Acasă Zi de zi Punctul sau viata merge inainte

Punctul sau viata merge inainte

311
2

Am fost doua zile la Zalau, sa imi reziliez contractul cu Astral, sa ii revad pe ai mei, prietenii de acolo and so on. Azi am pornit inapoi spre Timisoara azi (in fapt… ieri) pe la 15:00, dupa ce ne-am oprit intr-un OMV sa papam un pic. Am avut anumite resentimente, am devenit usor sensibil dar ma grabeam sa parasesc cat mai repede cu putinta Zalaul. Acum, cand incep sa imi dau seama cam cum este Timisoara, viata de aici, oamenii de aici incep sa nu regret deloc plecarea din Zalau.

Oricum Zalau va exista mereu in inima mea ca un loc frumos deoarece ma leaga de acel oras mai multe lucruri. In primul rand scumpii mei parinti sunt acolo. Acum cand i-am revazut amandoi au plans ca doi copii, spunandu-mi sa avem grija de noi (eu si Andrei) si ca mereu imi vor sta alaturi. Intr-adevar este trist sa pleci din locul cu care te-ai obisnuit doar pentru ca esti gay si ai nevoie de o viata sociala sanatoasa.

Al doilea lucru care ma tine conectat (cel putin mental) de Zalau este relatia mea cu Andrei. A inceput (mai serios) in Zalau, am lucrat impreuna zi de zi si ne-am cladit un viitor.  Ori de cate ori ma gandesc la Zalau, mintea mea se transforma in victima unei avalanse de amintiri. Tin minte exact de unde am cumparat fiecare ceasca, draperii, prosoape, linguri si farfurii si alte obiecte. Dar mai departe de valoarea lor ca si „obiecte” sta amintirea si placerea cu care au fost facute acele lucruri.

Intr-un fel imi pare rau… imi pare rau dupa oamenii pe care ii stiam, chelnerii si chelneritele care cu timpul mi-au devenit apropriati, casa parintilor mei, magazinele, oamenii simplii, s.a. In Timisoara am intalnit oameni extraordinari, locuri superbe, alte posibilitati si … de ce sa nu recunosc… o cumunitate gay numeroasa. Mereu am spus ca mi-ar place placea sa pot iesi la o bere cu un amic cu care nu trebuie sa povestesc doar despre femei si sport. A convietui intr-un anumit loc, oras cu oameni care gandesc si simt ca si tine reprezinta (pentru mine) un factor important in procedeul de gasire a identitatii personale.

De multe ori ma gandesc daca am facut bine, daca am procedat corect si la impactul pe care acest pas il poate avea in viitor asupra relatiei mele cu Andrei. Pana acum, ne-am adaptat destul de bine. Cred. Un ajutor extraordinar mi-au oferit Ramon si Ovidiu (pentru cei care nu stiu toata poveste, vezi posturile anterioare). Adevarul este ca am avut foarte multe cunostinte si amici. Insa… niciodata nu am simtit insemnatatea cuvantului „a ajuta” si „a fi alaturi” mai mult decat „explicata” de acesti doi oameni. Nu, nu am sa le ridic statui. 😛

Alex, despre care vorbisem in acest post a dorit sa vina in Timisoara la noi pana Duminica. Pentru mine este o placere, deoarece ma inteleg super ok cu pustiu’. In afara de faptul ca in seara asta am fost obligat sa ma uit la K-1 si la sport sunt „flood-at” de „Oaaauuu… mamaaaa…. ce cur are aia…. ce i-as face…”. Cred ca in aceste trei zile cat va fi Alex in Timisoara voi auzi despre pizde (nu vreau sa supar sexul frumos) cat sa imi ajunga tot anul. In timpul cat ne uitam la K-1, Alex imi povestea despre faptul ca a ajuns la concluzia ca Dumnezeu nu exista. Parintii lui au divortat de curand si trece printr-o perioada mai ciudata. Este aiurea cand viata iti intoarce spatele la doar 18 ani.

Toate ca toate… ma bucur acum ca toate lucrurile noastre sunt aici, in Timisoara. Tot, tot, tot. Anul acesta cand am fost la mare, mi-am luat un… borcan de conserve de 1000 ml, din acela care se inchide ermetic. Azi am adus obiectul si am hotarat ca daca tot nu intentionez sa pun ceva pentru la iarna… sa depozitez banii marunti. Gumitzele Orbit primite ca rest nu le pun tot acolo. Poate intr-un alt borcan. 🙂

Am si o veste mai proasta… cred ca am racit un pic. Ma doare gatul cand inghit (food and drinks). Mi-am luat Fervex, Bixtonim, Augmentin si ceva de supt (antiseptice). Inca nu am trecut pe Augmentin dar daca va fi nevoie… why not. Oh GOD, la mine o raceala tine cateva zile, insa debuteaza cu doua zile de dureri de cap. Cred ca voi sta in pat toata ziua… hell NO.

Gata dragilor, acum va las. E noapte, racoare si e tarziu. Maine e o zi lunga.

Kiss ya!

Articolul precedentTransportul in comun in Romania
Articolul următorArticolul 200, legislatia LGBT in Romania
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

2 COMENTARII

  1. daca as putea te-as vindeca eu, draga Robet, as veni tocmai de la Bucuresti ca sa-ti alin suferinta ….stii ca ti-am lasat un mesaj la contact acum cateva minyte si as vrea sa-mi raspunzi …am nevoie de un prieten serios, cald, tandru, iubaret, simpatic, frumusel (nu neaparat feminin!), si care sa vrea o relatie cu un barbat casatorit cu o femeie, dar care isi doreste un barbat adevarat langa el ….de mai multa vreme. Crezi ca ma poti ajuta? Am vorbit cu multi „pusti” care sunt dornici de sex, de iubire, de aventura, habar nu am de ce anume sunt dornici, care sunt foarte bine dotati numaiintr-un anumit loc, nu si la cap!
    Draga Robet, nu stiu daca vei citi aceste randuri, dar mi-as dori neaparat un pic de atentie din partea ta, ceva mai mult ca altii …as vrea sa incepem o relatie impreuna ….de lunga durata ….toata viata ….daca se poate …
    Adrian

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here