Acasă Zi de zi Scrisoare de adio!

Scrisoare de adio!

307
37

Stimabile domn,

Va adresez scrisoarea de fata pentru a va multumi pentru cei 2 ani si o scuipatura de convietuire.

De ce s-a terminat aceasta relatie? Nu ai stiut sa imi raspunzi, nici macar atunci cand te-am intrebat ce-i cu contul pe planeta albastra in care iti prezentai poponetul unei intregi natiuni (acum fie vorba intre noi, conform profilului „in special barbatilor insurati ca acestia sunt mai discreti si stiu ce vor”.)
Iti multumesc ca ai avut grija sa NU ma sustii vreodata in ceva anume si mai ales iti multumesc ca atunci cand eu te-am sustinut s-a intamplat mereu sa ai o criza de personalitate sau pur si simplu sa uiti (nota: vezi sa ai grija cu uitatul asta se poate transforma in alzheimer) pentru ca mai apoi sa imi arunci cuvinte de genul ca imi bat joc, ca sunt mereu departe, ca te insel?

Daca tot este o scrisoare de multumire vreau sa iti multumesc si pentru momentele unice din viata unui om, momente in care ai avut grija sa imi conduci sangele din tot corpul catre partea superioara reamintindu-mi/ti ce viata fericita ai avut inainte de mine si ce nemernic am fost eu.

Tot pe aceasta cale as dori sa imi cer si iertare pentru anumite lucruri pe care ti le voi spune mai jos. Lista ramane deschisa si sper sa acopar tot pentru a nu ramane dator fata de tine vreodata:

1) imi cer iertare ca am dezvoltat sentimente fata de tine, adica, cum am putut sa imi permit eu sa fac asa ceva;

2) imi cer iertare ca mi-am asumat relatia in fata prietenilor, cunoscutiilor si chiar in fata fostei tale „mate soacre” care acum iti vrea tot „binele” din lume ca i-ai ranit puiutul;

3) imi cer iertare ca mi-am lasat laptopul la tine atatea seri pentru ca sa te tentez sa iti faci conturi pe cine stie ce dumnezeului de site-uri de socializare mai mult sau mai putin ortodoxe;

4) imi cer iertare ca mi-am permis sa iti adaug internet pe abonamentul de telefon, pentru ca precum am mentionat si la pct.3 te-am tentat sa iei contact cu mai multe persoane decat era nevoie;

5) imi cer iertare pentru prietenii mei care nu te inghiteau, sincer acuma si iei ma iubesc mai mult decat ai putut tu sa o faci vreodata si mereu mi-au vrut doar binele;

6) imi cer scuze ca am indraznit sa te invit in oras in ultima vreme cand tu erai de fapt ocupat sa stai sa inveti? apropo de asta ce te invata astia pe romeo ca pe langa poponete si madulare la vanzare nu prea e nimic ce ar putea avea legatura cu materiile pe care le vei da in sesiune;

7) imi cer scuze ca am incercat sa fiu om cu tine, poate aveai nevoie de un animal in schimb.

In incheiere vreau doar sa iti urez o viata fericita asa cum ti-o doresti tu, cu profile albastre, cu perversiuni care mai de care, cu egoismul si aroganta ta constanta.

Cu stima si respect (ala care a mai ramas) fostul tau (actualul nefericit),

P.

37 COMENTARII

  1. Trebuie sa recunosc ca e foarte amuzanta scrisoare, insa undeva de departe se vede ca a scris, a sters, a scris, a sters! Anyway, cred ca nimeni nu stie exact motivul pt care se termina, idem intrebam si eu si raspunsuri nu aveam!

    Be brave! Keep going!

  2. Pietrele pretioase sunt greu de gasit. Acum ca ai luat in mana una care doar parea pretioasa te va face sa fii mai atent de unde si cum o alegi.
    Si evident nu trebuie sa faci compromisuri daca celalalt la randul sau nu e dispus sa le faca pentru tine 🙂

  3. @itsfryday: da m-a ajutat sa ma mai descarc cat de cat

    @Gabriel João: chestia cu raspunsurile e de neinteles. exista o motivatie pentru orice actiune intreprinzi.

  4. Acum legandu-ma de articolul tau anterior la care nu am avut ocazia sa raspund (de fapt cred ca mai degraba nu am gasit exprimarea corecta din punctul meu de vedere si am renuntat) din punctul meu de vedere relatia nu mai exista inca de pe atunci.

    Un „domn” cu care sa iti imparti viata ar trebui sa aiba 3 statuturi manifestate continuu si in aceeasi masura: de prieten, de frate si de iubit. In momentul in care n-a mai existat comunicare s-au evaporat primele 2 si a ramas asa-numita „iubire” (mai mult atractie instinctuala i-as zice) care, in absenta celorlalte, duce la ceea ce este observabil la multi, si anume nevoia de a incerca cat mai multi in pat pentru a vedea care e potrivit.

    Dupa mine ordinea preferabila ar fi cea in care le-am enumerat, si anume sa fie prieten, adica sa am ocazia sa petrecem timp impreuna, sa descoperim cum suntem si sa aratam unul celuilalt cum suntem, apoi frate, adica sa am incredere sa spun orice, sa stiu ca pot suna in mijlocul noptii pentru orice am nevoie sau doar sa spun ce simt, sa nu am teama ca nu voi fi neinteles sau respins si apoi iubirea prin care ne demonstram unul altuia ca suntem atat de minunati ca merita sa fim mereu unul langa celelalt. Ori in cazul tau, chiar si daca nu s-a intamplat in ordinea asta, a ramas un gol pe care statutul de iubit nu (mai) putea sa-l umple pentru ca lipsea cel putin increderea.

  5. Rhade ma simt nevoit sa iti dau dreptate. Totusi de dragul amintirilor cumulate cu obisnuinta si comoditatea au mai prelungit ca sa zic asa relatia.
    Si uite ca pana la urma balonasul s-a spart si acum dumnezeu cu mila dar trec eu si peste asta.

  6. User89, da’ omul căruia i te adresezi e DarkQ-ist?!?

    Cât timp ați fost împreună?

    P.S.: Acum presupun că toată lumea care nu a avut ever o relație o să îi dea lui user89 sfaturi. :))

  7. Rhade, perfect adevărat.
    Prieten, frate, iubit, de trei ori de acord. Uite, unul dintre ei ţi-o trage pe la spate. Şi tu decizi să îi iei pe toţi trei şi pe tine cu ei şi să îi execuţi în piaţa publică. Aşa cu titlu de exorcizare. Nu ştiu ce să spun, parcă te umpli de rahatul antrenat de vârtejul indignării tale. Te simţi mai bine?

  8. Nu serveste astfel de bloguri e mai interesant site-ul bine cunoscut cu poponete si putulici expuse la mare valoare.

    Impreuna am fost 2 ani si 7 luni. Acuma ce ma ingrijoreaza e faptul ca daca pana saptamanile trecute traiam cu impresia ca „da ma uite merg si relatiile gay, mai rar ce-i drept dar merg” acuma vad lumea asta cu putina reticenta. Sper doar sa fie o pasa trecatoare si sa ma intorc la visatorul din mine la o lume a pacii si intelegerii reciproce.

    Sfaturile in momentul de fata legat de relatie nu isi mai au rostul, ganduri sinucigase nu am, viata merge inainte si gata.

  9. user89, trebuie sa fii constient de faptul ca un anumit grad de rutina intervine in orice relatie. Acum, da, sunt de acord ca solutia cea mai buna nu e sa stam cocotati pe Romeo pentru a „repara” lucrurile. ori faci niste compromisuri ori mergi mai departe.

    In acelasi timp, sa nu crezi ca exista relatia aia zen in care pică petale de trandafir toata ziua, numa’ sufletul conteaza, si lugu lugu. Aia e in poezii si telenovele.

  10. Nici nu imi pun problema de petale de trandafir, lapte, miere si alte dulcegarii de ajungi la diabet. Problema se pune din alte puncte de vedere: sustinere reciproca, respectul reciproc si mai ales capacitatea de a comunica si de a fi deschis fata de persoana de langa tine indiferent de subiectul ce se vrea a fi atins. Apoi daca stau sa scot cuvintele cu clestele si sa ma rog sa discute, este deja o problema evidenta.
    Rutina intervine, este clar si am trait-o pe propia piele dar este si important ca cel de langa tine sa coopereze atunci cand vrei sa faci ceva diferit (ex: maine ne aruncam in masina si ne ducem la unde s-o termina benzina). In conditiile in care faci acest lucru si apoi iti este reprosat cine stie ce minune, este clar ca nu mai dureaza prea mult si relatia se va incheia.

  11. Oh my god nimeni nu este doctor in nici o relatie. O relatie devine de succes daca ambele partitii isi doresc asta. Daca nu, s-a ispravit – ca justificari sunt, pana la pula celui de sus.

    Get over it.

  12. @ A.S.

    Nu este prima data cand il prind cu astfel de activitati si am discutat si discutat si discutat si intelegi ideea. I-am explicat ca ma deranjeaza si ca nu vad rostul unui astfel de cont mai ales atunci cand ai o relatie stabila.
    Ce mi-a fost dat sa vad pe contul lui (discutii si fotografii) m-au cam ingretosat iar acum ultima data chiar a fost exagerat.
    Acuma nu vreau sa par ca sunt anti romica pentru ca noi cand ne-am cunoscut, tot pe un site de genul eram (GSVP). Problema se pune cand ai o relatie stabila, chiar mai ai nevoie sa iti expui partile intime si sa porti conversatii cu caracter pornografic cu alte persoane?

  13. Ohooo, după atâtea mulțumiri nemulțumite mă întreb ce v-o fi legat totuși atâta vreme?! Zici că abia ai scăpat dintr-un calvar…

    Mai bine niște înjurături cinstite, pe măsura bănuitelor satisfacții care te-au făcut să suporți cât nu credeai că poți duce.

    Zău așa, pe când niște mulțumiri adevărate? Mor de curiozitate să aflu care-s calitățile ascunse ale nemernicului tămâiat mai sus…

    😎

     

  14. user89: eu sunt coleric, cei drept poate am cerut prea mult! insa tot cred ca eu sunt cel care nu a fost inteles! Motivatie sigur nu a avut, insa mi s-a replicat simplu „a disparut pur si simplu, nu ma intreba: cand sau cum… nu stiu!” si eu ca tampitul stateam langa el pe jos incercand sa ii smulg o privire! nimic, era mai interesanta culoarea peretelui decat discutia cu mine!

    Bine, tarziu mi-am dat seama despre ce este vorba! Ca deh, nu toti suntem clarvazatori sa percepem de la bun inceput „distractia”…

    Foarte frumos spus! Foarte elegant si cu bun simt! Desi cred ca iti cunosc „ura”.

  15. @A.S.: Discutat. Respinsa ideea de ambele parti.

    @grid: ce ne-a legat? nimic mai simplu – l-am iubit asa cum e el si inca mai am ceva acolo dar am fost nevoit sa pun stop.

    Multumiri reale? pentru ca inca vreau sa cred ca fizic mi-a fost fidel (testele asa spun), pentru momentele care le-am trait impreuna (alea bune) si nu in ultimul rand pentru ca mi-a suportat si el mie capriciile.

  16. @RobertG lasand la o parte incercarea ta nereusita de a face un comentariu rautacios, imi permit sa te contrazic in privinta rutinei care apare in orice relatie. Aceasta acuzatie de „rutina” nu apare ca urmare a petrecerii timpului impreuna, ci e o forma mascata de frustrare, de a da indirect vina pe celalalt ca nu face anumite lucruri pe care nu ai avut curajul sa le ceri si nici in continuare nu ai, folosindu-te de expresia „nu mai e ca inainte, nu stiu de ce, probabil rutina”, fiind si o forma eleganta de a pasa responsabilitatea celuilalt. Ca dovada, lipsa de comunicare are aceleasi „efecte” ca si rutina: plictiseala, iritabilitate crescuta in compania celuilalt, regret continuu ca totul putea fi mai bine/puteai gasi pe unul mai bun, ca nu mai exista motive sa continui si „racirea” generalizata a relatiei.

    @user89 Si eu privesc lumea asta cu multa reticenta chiar. Totusi sunt sigur ca exista si altii care gandesc ca tine pentru ca exista o rasplata nu doar pentru orice facem, ci si pentru ce gandim si atitudinea noastra fata de ceea ce facem.

    • Rhade, comentariul nu a fost răutăcios, asta e realitatea (care da, doare).

      O mare parte din voi nu au avut o relație până acum. Nu punem la socoteală alea de 2-3-6 luni. Dar aveți o imagine foarte clară, teoretică, despre cum „trebuie” să fie o relație. Și multă imaginatie.

      Eu, în 12 ani de relație (3+9) am învățat că teoria e apă de ploaie. Degeaba îmi imaginez că daaa, așa trebuie să fie, respect, comunicare, încredere, chestii bilaterale, reciproce, etc. Prostii. Efectiv, lucrurile nu merg așa. Extrem, extrem, extrem de rar o să vezi chestii bilaterale din simplul motiv că omul când simte că te are la degetul lui mic nu mai e interesat la fel de mult de tine ca înainte de acesta. E o chestie psihologică. O relatie nu era cum sa fie echilibrata, bilaterală, așa ca două jumătăți de inimioară.

      Am văzut enșpe mii de relații, și toate care au depășit 3-4 ani au ceva în comun: acceptă faptul că fără un echilibru al compromisurilor nu se poate.

      Hai să ne uităm la relațiile hetero. Iubire mare la început, se căsătoresc eventual (uneori din interes, din prostie sau pentru că așa „trebe'”), contribuie la suprapopularea globului cu 2-3 plozi, ea se îngrașă ca o vacă și se uită la seriale, el bea zaibăr și mai fute câte o prostă pentru câte 50 de RON și life goes on. Unde e fericirea și iubirea și bilateralitatea și sufletul în toată povestea!? Nu dom’le. El acceptă că soția e cât un buldozer și nu e atrăgătoare și apreciează că are cine să-i facă mâncare, să-i spele hainele și să-i suporte duhoarea de transpirație. Ea acceptă că el nu a fost o alegere potrivită, că e alcoolic, că îi mai fute câte un dos de palmă (caz în care ea minte că a căzut pe scări) și că pula i se scoală mai bine la pizde tinere și apreciează că aduce bani în casă și schimbă becu’ când se arde.

      De ce relațiile gay ar trebui să fie altfel?

      Când vei avea și tu o relație de minim 3 ani, în care să poți aplica teoriile, mai vorbim… 🙂

      Adică mnoah, să dea Domnu’ să ai parte de relații conforme imaginației tale despre ele… dar lrurile nu merg așa. Ce fain ar fi…

      De ce crezi că există atâția frustrați? Oameni care plătesc pentru simpla prezență a cuiva în viața lor? Prostituați? Dependeti de anxiolitice? Sinucideri? Pentru că totul e asa de simplu? Totusi, pentru o relatie e nevoie de doi oameni. Iar în cazul acesta, al lui user89, resorturile adevarate ale relatiei lor numai ei le stiu si noi suntem simplii păreriști (care oricum știm o singură variantă) mai mult sau mai putin experimentati.

  17. Rhade sa imi fie cu pacat, in momentul in care ai 10 ani de cand stai impreuna, anumite lucruri se mai schimba… Mitul relatiei perfecte nu exista, chiar daca noi ni-l dorim. Ce stiu, e sigur!!! Noi ni-s o copie fidela (in materii de relatii vorbesc) a heteristilor! Vrem sa nu ne futem stanga dreapta, insa si acolo sunt mici probleme!

    Sentimentele sunt mai puternice intr-o relatie gay, e clar! Eu nu inteleg ce comunicare ar trebuii sa existe, in cazul meu? Cand eu faceam monolog fara vre-un succes!

    Dude, esti putin pe aratura daca vb de frustrari, inhibitii si din astea! Raportandu-ma ex-relatiei mele! Iar in majoritatea cazurilor cel slab cedeaza si relatia se rupe, insa sunt si cazuri in care relatia merge mai departe facandu-se anumite compromisuri! De ce se fac astea? Pentru ca: deja cunosti partenerul, te simti confortabil langa el, stii cate lingurite de zahar vrea dimineata in cafea, ii cunosti tabieturile, etc etc etc!

  18. Haha, nu am teorii fixe/clare, eu am in minte doar ceea ce caut (si sunt „pretentii” realiste) si pe seama asta apar spontan „teorii” care maine oricum probabil deja vor cunoaste o nuanta diferita tocmai pentru ca nu tin la ele (asta inseamna ca intr-adevar am multa imaginatie). Asta inseamna ca nu am un model teoretic fix pe care vreau sa-l aplic intr-o relatie, ci in cel mai rau caz exista cateva principii pe care le urmez in viata, in comunicarea cu oricine, nu doar cu potentiali amanti.

    Vad ca de multe ori pui experienta in prim-plan, din ce am trait eu pana acum nu am descoperit decat ca intuitia este singurul meu aliat iar experienta nu ar face decat sa-mi provoace teama si sa ma opreasca din a face anumite lucruri pe care simt ca vreau sa le fac. Asa ca in viziunea mea e o inutilitate sa ajung eu la 3 ani de relatie ca sa iti demonstrez tie sau altcuiva ceva, asta nu m-ar face mai credibil nici fata de mine insumi.

    Acum de realitati care dor, singura realitate care intr-adevar ma doare este existenta oamenilor care, pe masura ce ajung sa te cunoasca, au impresia ca esti neinteresant, vulnerabil si te pot manipula cu usurinta (adica acel avut la degetul mic). Am avut parte de multe astfel de „personalitati” si am pretentia sa nu mai am de a face cu ele pentru ca stiu ca eu nu sunt asa, in mod cert nu e nici ceea ce imi doresc si in urma lor nu a ramas decat suferinta.

    • Rhade, inclusiv aceea e o chestie psihologică oarecum normală. Și un copil care capătă o jucărie, se joacă cu ea până se plictiseste ș-apoi o aruncă în favoarea alteia. Omul e mult mai atras de necunoscut, de mister, de necunoaștere decât de certitudini. Exact la fel e și în relațiile interumane.

      Eu, da, recunosc, mă plictisesc foarte repede de oameni, mai ales atunci când nu pun suflet. De exemplu, efectiv mă doare să ies mereu și mereu cu același grup de prieteni, să cunosc fiecare mișcare, gest etc. Simt că nu (mai) am din ce să îmi trag energie. Îmi place să cunosc, să descopăr, să mă joc, să râd, să sufăr, să fiu orgolios, să urc, să cobor… linia dreaptă = death.

  19. Ca bine spui Robert. O relatie implica doi oameni, nu unul singur. In majoritatea relatiilor, dupa un timp intervine monotonia, plictiseala, nu mai e acelasi lucru ca-n prima saptamana,luna sau primul an.

    Pentru ca o relatie sa mearga, trebuie sa existe comunicare, odata cu ea venind intelegerea si sinceritatea. Cand apar minciunile, lucrurile facute pe la spate iar partenerul le descopera, relatia va incepe sa scartaie pentru ca vor aparea discutii din ce in ce mai mari, ducand intr-un final la despartire.

    Cat despre sinucideri, depresii si taiat de vene, acestia sunt oameni care nu se pot stapani. Daca m-as pune sa scriu eu despre fostele relatii, ce si cum am pierdut fiecare persoana in parte, cel mai probabil unele persoane ar ramane socate.

    Sfat personal: niciodata sa nu regreti nimic din ce ai avut pentru ca fiecare om vine cu o lectie de viata, o poveste si vei invata ceva util, cu mici rani pe alocuri si vei sti cum sa actionezi pe viitor, evitand astfel de oameni.

  20. @Rhade, cati ani ai si ce ai trait tu pana acum… Nu crezi ca ar fi frumos un share? Asta ca sa inteleg si eu de unde „pretentii” realiste!?!

  21. AndreiJ, daca iubesti cu adevarat si daca la randu-ti esti iubit (ceea ce e cam o utopie, unul mereu iubeste mai mult intr-o relatie) monotonia este mic copil pe langa alte incercari. La fel, daca iubesti cu adevarat si il vezi pe cel de langa tine ca nu poate fi el insusi cu tine, deschizi poliţia si il lasi sa zboare. Un om nu e proprietatea altui om.

  22. @RobertG dupa ce ai zis probabil eu sunt cel care are o problema. Nu m-am plictisit niciodata de jucariile mele, ba chiar am plans uneori cand s-au stricat/mi-au fost furate. Si acum am un ursulet de plus pe care l-am primit la 5 ani si nu m-am plictisit niciodata de el. Nu pot spune ca m-am plictisit vreodata de cineva, dar am fost nevoit in cateva randuri sa izolez unele persoane care nu intelegeau si ma faceau sa sufar. Chiar daca pe moment am suferit ca m-am blamat pe mine pentru situatie, stiu ca in schimb am evitat un colaps mintal.

    @Gabriel nu am sustinut ca ceea ce am zis eu trebuie sa fie o situatie bilaterala, e suficient doar o persoana intr-o relatie sa fie frustrata si deficitara in comunicare. Sunt constient ca probleme apar in orice situatie, dar dupa mine ar trebui sa existe o dispozitie din ambele parti de a trece peste ele.
    Legat de pretentiile mele „realiste”, inca de cand eram foarte mic oamenii pe care i-am avut in viata mea au incercat continuu sa-mi demonstreze ca sunt niste nenorociti. Poate ca intr-un fel au reusit dar daca nu as avea speranta ca exista si contraexemple probabil nu as mai da niciun sens vietii. Aceste „pretentii” ale mele se pot reduce foarte usor doar la gasirea unui astfel de contraexemplu.

    • Rhade, nu contează lumea din jur, tu să fii mulțumit de tine, asta e tot ce contează. Indiferent de cum punem problema, în fond, seara, cu capul pe pernă, gândurile sunt doar ale tale, chipul din oglindă este doar al tău și unele sentimente le vei duce cu tine în mormânt. Simplificând, ceea ce vreau să spun este că, cea mai frumoasă, interesantă, performantă jucărie pe care o avem este propria noastră persoană. Dacă vreodată vei realiza acest lucru, vei realiza și faptul că ceilalți oameni nu sunt făcuți de fapt pentru a ne face pe noi mai fericiți. E o abordare greșită… aud pe mulți care zic „Vaaiii, vreau să întâlnesc pe cineva care să mă facă fericit!”… e o prostie. Nimeni, niciodată, nu va putea să facă pe altcineva fericit cu adevărat. Fericirea adevărată e în noi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here