai dori tu să fie. Și asta pentru că ai început să te îndrebi deja dacă el simte ceea ce simți tu. În altă ordine de idei, una este „relația” virtuală, în care poți închide orice legătură, în orice moment, cu un click, fără a avea prea multe „dureri de cap”, una este relația la distanță, care este iarăși condiționată destul de puțin, alta este relația la distanțe mici, unde fiecare stă pe „teren propriu”, intersectându-se sporadic, și cu totul altceva este atunci când locuiești cu el. Dacă ar fi după mine, aș interzice cuvântul „relație” pentru primele 3 tipuri de interacțiune.
    Pe de altă parte, nu văd de ce ți-ai face griji acum, după ce ai făcut deja acest pas. Înainte să îl faci, cred că ai cântărit foarte bine riscurile… așa că, în caz de cel mai rău rău, ce se poate întâmpla? Brașov e un oraș frumos, cu o grămadă de băieți frumoși, ai munții aproape, ai un job, un locșor al tău… O să fie bine până când crezi tu că e timpul să ai și mai mult de-atât… Ce contează că el n-o să mai fie sigur pe ceea ce simte? E nesiguranța lui… N-ai tu treabă cu ea… Eu zic să te bucuri de viață, de momentele petrecute cu el și să nu fii îngrijorat de viitor, căci oricum nu vei putea opri cursul normal al lucrurilor. În cel mai rău caz îl vei distruge…
    Lasă investițiile, nu-ți bate capul cu ele. Ce? Credeai că ești la Caritas? Asumă-ți responsabilitatea asupra a ceea ce simți tu și nimic altceva. El are dreptul să simtă ce vrea, la fel și tu. Nu poți obliga pe cineva să simtă ceva. Ai fi un ipocrit. Pentru că nici tu nu îți poți obliga inima să simtă altceva decât ceea ce simte deja. Nu?

  5. Raspuns tuturor comenturilor….

    DLK: multumesc pentru cuvintele incurajatoare, momentan ne intelegem bine, si sincer sper sa continue tot ceea ce este intre noi.
    Abstraact: intre noi sunt 12 ani de diferenta
    DLK: dar tu ce varste ne dai ?
    Anka: draga mea ancuta, aici e problema… mi-a zis ca e diferenta de varsta sub forma unui pretext sau pur si simplu el simte asta?! Si ca sa mai si glumim, inca nu am riduri, iar el are destul de putine))
    Deiu: te rog sa dezvolti putin de ce conteaza diferenta de varsta, ca eu sunt mai mic si poate ca nu inteleg totul.
    Sicmarin: multumesc in primul rand ca mi-ai citit toate postarile. Si casa iti raspund si tie asa cum am facut cu toti, noi petrecem mai tot timpul impreuna, muncim in aceeasi companie, si e drept ca nu ne vedem zilnic la servici fiindca suntem in cladiri separate… desi asta nu prea conteaza. Apoi zilnic ne vedem, dormim impreuna, petrecem timp impreuna, iesim (cu amici de ai lui mai mult, fiindca eu in Brasov am mai putini) si facem destule chestii impreuna. Insa sunt seri cand stam fiecare la casa lui… ne mai trebuie si timp pentru noi, cel putin nu vreau sa ii dau senzatia de sufocare si nici sa il sufoc, fiindca nici mie nu mi-ar placea. Si presiunea hormonilor nu s-a stins deloc, cel putin din partea mea si nici din partea lui nu am sesizat asta…
    FireMan: problema e ca eu vad relatia intr-un fel si el in altul, si vreau sa ma lupt ca sa ajungem sa vedem amandoi acelasi lucru, si daca nu se poate macar sa vedem, observam, analizam si sa punem in aplicare similaritati intre cum vad eu relatia si cum o vede el. Mentionez ca noi locuim separat, el la casuta lui si eu la a mea, insa ne vedem des, cum am mentionat mai sus. Si daca nu m-as preocupa de nesiguranta lui, nu ar fi un act de egoism ???? tocmai de aceea nu vreau sa il oblig, dar am discutat cu el si i-am explicat ca sa imi zica ce si cum are de gand, fiindca nu vreau sa ajung sa sufar din nou…
    Avocatus: iubire mai matura la cel ce e mai mare??? Parca iubirea nu avea varsta si asa mai departe…. adica daca eu am 20 si ceva de ani inseamna ca iubesc intr-un mod pediatric si el intr-un mod gereatric ))))))))))????? Sa fim seriosi, ca sunt barbati de 30-40 de ani ce nu au mintea unuia de 25…. si nu vreau sa insult pe nimeni, si nu ma refer la gay people,ci in general… ca si femeile sunt idem ….
    Michel-Angelo: nu are dublul vietii mele, ca asta ar insemna sa fie trecut de 49 de ani sau ceva de genul… si nici eu nu as accepta una ca asta

  6. Din cate inteleg varsta nu e o problema, daca are putin peste 40 de ani…. vrea sa iti dea de inteles ca reprezinti ceva frumos dar ca se afla in apogeul masculinitatii si nu vrea sa consideri ca e numai al tau.

  7. Vârsta nu se „simte” decât atunci când ne gândim la ea sau când ne privim în oglindă, dar atunci nu mai e propriu-zis o simțire, ci o constatare. Trecerea timpului nu e însă sesizabilă decât în perspectiva așteptării unui sfârșit al curgerii sale.

    Diferența de vârstă se poate resimți sau nu într-o relație după cum este sau nu băgată în seamă și după semnificația care i se atribuie, atunci când începe să fie percepută. (Evident că acolo unde nu există o diferență semnificativă de vârstă, nici nu i se pate imputa mare lucru în economia relației.)

    În orice caz, pentru a fi pe deplin corecți, trebuie spus că o diferența de vârstă (care se „simte”) nu trebuie pusă numai pe seama uneia dintre părți (respectiv, pe seama celui cu ani mai mulți la activ), ci se împarte în mod egal între cei doi, fiecare trăind acest surplus sau deficit al său față de celălalt într-o cheie absolut proprie.

    Dacă diferența de vârstă desparte două persoane mai degrabă decât să le apropie, vina nu aparține în niciun caz diferenței de vârstă, ci modului în care ea a ajuns să constituie o problemă, respectiv rațiunilor pentru care o apropiere totuși s-a produs, în condițiile în care aparent ea nu ar fi avut cum (sau de ce) să se producă.

    În analiza acestor motive (pentru care o apropiere teoretic nepotrivită – din punctul de vedere al vârstei celor doi – ajunge să se întâmple) intervin prea multe variabile și necunoscute, astfel încât nu cred că ar putea cineva să deslușească pe deplin rațiunile unor asemenea atracții. Cert este însă că dacă o astfel de întâlnire s-a produs, ea nu a fost întâmplătoare. În plus, cu cât o astfel de relație are o istorie mai îndelungată (deci cu cât durează mai mult), cu atât rădăcinile sale sunt mai adânci, iar fundamentele ei sunt mai solide.

    În general, se poate spune că într-o relație astfel închegată, [1.] cel mai în vârstă așteaptă încetinirea maturizării sale prea rapide (sau recuperarea unei copilării oarecum neglijate), iar [2.] cel mai tânăr aspiră la un fel de însoțitor permanent pe drumul îmbătrânirii, dacă nu cumva la o avansare calculată pe drumul maturizării, în care nu vrea să se angajeze (pentru că refuză să și-l asume ca fiind al său) și pe care, în consecință, îi e teamă să pășească singur.

    Vedem aici că în ambele cazuri e vorba de o copilărie ratată (netrăită la timpul său și care se cere recuperată) – în primul caz [1.] sub forma copilului care a uitat să fie copil din pricină că s-a grăbit să devină adult (dorindu-și privilegiile vârstelor mai mari), pe când al doilea [2.] e cazul copilului care nu și-a trăit copilăria de teamă că și-o va pierde prea curând (astfel că, dorind să rămână cât mai multă vreme copil, răsfățul prelungit la care se dedă îl determină să refuze să învețe să crească și să se maturizeze).

    Atât adultul precoce [1.] cât și copilul întârziat [2.] au de recuperat o copilărie pierdută, iar uneori această recuperare se face sub forma cuplurilor discordante ca vârstă (nu spun neapărat „intergeneraționale”, deși există și acestea, dar mai rar).

    Evoluția într-o astfel de relație discordantă ca vârstă e ușor în defavoarea partenerului mai în vârstă, însă nu din pricina vârstei sale mai înaintate, ci din cauza faptului că maturizarea celui mai tânăr se va produce oricum (ghidată sau nu, mai lin sau mai abrupt), pe când recuperarea copilăriei și atenuarea efectelor maturizării nu sunt de natură a se produce vreodată faptic (fiind mai degrabă exerciții de situare metafizică în contextul propriei vieți).

    Pentru ca diferența de vârstă să nu înceapă să aibă conotații negative în cadrul relației, trebuie ca respectiva diferență să nu denote altceva decât este – o diferență împărtășită. În momentul în care, pentru unul sau altul dintre parteneri, numărul de ani diferență începe să conteze cu adevărat înseamnă că a apărut o semnificație ascunsă a respectivei diferențe de vârstă, semnificație care este apropriată exclusiv de către unul dintre parteneri, fiind o reflecție a propriei sale vieți – poate, un alt fel de suferință. Așa se face că diferența de vârstă care mai demult chiar permisese întâlnirea celor doi nu mai este împărtășită, ea devenind o barieră cu atât mai solidă în dinamica relației cu cât respectiva semnificație ascunsă rămâne povara exclusivă a celui care a creat-o.

    Dacă privim lucrurile la modul ideal, s-ar putea crede că relațiile constituite din parteneri de aproximativ aceeași vârstă sunt cele mai potrivite. În practică însă, deși astfel de relații se încheagă mult mai ușor și au o rată mai mare de succes (în sensul că sunt cele mai dorite și mai populare tipuri de relații), totuși ele sunt mult mai superficiale ca nivel de implicare emoțională (dovadă și dramatismul lor adesea exacerbat, semn al unei lipse de maturitate relațională), iar durata lor de existență este în general mai scurtă decât cea a relațiilor bazate (sic!) pe o anumită diferență de vârstă.

    P.S. – Nu am consultat statistici (poate sicmarin să știe ceva în sensul ăsta), dar nu mă îndoiesc că am dreptate [grin].

  8. @OscarW tie iti dau cam 26 si lui cam 38..
    Daca va intelegeti bine, las’ varsta deoparte, iar daca o data veti ajunge la certuri din motive banale si te loveste sa te desparti de el, fara cale de a relua relatia(PAREREA MEA)..
    Da ce facem ne jucam cu sentimentele ?!
    🙂 🙂

  9. Dragul meu oscarW ai prins ideea!De cele mai multe ori diferenta de varsta nu este decat un pretext dupa care se ascund alte neajunsuri ale unei relatii! Si nu fac aceasta afirmatie „din carti sau vorbe”, ci din experienta, intre mine si partenera mea este o diferenta de 10 ani-adica ea are mai multe riduri decat mine:))!
    Ceea ce am invatat in cei 8 ani petrecuti langa ea, pe langa multe altele, este ca nu conteaza „ridurile” in plus sau in minus, dupa situatie, atat timp cat „vacile trag la acelasi jug” chiar daca „una merge cu stangul in fata si dreptul dupa, si cealalta invers”.
    Numai ca oamenii sunt diferiti, deci relatiile dintre ei sunt la fel de diferite, chiar daca, uneori, par atat de asemanatoare.

  10. OscarW, întrebi dacă ar fi dovadă de egoism dacă nu te-ar preocupa nesiguranța lui? Dar într-o relație nu suntem de fapt cam egoiști? Nu vrem fiecare câte ceva? Nu insistăm să dobândim ceea ce vrem? E atât de puțin important dacă ești egoist sau nu, încât nu trebuie să îți bați capul cu asta. Din alt punct de vedere, nu ar fi deloc o dovadă de egoism să îl lași să dezvolte orice sentiment îi vine bine să dezvolte. Ar însemna că ții la el și îi respecți voința și sentimentele.

  11. Tinere Oscar,

    Intr-adevar, caz destul de intalnit si totusi curios. Ce sa zic…na, in momentul in care 2 oameni cu varste „indepartate” se cupleaza, poate devenit oarecum „necomfortabil” la un moment dat. Intr-adevar, atunci cand stii ca e de varsta ta, stii ca are gandirea ta iar iubirea e mai intensa pentru ca treceti impreuna peste experienta de viata. Ei bine, in cazul tau situatia se schimba un pic. Pentru el poate fi un pic incomod „sa se intoarca in trecut” si sa retraiasca aceiasi ani. In schimb pentru tine ar putea fi un pic aiurea de asemenea pentru ca ar trebui „sa sari peste niste etape”. Aici e toata dilema care va impiedica in a ajunge sa vedeti amandoi acelas lucru intr-o relatie. Daca sentimentele vor creste direct proportional cu hormonii, si invers, atunci, cu timpul, diferenta asta de varsta devine *virgula* neglijabila. Astfel el iti va da 6 ani din varsta lui, si se rezolva.

    Cat despre sentimente, va trebui sa-i dau dreptate lui FireMan. Atunci cand iubesti pe cineva, trebuie sa-ti asumi o responsabilitate. Trebuie sa fii pregatit pentru orice, dar in acelas timp sa fii cat mai optimist si sa te bucuri de ce ai. Fii fericit si traieste intens cu prezentul. Doar asa iti poti schimba viitorul cum vrei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here