Acasă Zi de zi Revenire la viata

Revenire la viata

438
9

Intre doua fumuri de tigara si o gura de cafea sorbita cu sete la ora asta tarzie din noapte, m-am hotarat sa scriu aici. Stiu ca n-am mai dat de multa vreme. Rusine sa imi fie. Insa, am fost prinsa intr-un vartej de evenimente care mi-au schimbat  perspectiva asupra vietii. Dupa un 2011 in care am avut parte de suisuri si coborasuri, iata ca ultimele doua luni s-au dovedit a fi mai mult decat perfecte.

In primul rand, dupa o relatie mai mult decat esuata, unde gelozia si nevoia de control absolut au fost la rang de „virtute”, am reusit sa trec peste si sa redescopar dragostea. Nu credeam ca va veni asa repede. Mai ales ca nu ma asteptam. Dupa tatonari si discutii interminabile pana in orele diminetii, am ajuns sa fim impreuna. El e printre putinii care stiu sa ma ia asa cum sunt eu, cu calitati si defecte, fara sa incerce sa ma schimbe, si poate cel mai important pentru mine e faptul ca ma respecta. Ma face sa ma simt extraordinar alaturi de el. Craciunul si Anul Nou l-am petrecut impreuna si cred ca au fost cele mai frumoase clipe de pana acum. Poate singurul lucru care ma deranjeaza la el e ca inca mai tine legatura cu fosta lui prietena. Poate sunt eu putin geloasa? Nu imi pica bine, insa incerc din rasputeri sa trec peste asta si sa ma gandesc la azi, nu la maine.

In al doilea rand, dupa un sir lung de aplicari la diverse joburi, in sfarsit am ajuns intr-un loc unde ma pot desfasura in voie, fara sa imi fie teama ca vine seful si imi sufla in ceafa. Totul e foarte ok la locul de munca. Inca o bulina alba pentru 2011. Mai mult decat atat, m-am inscris si intr-un partid politic (al carei culoare politica nu am sa o dezvalui 😛 ), unde am fost implicata in foarte multe proiecte: am premiat copiii olimpici, am reusit sa fac un plan de proiect pe care am sa il aplic acum  in ianuarie, si anume , sa predau engleza in afaceri.

Pana aici, toate merg ca pe roate. In ceea ce priveste my new year’s resolutions, mi-am propus sa ma implic si in organizatii non guvernamentale, gen Accept sau Salvati Copiii. Asa, pentru dezvoltarea mea personala.

Nu in ultimul rand, vreau sa va urez din suflet un 2012 asa cum va doriti voi sa fie, cu multe bucurii, sanatate si realizarea tuturor planurilor. Love you guys!

9 COMENTARII

  1. Am citit si articolul tau Hello, sunt straight.
    Am doar o nelamurire, scrii cind la feminin cind la masculin….Esti o EA sau Un EL?

  2. macar cineva are un an de inceput bun. Eu simt ca o iau pe ulei, mama a inceput chimioterapia, sunt singur si multi asa zisi prieteni/neamuri m-au lasat balta cum au aflat ce are mama, cred ca in ideea de a nu deranja, au fost cele mai urate sarbatori din viata mea, dar asta e viata..

  3. Și ce Marcismm? Ai nevoie să îți spunem vreunu din noi că ești pe drumul cel bun? Iote: ești pe drumul cel bun. Însă mie tot ce înșiri acolo mi se par doar „normalități”, ca să nu spun banalități. Ia zi sincer, te-ai cam plictisit de monotonie, așă-i? 🙂 Eu cred că dacă te simțeai bine într-adevăr, nu îți înșirai ditai cârnatu de realizări. Un om care are realizări și se simte bine cu ele, nu și le pomenește neapărat… ci le trăiește intens. Zic io, părerea mea.

  4. @FireManENTP: hai ma, ce-ai cu ea?! n-are omu’ voie sa zica ca a avut un an bun?! ar trebui considerat motivational articolul, sa-ti starneasca ganduri gen „uite tu, se poate sa-ti mearga si bine..”
    sa nu fim malitiosi, mai ales ca atunci cand a venit pe blog si s-a declarat sustinatoare lgbt am primit-o asa bine.
    @sergiu: daaaa, unde scrie la masculin ca io nu vazui?!
    @marcismm: multumim de insight. si de urari. bravo tie pt un an asa prolific, si la cat mai multi asa!

  5. așa mi se interpretează mie bunele intenții? Ca răutate? Poi frate, atunci nu mai zic nimic… poate se simte mai bine? Odată ce a publicat, înseamnă că ceva tot o roade.

  6. @Sergiu: eu scriu mereu la feminin, nu stiu unde ai vazut tu ca scriu la masculin 🙂

    @John: imi pare rau sa aud ca mama ta face chimioterapie. Stiu cum e, pentru ca si mama mea dupa ce a fost diagnosticata cu cancer a trecut prin acelasi lucru. Tot ce iti pot spune e capul sus, si sper din tot sufletul ca tu si mama ta sa gasiti puterea sa mergeti mai departe.

    @FireManNTP: chiar nu cred ca sunt banalitati, cum spui tu, desi poate la prima vedere asa par. Nu eram nici plictisita, nici intr-o stare de monotonie. Chiar nu am vrut sa ma laud ccu ceea ce am reusit sa realizez. Scopul era sa impartasesc cu voi lucrurile bune care mi s-au intamplat, dupa o perioada in care am avut parte numai de deceptii. Sau poate vroiai sa scriu despre deceptiile mele? Sunt genul de om care este recunoscator tuturor lucrurilor bune care se intampla… In fine… fiecare cu parerea lui/ei 😉

    @misfit: multumesc frumos! si tie iti doresc la fel 🙂

  7. John
    Astea sint neamurile si prietenii. nu ai ce le face
    Capul sus si inainte,crede-ma mai bine te lupti singur, o sa vezi ca mama-ta are nevoie de liniste nu de zarva si plin de oameni in jur.
    De la neamuri si familie, te poti astepta oricind sa iti intoarca spatele,ma mir cum de nu te sustin prieteni…
    Asa sa vezi ca nu esti singurul cu neamuri „bune” la mine cum sa aflat ca am cancer nu stiau care cum sa ma viziteze sa fie siguri ca nu ai uit in testament,parca ai vedeam cum isi freacau mainile,juhhuuu in curind mostenim cite ceva..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here