Au trecut 4 luni bune, poate chiar 5 de cand am avut prima tentativa de artist sifonat. Nu eram pregatit din toate punctele de vedere sa impartasesc niste sentimente cat se poate de inchise in mine incat tot ce iesea era trecut printr-o matrita ce le faceau cat se poate de false.
Am decis sa scriu constant , de la scurte “cugetari” la poezii, iar daca ar fi sa le dau un titlu acela ar fi Puncte Volatile.
De ce Puncte volatile? E simplu: viata pentru mine e un cer plin de puncte care apar si dispar, ele fiind aceleasi de fiecare data, dar cu alte nuante.
Aici sunt cateva poezii scrise recent. Trebuie sa mentionez ca la mine rima/masura – forma nu conteaza pentru mine.
Te iau in brate strainule – 7 noiembrie 2012 – T.M.
Te iau in brate.
Cuprind o ultima urma
de speranta.
Pierduti pe vai,
pictate:
in argintiu
si ocru.
Ma sprijin – ingreunat
– de tine, strainule.
Legat de bratele-mi
povara de-a ta
povara;
Urinit cu fruntea
pe umerii tai,
cautant o dara
de compasiune.
Ma sprijin –
Ingreunat
– de-a ta
distanta tacere.
Te iau in brate.
Si-ti vars cuvinte
si te inund
si iti dau drumul
ca ma inec
si vad cum pieri
in a mea voce
si vad cum pleci
incet – distant –
si vad —
te risipesti.
La fabrica de umbre si lumini – 8 nov 2012 – T.M.
La fabrica de umbre si lumini
E-un Dumnezeu ce bate
in scaune si in oglinzi
– cuvinte demult uitate.
La poarta,
un vechi Portar –
vegheaza –
asupra furnalului
ce varsa-n cer praful
si cenusa unor sperante
care demult – se numeau
Ingeri.
Deasupra-ncer, ze-amuza
– muzele libere,
de orice inspiratie –
uzate –
pictate cu mov si violet.
Un zambet spart –
mai scuipa apa
si paine –
din bolta
unde acum
isi fac de cap
Galbenul si Rosul.
La fabrica de umbre si lumini
– pamantul cu greutatea-ntoarsa
nu se mai leaga.
Acolo,
nici lumina nu mai leaga
– nici intunericul.
Plang – 20 nov 2012 – T.M.
Sa stii ca plang.
Regret –
si sufar.
Imi spal
sentimentele
cu sare
dizolvata-n lacrimi.
– le sterg
cu bucati moarte
de hartie
care candva
– aveau viata.
si le arunc
cu speranta
ca din ele
vor iesi fluturi,
ce se vor iubi
cu vantul
– in tot timpul
ramas.
Sper –
ca la moartea lor
se vor transforma
din fluturi – flori
– sa le miros
si sa-mi aduc aminte
De momentul, cand –
noi ne-am cunoscut.
Cam atat pentru moment. Astept critici si pareri.
Unele sintagme nu ma atrag deoarece imi par prea romantice.
Mi se pare adevarat locul din care se trag aceste ganduri exprimate in cuvinte.
Eu as mai munci la expresiile care redau o stare, incercand sa gasesc noi cuvinte si combinatii de cuvinte pentru a sugera mai mult si nu doar pentru a descrie “plastic” o imagine – descriere placuta imaginatiei mele, insa o simt ca o revedere a ceva existent deja in mintea mea (de exemplu “regret si sufar” mi se parea prea brut, insa “pamantul cu greutatea-ntoarsa nu se mai leaga” e mult mai bine – pentru gustul meu).
Mult curaj si inspiratie pe viitor!
multa bafta la scris poate ma bag si eu la cateva catrene pe viitor
@itsfiday
Sunt o fire al dracului de romantica si nu am ce sa ii fac. La tehnica si alte cele lucrez si voi lucra in continuare. Uneori simt nevoia de a baga ceva foarte plat sau brut ca sa exprim ceva ce greu pot descrie, de ex : (una penala) Uneori stau la dus – si ma gandesc la tine.
Merci pentru incurajari: inspiratie o sa fie mult si bine curaj este, ce caut e sa ajung cat mai adanc sa vad de ce sunt in stare sa scot.
@ STR8 Merci, merci. Astept sa vad ce iese.
Trebuie sa recunosc ca desi m-am chinuit putin, nu am reusit sa inteleg ce-i cu multimea de liniute (“-“) <- aaaw, un emoticon 😀
Ba, esti prea trist, prea melancolic, prea de la oras.
Acum nu te infoia pe mine, poate sa-ti certifice FireMan, ca mi-s baiatul de la tara.
Dar nu te lasa smintit de tampenia mea, Tu scrie mai departe ca scri frumos si sigur mai sAnt de aia asa tristi care se simt coplesiti sa planga la randurile tale.
@Alex
Nu sunt emoticoane (: le folosesc pentru diverse (de ex: pauza sau legatura)
@cristy
Oi fi, dar cel putin imi place asa cum sunt. Chiar nu ma plang de nimic deoarece simt cat vreau si cum vreau. Sa nu o luati in semn de – ala-i depresiv doar pentru ca scriu cum scriu.
Nu exista poeti valorosi “fericiti”. Cel putin pentru mine, cand sunt euforic nu pot sa scriu nimic – am sentimentele mascate.
Am sa continui sa scriu indiferent de circumstante, poezia e o foarte buna metoda de a pune la murat unele snetimente in nuanta lor (subliniez: trebuie sa si sti cum, telentul si inspiratia nu ajung).
Sper sa nu te fi ,,, inveselit, nu de alta dar s-ar duce dracului poezia ta.
SA nu mi-o iei in nume de rau, si eu ca si tine prefer sa ma exprim liber, chiar daca … mai deranjez.
Si cum tu simti ca esti poet nefericit, eu ma simt un, hedonist, dar asta nu inseamna ca un hedonist nu poate sa planga la un momnet dat, in fond si asta e o placere cateodata.
@cristymaykei,ia fa o pirueta,sa te admiram…In ce editie ai aparut,sau n-ai trecut de preselectii?(ma refer la emisiunea Mi-s baiatul de la tara).Cred ca era o proba si de gramatica,daca-mi amintesc bine,dar fiind baiatul de la tara,ai trecut-o cu brio…