Demult vroiam să scriu un articol despre reclamele din România și asta nu pentru că mă găsesc io mare guru în ale reclamelor însa mă irită gândul că sunt milioane de oameni care cred orice li se serveste. De ce este o difereță atât de mare între consumatorul din România și a cel din țările ceva (sunt patriot, ce mai…) mai dezvoltate. Am impresia că românii efectiv se cer mințiți, numai așa îmi pot explica tona de minciuni care ne sunt servite prin intermediul reclamelor. Oare exista cineva care se uită peste o reclamă înainte ca aceasta sa fie difuzată?
Înțeleg că reclama e sufletul comerțului însă mesajul se poate transmite prin mai multe moduri. Pe mine mă disperă reclamele gen: calciul lichid din pasta nouă de dinți, Activia cu Bifidus ActiRegularis (care s-a dovedit ca nu mai face minuni motiv pentru care reclama care promitea să iți faca un tranzit de invidiat in doar 14 zile fost retrasă din Europa, mai puțin România si Bulgaria), cele 136648490 de minute cadou pe care în fapt le poți vorbi în afara orelor de vârf (dar asta descoperi cand e prea târziu), Internet mobil cu 4,99 Euro NELIMITAT (pentru Vodafone nelimitat înseamnă 500 MB, iar după ce depașești nelimitatul platești 0,4 Euro pentru fiecare MB), Redbulu’ care îți dă aripi nou metăr uat, Lays 100% natural (mai ales ăia cu gust de pui fript) și muuulte altele.
Apoi logica e o necunoscută în ecuația reclamelor: o persoana îți recomandă să folosești noul detergent care este mirobolant – ce mai! – de-a dreptul extraordinar de nemaipomenit! De bună seamă, au grijă să îți prezinte în paralel vechiul detergent sau asa numitul detergent obișnuit, care, în contextul reclamei, e de tot căcatul, e depasit și-ti raman pete pe chiloței, daca ai mai folosi asa ceva, băi clientule nepriceput!
Apoi s-a format și o deprindere comună tuturor televiziunilor: fix când e scena aia importantă, când ăla se duce la ălalalt si îi pune pistolu la cap și e gata-gata să-l împuște pentru ca ăla nu vrea să spună cine a omorat-o pe-aia… și-atunci…? Reclame. De căcat.
Poate că cele mai cretine reclame din toată istoria reclamelor sunt cele ale celor de la Media Shop. Astea-s alea:
Hollywood Patch – vrei corp zvelt? siluetă perfectă? Piele catifelată? Ia frate Hollywood patch, ți-l lipesti oriunde pe corp si în câteva zile… rezultat incredibil, nemaivazut, nemaipomenit si extraordinar. Ceea ce este cireașa de pe tort este că nu trebuie să faci nimic pentru că actionează și când te odihnești. Deci, poti sa mananci ca o vaca ca daca ai lipit pe tine divaisu’ nu-i stress. Totul in două săptămâni. Și ca sa sa fii convins îți arată o grămadă de poze gen înainte/după în care apare o o tipă în două ipostaze: ipostaza balenă și ipostaza râmă. Și încă ceva… dacă suni acum… și îți comanzi un singur patch (cu doar 199,9999999 RON), primești vreo 20.000 de alte patch-uri cadou. Ei? Cum suna?
Recunosc, reclamele de acest gen (si uneori OTV-ul) ma prind in sensul ca rămân mut, prost… cu ochii pironiți in ecran… și nu-mi vine să cred. O fi și asta vreo forma de sadism.
Am gugălit o țâră și se pare ca:
Utilizarea de catre comercianți a unor practice comerciale incorecte, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei până la 50.000 lei.
Deci, în urma unei reclame mincinoase un comerciant plătește amendă (dacă este reclamat) intre 5.000 RON si 50.000 RON. Oare cât incasează în urma aceleiași reclame? 5.000.000 RON? 50.000.000 RON? Deci e prifitabilă minciuna.
De asemenea Internet-ul românesc este extrem de abuziv. Nu apuci să citesti un articol sau o știre de la cap la coadă ca ți se și deschide un pop-up care nu mai vrea sa se închidă. Dar tu încerci să dai click pe X pentru că speri ca se va închide reclama astfel și te va lăsa în pace. Dar, surpriză: te întâmpină călduros ăia de care tocmai vroiai să scapi si îțî mulțumesc că ești interesat de produsul lor. Nais, nu?
Io nu le stiu, dar parcă era mai practice reclamele din România comunista:
[nggallery id=2]
Dar sunt și RECLAME SUPER BINE REALIZATE (cum a fost si in România aia cu cafeaua în venea nuș ce zâna să înghețe boabele, alta să le prăjească… ), cu un mesaj subtil care au puterea să te facă să vrei să auzi fiecare cuvânt, să surprinzi fiecare imagine. De exemplu (tenta gay/lesby pur întâmplătoare):
1. Asigurare pe viață nu e valabila țin cazul cuplurilor lesby:
[pro-player]http://www.youtube.com/watch?v=WoNiZhAUWcg[/pro-player]
2. Adopția copiilor de catre cuplurile gay:
[pro-player]http://www.youtube.com/watch?v=1o4YUY4feys[/pro-player]
2. Detergent cu care poti spăla vase în apă rece:
[pro-player]http://www.youtube.com/watch?v=-tTQ53OQY0M[/pro-player]
3. Cursuri de Engleza (asta e tare de tot):
[pro-player]http://www.youtube.com/watch?v=VSdxqIBfEAw[/pro-player]
si altele.
Așa ca un ultim cuvânt pentru reclamele românești: dacă tot s-a inventat chirurgia plastică de ce încă nu s-a inventat chirurgia neuroplastică? 😀
PS: Ce reclamă considerați a fi bună și de ce? A se argumenta. Just curious.
ce bine ca nu ma uit, in general, la TV si scap de reclame. Stai linistit Robert ca si in alte parti sunt reclame mincinoase mai ales la mobil “up to 50£ calls” dar pe care mai mult ca sigur nu le vorbesti daca nu ai prieteni pe aceeasi retea.
Reclama cu detergentul mi-a placut. E inteligenta si sunt ferm convins ca multi nu au inteles-o (nu ma refer la cei care citesc acest blog:)
Eu cred, că, la urma urmei, totul este un joc de dominaţie. Reclamele sunt aşa cum sunt, datorită regimului de îndobitocire pe care-l ţine România. Da, eu afirm cât mă ţine gâtul, că România are un nutriţionist imbecil, care o ţine la cură disociată cu prostie.
Dacă lumea nu ar fi atât de subeducată, acest gen de reclame nu ar rezista mai mult de două zile la TV. Cum însă lucrurile stau cum stau, ele prind, iar companiile vând şi vând.
Prostul e, în majoritatea cazurilor, şi fudul. Ţinând cont de premisa asta, cum dracu’ să nu-şi ia pastă de dinţi cu calciu lichid?!
Cât despre deprinderea televiziunilor despre care scriai. Nu aş numi-o deprindere, ci pur şi simplu marketing. Reclamele TV tip pop-up (cum le-am numi în lumea virtuală) apar numai şi numai la orele şi în cadrul emisiunilor de maximă audienţă. Suma, pe care compania respectivă o plăteşte televiziunii în acel interval, creşte absolut exponenţial.
Pentru mine personal toată chestia asta cu reclamele dobitoace este just business.
România, ca masă, e pupincuristă. Deşi nu aş putea locui în altă ţară, nu-mi place asta deloc. Mă dezgustă, mă irită, mă înfurie. Dacă la nutriţionist i se recomandă, după cum am spus, regim disociat cu prostie, la psiholog face terapie de americanizare. Pattern-ul reclamelor este american. (O mică deviere: Dacă la New York ar fi circulat taxiuri roşii, sunt ferm convins că şi la noi numai taxiuri roşii ar fi existat!) Nu-mi place că România copiază, fără să adapteze.
Apoi mai spuneai de reclama la cafea cu zânele gheţii şi focului. Aş mai adăuga una: reclama la apa Dorna. Din punctul meu de vedere este superbă.
Mi-a plăcut treaba cu chirurgia neuoplastică! Absolut delicioasă! Numai că ea există. Şi e aproape for free: Şcoala! Eeee, că e fără dureri, daltă şi bisturiu, e partea a doua. Eu aş face-o scumpă, produs de lux şi aş turna şi o reclamă ultra promiţătoare (în cazul de faţă conformă realităţii). Să vezi atunci cum s-ar înghesui masele să mănânce… carte. Chiar şi fără fermenţi ActiRegularis. 😉
Mda, si reclama aceea de la Dorna e frumoasa.
Ai dreptete ce spui cu restul, numai ca ma irita smecheria, minciuna din spatele reclamelor din Romania (si nu numai, dar aici traiesc si asta ma intereseaza, desi sunt convins ca nu se intampla la o scara chiar asa de mare).
Citeam pe blogu’ lu’ Groparu niste chestii de care mi-am amintit chiar acum:
Merge omu’ sa-si ia mancare de la chinezesc:
– Bună ziua, o supă ciorbă chinezească sau japoneză sau de care aveţi, şi un pui Shanghai cu orez cu legume.
Îmi toarnă în bol un polonic cu zeamă aia chinezească din burete de spălat vasele cu ciorapi de armată NATO.
– Ioi… la pachet…! Nu se poate la pachet? Că am uitat să vă spun!
– Nu se poare ra baket, zice chinezu’.
– De ce…?
– Pus sup în bor deja… nu putem schimba!
Toată lumea ştie că ciorbele nu îşi pot schimba garsoniera, că se supără spiritele.
– Na, binie,… daţi-mi aşa, dar puiul Shanghai puneţi-mi-l în caserolă, îl iau la pachet.
– Bine. 15 lei, zice.
– 15 lei? Dar meniul e 10 lei!
– Cin şu pe lee daca ia meniu. Pui Shanghai nu ia meniu!
– De ce nu scrie nicăieri?
– Nu scree!
Na! Ninja de restaurant chinezesc, cu ochii mijiţi.
– Bine, na 15 lei. Mersi.
– …
– Bon de casă? Nu…?
– Majina stlicat!
Morala?
Amprenta pe care si-o poate pune modul de a “opera” al unui popor (in cazu nost’ aci di fatza) asupra unui om crescut intr-o tara (china in cazu’ nost’ aci di fatza) unde aia cand vad ca le intra un client pe usa… unu se face presh, unu’ se face cuier… si-l fac pe consumator ZEU. Dupa 1-2 ani de stat in Romania… rezulta indolentza si nepasarea de mai sus.
Deci, ce produce mirifica transformare?
Nu m-am gandit niciodata la reclame.
Dar apropos de ce spuneai, FirstLine, Romania nu e subnutrita… Romania e tinuta intr-o stare de prostie generala prin saracirea intentionata. Patura sociala care face asta, care tine gloata idioata sub papuc si ii fura pana si painea de la gura fara macar ca bietul om de rand sa aibe drept la replica, o face intentionat. Prostia e si profitabila… si atat vreme cat prostul nu isi da seama ca poate iesi foarte repede de sub aceasta ceata de prostie si inconstienta, prostia va ramane foarte profitabila pentru patura sociala ”superioara”
Depinde la ce reclame te referi.. unele sunt mincinoase altele informative