Acasă Zi de zi România dansează

România dansează

363
11

Salutare tuturor! Da! România dansează! S-a dovedit că românașii noștri sunt receptivi, chiar foarte, și la acest capitol: dansul! Te eliberează de griji, te face să plutești ! Trăiești pentru câteva minute altă realitate…

Zilele acestea am fost la Iași! Și culmea, fraților, la Iași au fost preselecțiile zonale la „România dansează”. Ca să vezi! Ce să caut eu acolo… firește, „talentul” meu de mare dansantor mi-a purtat pașii alături de niște persoane foarte speciale mie până-n capitala Moldovei. Ca să clarific de la început anumite chestiuni: NU am talent deloc la dans… dar nu știu nici eu cum de am participat. Dar am făcut-o și m-am surprins și pe mine însumi. Serios!

De fapt cred că am văzut ceva mai mult decât dansul în sine. Să nu se înțeleagă că nu îmi place să dansez, doar că am o problemă: nu am talent, asta e.

Cum a început peripeția ? Păi, era ziuă (cu două dimineți, just joking). Venisem de la serviciu, prin preajma prânzului. Începe să-mi vibreze mobilul (îmi țin mobilul numai pe vibrații, m-am obișnuit așa cu el). Mă suna cineva de la o fundație unde făcusem eu voluntariat cu ceva timp în urmă. Și respectiva persoană mi-a expus situația așa cum se prezenta ea: faptul că un grup de beneficiari ai fundației doresc să participe la această preselecție ieșeană și că există o problemă în găsirea a încă unei persoane, de preferat băiat. Și iată-mă acceptând oferta lor. Mai dansasem alături de ei la scenă deschisă. Și am început repetițiile sub coordonarea unei doamne coregrafe foarte drăguță, voluntară de asemenea. Am pus la punct dansul și gata: drumul ne purta cu siguranță spre Iași. Tot tam-tam-ul a durat mai puțin de două săptămâni.

Și am ajuns noi la Iași. Ooo! Frumos oraș! Își merită statutul de capitală regională. Sincer! De la gară ne-am îndreptat către Hotel Astoria. Maică, ce forfotă era. Huuiii! Multă voie bună, repetiții, vânzoleală cât cuprinde. Personalul a fost foarte respectuos. Ne-au întâmpinat frumos, ne-au pus la dispoziție o cameră măricică unde să ne schimbăm și să ne punem la punct.

A urmat mai apoi înscrierea. Cred că au fost este 12 foi pentru întregul grup de doar 6 persoane. Oricum, multă hârțogăraie. Xeroxul mergea aproape continuu. În incinta vecină locului de înscriere era locația în care pe un platou aranjat  se filmau clipuri de promovare care vor apărea din primăvară la emisiune. Erau multe trupe de copii și adolescenți. Ei făceau practic toată atmosfera. Regizorii de platou se chinuiau puțin să manevreze acea masă tânără de participanți. Cred că se puteau număra pe degetele de la o mână trupele având componenții trecuți cu bine de 20 de ani.

S-au tras multe cadre… îi auzeam pe regizori dând indicații, uneori ridicând vocea pentru a putea controla eficient drăcărimea. Aveam în fața ochilor o imagine super-colorată. Mititeii erau roșii ca focul după terminarea filmărilor. Apropo filmările pentru promovare erau separate de audițiile în sine care oricum se desfășurau într-o altă incintă mărișoară. La aceste audiții jurații erau niște persoane necunoscute aș zice eu. Te prezentai în fața lor cu numărul pregătit, te desfășurai și apoi părăseai încăperea, rezultatul urmând să-l afli peste 2 săptămâni.

Din ceea ce am observat, decanii de vârstă printre participanți au fost doi frați gemeni, dacă nu greșesc, care au dorit să prezinte dansuri din zona Moldovei probabil. Erau și pitici de câțiva anișori. Cu toții debordau de o energie fantastică. M-a amuzat, în sensul plăcut, un puștan cu o mască reușită de-a personajului Masca (puștiul avea fața colorată uniform cu verde și purta un costum galben). Era însoțit de o domnișoară cu atitudine și cu un vocabular frumos.

Mi-a plăcut foarte mult. Am avut emoții foarte mari, la început, când am ajuns. De ce ? Păi la plecare se zvonise în grup că juriul va fi format din Cornel Patrichi, C.R.B.L. și Bendeac. Informația nu era întru totul falsă pentru că așa e: acesta va fi juriul DAR el se va regăsi astfel doar la audițiile preliminare televizate de la București. Ori la Iași n-a fost vorba de juriul acesta și nici de filmarea actului artistic în sine în camera de audiții. Pe de altă parte, inițial, de cum am ajuns la hotel și văzând scena de filmare plină ochi cu participanții și cu niște boxe undeva în lateral, am crezut că ne vom prezenta arta noastră desăvârșită în fața tuturor precum și a juraților care precum am spus vor apărea abia la București. M-am înșelat în ambele privințe.

A fost o zi plină. Am plecat dimineața la 6 și am ajuns seara la ora 23 acasă.

A fost o experiență plăcută… foarte plăcută! Am împărtășit cu toții, cei din grup, păreri foarte plăcute despre momentele petrecute la Iași, la întoarcerea cu trenul acasă. Eram frânți de oboseală, dar eram cu buna dispoziție setată la maxim. Momentul de dans ne ieșise foarte bine. Regretul meu este că din motive personale, subiective, nu mai pot să fiu alături de grup. Oricum le urez MULT SUCCES pe mai departe dacă vor fi acceptați în următoarea etapă.

Mie, personal, mi s-a demonstrat că am de toate și că trebuie să dau mai mult. Să simt că trăiesc din plin viața. Sper să reușesc acest aspect. Am, momentan, niște obiective personale foarte clare de îndeplinit și de la care nu mă abat. Ele sunt foarte importante pentru mine și din păcate se interpun cu dorința de a participa la concurs. În alte condiții mă înhămam cu mult mai mult elan. Mă bucur în schimb că am putut ajuta, chiar și cu puțin. Îmi place să văd bucuria pe chipul celor din jur… iar dacă și eu, personal, pot participa un pic la aceasta, atunci și eu sunt bucuros și împlinit.

Am vrut să vă împărtășesc din experiența trăită la un asemenea tip de concurs. Sper să fi reușit s-o fac, măcar într-o mică măsură.

Vă salut! Numai bine!

11 COMENTARII

  1. Pai da, cum e posibil să nu-i fi plăcut cuiva articolul, și, în plus, să se fi folosit de o funcție care e acolo pentru un motiv bine întemeiat?!

  2. @Non_lose, daca ironia nu se gasea la orice margine de drum, fiind folosita de majoritatea oamenilor, pe cuvant ca te-as fi apreciat.

    Nu inteleg motivul pentru care ai simtit tu acest impuls de a riposta, ok… omul nu a folosit epitete peste epitete, nici estetica uratului, ca sa nu mai zic de citatele lui Cioran… dar a povestit o intamplare pe care nu multi ar avea curajul sa o duca pana la sfarsit.

    Anyway, rusine Castillo ca nu ai scris despre o pozitie din Kamasutra sau despre cum iti faci partenerul sa tremure de placere, ai fi fost mai apreciat.

  3. De când sunt epitetele și estetica urâtului standard al scrierilor plictisitoare? Chestia e total subiectivă. Eu poate aș fi apăsat butonul ăla dacă scria un articol despre cât de mult îi place Chopin. Oricum, mă opresc aici, nu vreau să poluez pagina cu mai multe comentarii care nu sunt despre postul ăsta în sine.

  4. „De când sunt epitetele și estetica urâtului standard al scrierilor plictisitoare?”, Raspuns: Nu-s, dar nu e vina mea ca nu intelegi tu comparatia facuta.

  5. @Eduard … deci … esti belea 😀 mi-a placut 😀 scurt si la obiect 😛 .
    Poate ca ar fi fost mai apreciat 🙂 .

    @Castillo, sincer felicitari pentru experienta traita si pacat ca nu ai mers mai departe.

    A dansa este foarte frumos. Acum 7 ani timp de un an si eu am facut dansuri si chiar si in ziua de azi regret enorm ca am renuntat la dans pe simplu motiv ca partenera mea se accidentase si nu a mai putut sa danseze.

    De multe ori cand ascult o melodie frumoasa ii simt ritmul si imi vine sa dansez. Pentru ca asa cum spui tu, dansand te detasezi total de realitate chiar si pentru cateva minute.

    Si unii oameni se pot exprima foarte bine prin dans. Chiar daca ai talent sau nu. Oricum dansul se invata cu timpul.

    De mult timp ma bate gandu sa ma merg din nou la cursuri de dans si sa invat din nou sa dansez.

    Lafel de mult vreau si ma bate gandul sa invat sa cant la Vioara. Chiar daca e un instrument foarte greu, totusi e un instrument de suflet si lafel cum simt ca m-as putea exprima prin dans, lafel de bine as putea sa ma exprim si printr-o vioara.

    Dar cine stie poate intr-o zi imi voi indeplini unul dintre aceste doua visuri sau poate chiar amandoua.

  6. @Eduard … pai nici nu cred ca te-am intrebat de ce 😀 . Am sesizat si ma amuzat teribil 😛 . Tai si spanzuri 😀 ( Jack the ripper )

    Dar bine, hai, daca vrei tu te intreb de ce. Dar asta doar daca esti tu dragut si amabil sa imi spui 😉 .

  7. @Mary, nu era de ce.. ci ce.

    Nu am taiat nimic, inca:))).. doar ca am o avut o refulare de moment atunci, nici nu mai are importanta motivul acum.

    Eu sunt „dragut si amabil”, hahaha… dar ce sa iti spun?

  8. @Eduard, pai nu ai spus tu sa nu te intreb de ce ? La afirmatia ta : „deci… cred ca sunt”

    Si eu in curiozitatea mea … pana la urma am intrebat de ce 😛 .

    Aham … dragut si amabil in ghilimele … aha … am inteles 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here