No menu items!

Schimbari

Acelasi autor

Labirint intr-o picatura

Urmaresc prin fereastra  cerul, pasarile, norii si constat ca timpul trece fara mila, uneori prea repede, uneori prea greu, totul depinde de contextul in...

Povestea mea

Urmaresc acest blog de aproape 1 an si mereu am vrut sa postez, dar nu am facut-o pentru ca mi-am considerat toate ideile niste...

Cu nelipsita cana de cafea langa mine, ascultand o melodie care sa ma scoata din amorteala, uitati-ma …scriind din nou. A trecut ceva timp, ce-i drept, de cand nu mi-am mai asternut gandurile pe  foaia de hartie virtuala .

Am decis sa scriu despre un subiect omniprezent in viata mea de vreo doua luni de zile aproape. Este vorba de un fel de “iesire din dulap”, despre acceptare, despre confruntarea unui parinte cu cel mai mare cosmar al vietii sale, vazut doar in filme: copilul lui este gay; de confruntarea copilului cu ideile rigide ale parintelui crescut intr-o alta generatie.

Dar hai sa incepem cu inceputul, fireste! Dacă aş fi părinte, aş fi cel mai bun prieten al copilului meu, prietenul acela care iti este alaturi la bine, la greu si  care te ghideaza atunci cand ai luat-o pe cai gresite. Nu sunt de acord cu idea ca parintele ar trebui sa fie un fel de jandarm sau ceva de acest gen.

Multi ani la randul m-am gandit si, o perioada m-a framantat constant gandul ca mama mea ar putea afla adevarata mea orientare sexuala, dar am facut un pact cu mine ca ii voi spune atunci cand voi fi stabil din mai multe puncte de vedere, la casa mea, cu un job s.a.m.d.

Uite ca nu a fost asa cum am planificat (tipic mie) si a aflat in plina trecere a odraslei sale, de la adolescenta in prima etapa a  maturizarii.

Cum a aflat?

Foarte simplu si in acelasi timp stupid: a gasit o lista de dorinte de-a mea ce viza viata mea in general, facuta cu ceva timp in urma  cu scopul de a vedea ce am realizat sau pur si simplu sa rad de lucrurile puerile pe care mi le doream, citind cand voi fi mai mare.

Lista s-a ratacit, am lasat-o din greseala pe unde nu trebuie si intr-o dimineaţă, la ora 5, boom, chiauna de somn si dezorientata a gasit “surpriza neastaptata” si a aflat. A asteptat pana la opt dimineata, cand brusc m-a trezit, si primul lucru pe care mi l-a adresat a fost: ”Mai tu vrei sa fii Naomi?!?!“

Cum a reactionat?

Dupa ce am reluat contactul cu realitatea, venit din lumea viselor, am incercat sa ma asigur daca ceea ce stie este relevant si solid, ca sa stiu daca e timpul sa incep sa dezvalui totul sau nu…

Primul lucru pe care l-am facut, a fost sa ii spun clar ca orientarea mea NU este o alegere si asa am fost creat. Bineinteles, au urmat intrebarile stupide, de genul:

Ai fost abuzat sexual si mie nu mi-ai spus?

Cine ti-a facut asta?!?!

Este vina mea ca nu ti-am oferit un tata?  si  altele.

Din start am adoptat o atitudine mai dura putin, pentru ca asa am fost invatat, chiar de ea, ca plansul de mila nu ajuta cu nimic, trebuie sa lupti ca sa castigi. Eu niciodata nu o sa ma pun langa cineva sa plangem impreuna continuu si sa incepem sa spunem cat de naspa e viata si vai ce tragedie, ce chin si tot asa, sunt genul de persoana care trece peste soc si incearca sa gandeasca rational.

Nu s-a putut asa, am ajuns si pe la psiholog la un moment dat. Saracul om i-a spus ca nu poate sa ma schimbe, ca majoritatea oamenilor de stiinta considera ca homosexualitatea este ceva genetic, cu care te nasti si singura ei optiune este acceptarea. Nu i-a picat bine, desigur, probabil se astepta ca psihologul sa scoata bagheta magica si hocus pocus fiul ei va fi in limba dupa  fete.

Eu din start am fost foarte deschis, am fost dispus sa discut despre absolut orice, de la cele mai insingnifiante detalii pana la partea sentimentala a vietii mele sau ce preferinte am in materie de sex. Din pacate, din partea ei am primit constant reticenta si cu cat am dus discutia mai departe, ea revine in acelasi punct si imi tot pune intrebarea :”De ce esti asa, ce au femeile?”.

Vede orientarea mea ca fiind cea mai mare dezamagire care putea fi oferita de viata, lovitura suprema care putea fi incasata…mai pe romaneste dramatizeaza lucrurile si le distorsioneaza, privindu-ma ca pe nu stiu ce criminal in serie.

Inteleg ca este un soc, ii ofer timpul necesar acomodarii, nu astept sa fiu acceptat 100%, ma multumesc daca sunt tolerat si imi este respectata orientarea. Orice discutie este de fapt un monolog continuu de al meu si ici pe colo tipetele si reprosurile ei. La un moment dat mi-a spus “Daca m-ai fi iubit cu adevarat, ai fi facut-o cu femei, nu cu barbati”, mi s-a parut hilar si i-am spus ca afirmatia ei este stupida, ca e ca si cum i-as fi spus eu sa nu isi mai caute jumatatea, ca asa imi este mie comfortabil.

Merg pe princiupiul ca fiecare individ are dreptul sa isi aleaga actiunile in viata si nimeni nu are dreptul sa il judece. Asa sunt eu, nu judec, dar din pacate ea judeca aspru. In principiu eu trebuie sa ma lupt cu ideile pe care si le-a format de-a lungul timpului, religia si societatea fiind factori decisivi in ideile ei rigide, tipice unei minti incuiate, cu gandire unidirectionala.  Cu ceva timp in urma am decis sa nu mai  mai privesc faptul ca sunt gay ca pe un blestem, ca pe un chin sau ca pe o pedeapsa, m-am adaptat si am ajuns in punctul in care am putut sa ii spun chiar mamei mele ca sunt mandru ca sunt homosexual, ca indiferent cat de greu poate fi, eu sunt fericit asa cum sunt si nu imi mai este scarba cand ma privesc in oglinda. Pana la urma …fericirea este o ALEGERE.

In momentul de fata, subiectul este semi-inchis intre noi pentru ca am observat ca oricat as incerca, ramane pironita in ideile ei, ba chiar doreste sa se duca pe la preot, chiar mi-a zis ca se roaga zilnic la Dumnezeu sa imi aduca in cale o femeie sa ma puna cu botul pe labe…hai sa fim seriosi, nu s-a gasit barbatul care sa ma imblanzeasca si vine acum femeia fatala si gata sunt Labus :))

As scrie mai mult, dar tare presimt ca o iau pe campii si nu o sa mai intelegi nimic. Ca sa concluzionez cumva,vreau sa va spun, din scurta mea experienta de viata, sa alegeti  acceptarea, nu merita sa va chinuiti inutil, chiar nu merita. Ce drept are religia sau societatea sa ne spuna ca suntem anormali, ce drept au sa ne spuna ce sa facem, atata timp cat suntem oameni normali. Normalitatea este relativa, daca stam sa ne uitam in peisajul autohton, vedem fetite de 12 ani care raman gravide cu masculi feroce heterosexuali sau adolescente in floarea varstei, de abia majore, care refuza sa isi faca o cariera si se complac intr-o viata de casnica si se pun sub papucul barbatului. Aceste lucruri  sunt normale?…Nu prea cred.

Fericirea este  ALEGEREA noastra, gasiti fericire in cele mai marunte lucruri: intr-un apus de soare, o briza racoritoare intr-o zi de vara caniculara, in zambetul persoanei iubite….in orice.

Fiti mandri de faptul ca sunteti gay si priviti asta ca pe un dar dat de acolo de undeva si, indiferent ca veti fi acceptati de parinti sau nu, iubirea voastra fata de ei nu se va schimba indiferent orice s-ar intampla.

Va multumesc pentru ca mi-ati citit randurile, o sa mai scriu atunci cand voi mai avea  acea inspiratie de moment. Mi-ar placea sa aflu si din partea voastra momente funny sau de orice fel din experienta coming out-ului /acceptarii parintilor.

6 COMMENTS

  1. He he asta cu parintii si acceptarea homosexualitatii copilului e treaba complicata la noi din cauza mentalitatii.

    Le-am spus parintilor cand aveam 19 ani, au trecut peste 20 de ani de atunci, avem o relatie civilizata, as putea spune apropiata in sensul ca ne vedem des, vorbim la telefon zilnic atunci cand nu ne putem vedea, dar mama nu este nici acum impacata cu ideea ca traiesc cu un barbat si nu cu o femeie…in opinia ei vina este exclusiv a partenerului meu, daca nu era el eu as fi fost sigur cu o femeie, lool.

    De-a lungul timpului am avut discutii dintre cele mai interesante pe subiect cu mama, m-a intrebat la un moment dat la modul cel mai serios “ce poti face in pat cu un barbat si nu poti face cu o femeie”, “de unde stii ca nu iti plac femeile” si lista ar putea continua. Intr-un an la masa de Craciun stiind ca vin singur fara partenerul meu (cred ca spera ca suntem certati, despartiti etc) a invitat pe fata unei cunostiinte cu care spera sa ma cupleze, au fost scene de comedie la masa aia. Initial, cand le-am spus ca sunt gay, momentul a coincis si cu mutatul meu de acasa, reactia lor imediata a fost sa-mi taie orice ajutor financiar ori de alta natura, ceea ce privind retrospectiv a fost lucrul cel mai bun care mi se putea intampla. Faptul ca a trebuit sa ma intretin singur m-a motivat profesional foarte mult. Alta faza haioasa la mama care ne amuza fantastic este ca il asimileaza cumva pe partenerul meu cu o sotie conventionala si il suna cu sfaturi despre detergenti, despre ce iaurturi sunt mai bune, ce ar trebui cumparat si de unde etc.

    Noi tratam cu intelegere si rabdare chestiunile astea dupa principiul lui Marc Aureliu “sa avem seninatatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat si mai ales intelepciunea de a face deosebirea intre cele doua posibilitati”, ceea ce-ti doresc din suflet si tie.

  2. #Multumesc frumos pentru comentariu Dracarys.Ma bucur ca ai avut parte de acceptare din partea alor tai si mai ales ca ai avut ocazia si curajul de a le impartasi orientarea ta sexuala.

    La mine inca discutiile sunt ba funny,ba in tragic ,mai facem glumite din cand in cand,cu siguranta daca ar trebui sa se faca o reclama a sexului feminin sau ale organelor genitale feminine,mama mea ar fi cel mai bun agent publicitar:)).

    Sincer as vrea ca intr-o zi sa pot sa impartasesc cu ea fara bariere experietele frumoase sau mai putin placute .Insa cum se spune,timpul le revolva pe toate:)

  3. Of, cât de bine te înțeleg. Eu mâine poimâine fac 30 de ani și maică-mea “nu știe”. Am pus ghilimele pentru că de fapt cred că este vorba mai degrabă despre “don’t ask don’t tell”. Problema este că ea, deși prezintă o oareșce inteligență, are o gândire la nivel de secol XVIII (asociază victoria Conchitei Wurst cu apropierea apocalipsei!).

    Eu sunt independent financiar, locuiesc într-o țară normală și consider că dacă nu aș fi gay, nu aș avea o gândire atât de complexă și de tolerantă. Cred că mi-aș utiliza inteligența doar pentru a obține rezultate personale, gând care mă înspăimântă cumplit. Îmi place să fiu gay (deși am mari probleme cu bărbații și nu am avut nicio relație serioasă iar uneori privesc cuplurile straight cu invidie) pentru că simt că daca nu aș fi, dogma masculinității nu mi-ar permite să fiu capabil de empatia care îmi ghidează existența de câțiva ani încoace. În același timp, este frustrant pentru că în viața mea de zi cu zi, a fi gay este ok, în viziunea mea, așa cum am spus, este chiar benefic, în timp ce în familie ar fi o tragedie. Mă tem exact de ceea ce ți se întâmplă ție acum, că în momentul în care îmi va găsi “to do list-ul” argumentele pe care le voi utiliza, nu vor fi pertinente pentru ea. Nu vom putea comunica în adevăratul sens al cuvântului pentru că trăim în două universuri complet diferite. În același timp mă tem că, în fața unor argumente atât de stupide, răbdarea va dispărea și îi voi întoarce spatele. În cazul acesta… oare mă va mai caută vreodată?

  4. Doamne cum mai trece timpul … Prima mea confesiune catre mama mea a avut loc acum 2 ani (clar nu cum imi planuisem ca-i voi spune, cand voi deveni bogat si faimos :)) kidding) . Acum am 21 de ani. Si a fost chiar funny ( o gandesc asta acum…pt ca atunci mi s-a parut sfarsitul lumii). Dadusem o simulare pentru examenul de admitere, iar cu o noapte inainte, “crush-ul” meu de pe vremea aceea mi-a zis ca s-a hotarat sa mearga acasa la un tip. M-am dus la simulare cu o falca in cer si una in pamant din acest motiv … si la fel am si iesit. Nici nu imi pasa ce naiba am facut la examen. Ajungand acasa, mama radia de bucurie pt ca aflase ca am luat nota cea mai mare si numele meu era in topul listei, insa eu eram asa de ranit (acum 2 ani orice mi se parea tragic) incat nu-mi pasa. Vazandu-ma ca sufar de ceva, a presupus ca poate mi-a tras teapa vreo fata. Iar eu in prostia mea de atunci i-am zis “Mama draga, sunt GAY!” ( ma rog, am inceput cu un mic discurs de cum ca…s-ar putea sa nu ma mai iubeasca, si etc etc). Cert e ca s-a uitat la mine indelung, mi-a zis ca sunt un prost pt ca ea ma iubeste oricum (cred ca mi-a repetat cuvantul PROST de vreo 15 ori … pe ea a jignit-o mai tare faptul ca am crezut ca nu ma va mai iubi decat faptul ca eu sunt gay). Am mai discutat in acea perioada pe tema asta, am avut chiar si un moment in care mai ca plangeam amandoi insa suntem ok. Concluzia a fost urmatoarea: Fericirea mea e cea mai importanta pentru ea! Recunosc ca nu am mai adus vorba de asa ceva … insa eu cred ca e impacata, si ca suntem ok.
    Am vorbit de mama … insa eu am si un tata, well … sa zicem doar ca nu am o relatie extraordinara cu el; pt mine reprezinta un suport financiar si atat. Lui clar n-am ce sa-i zic si nici nu am sa vreau sa ma justific in fata lui vreodata. Plus de asta el nici macar nu ar avea curajul sa ma intrebe daca am vreo prietena sau nu. Si nici nu simt, ca sa zic asa, dorinta aia de a-i spune vezi Doamne ca sa ma constiinta impacata. Chiar deloc …

  5. #Draga,David_88,multumesc frumos pentru comentariu.

    Intr-adevar faptul ca suntem gay ne ajuta foarte mult sa empatizam ,daca gandim intr-un mod sanatos,a fi gay e misto,deoarece sincer acum barbatii heterosexuali sunt extrem de infantili,au nevoie de o sotie,aidoma mamei,care sa continue “cresterea” continua a puiului.

    Si mie imi este frica de faptul ca rabdarea mea are limite si la un moment dat o sa se termine si voi rupe legatura cu ea,sigur ar suferi,as suferi la randu-mi,dar din mandrie nu ar incerca sa faca primul pas spre o impacare.

    Si mama mea este inteligenta,are o capacitate extraordinara de a intelege oamenii prin prisma meseriei sale,dar pana la un punct,acela fiin homosexualii.Acest fapt este cauzat de ideile impregnate de sociateate cu gandire invechita,unidirectionala si manipulata de draga mea B.O.R.

    Trebuie sa ne luptam cu un univers cam paralel noua:)

  6. #Ventress ,multumesc frumos pentru comentariu.

    Ma bucur ca ai avut parte de intelegere si toate lucrurile sunt ok cu mama ta.Si la mine cel mai mult a ranit-o faptul ca nu i-am destainuit facptul ca sunt Gay pe deoparte ca avea impresia ca ma schimba ,dar in aceiasi masura si pentru faptul ca nu i-am oferit incredere si m-am indoit de iubirea ei.

    Asa am avut o perioada in care am fost afectat de faptul ca lucrurile nu mergeau in fosta mea relatie si m-a afectat pe toate planurile,ma dusesem asa intr-un plan descendent profesional si oricat am incercat sa nu se vada nu am reusit.Iti dai seama ca si mama mea observase si nu stia ce poate sa imi faca ,nestiind care e problema in cauza.
    Sincer acelea au fost momentele in care chiar am vrut sa ii zic pentru ca nu mai puteam duce,dar nu am facut-o.
    Eu vad faptul ca a descoperit acest fapt ca un prim pas spre a fi cei mai buni prieteni,pentru ca nu mai exista secrete intre noi,bineinteles in limitele fiecaruia.

Comments are closed.

Vezi si...

Hai ca e de bine!

Ma uitam peste ce am mai scris pe aici si am ajuns la concluzia ca ar fi timpul sa scriu ceva un pic optimist asa ca am stat si am gandit in felul urmator: ar fi o treaba daca as putea sa gasesc niste avantaje in a fi gay. Dupa...

Articole din aceeasi categorie