Acasă Zi de zi Psihoze – sau ce face Smog cu adevărat

Psihoze – sau ce face Smog cu adevărat

358
21

M-am gândit toată noaptea asta (albă) la acest subiect. Este un subiect delicat, nu contest, însă vreau să ştiu psihozele voastre. Nu sunt încă în măsură să expun şi eu câteva însă spun asta: foartă multă lume obişnuia să mă strige Cassie, motiv pentru care a trebuit să mă uit la Skins (UK).

Ei bine am concluzionat că sunt de câteva ori mai rău decât ea.

Odată ce am câteva din psihozele voastre, voi face update la post cu justificarea doleanţei.

Smog

21 COMENTARII

  1. Boală mintală caracterizată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității bolnavului și de care acesta este conștient. ** Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă

  2. Intotdeauna cred totul va merge prost…chiar si atunci cand totul este suoper ok sunt obsolut sigur ca un meteorit va veni si va sterge totul.
    Cateodata prin noapte ma apuca ideea nebuna ca ma urmareste o cretura hidoasa…moment cand eu incep sa maresc pasul ptr a ajunge in camera mea unde eu cred ca deja creatura s-a furista ptr a omora intr-un mod cat se poate de brutal.
    Am obsesia lucrurilor la locul lor…sunt un maniac al curateniei si al ordinii stabilite de mine…un singur pix pus aiurea cauzeaza spume in jurul gurii mele (nu va ganditi la prostii).
    etc etc etc…cand imi mai aduc aminte de vreuna mai adaug…dar sunt multe si sumbre…muahahahaha!!!

  3. Ichigo a dat un foarte bun exemplu (de fapt sunt mai multe, pe aia cu ordinea o inteleg perfect). Cred ca Smog vrea sa stie de fapt care este „paranoia” noastra.

  4. Dicționarul The American Heritage Stedman’s Medical Dictionary definește psihoza ca „O tulburare mentală gravă, cu sau fără deteriorări organice, caracterizată prin dezorganizarea personalității, pierderea contactului cu realitatea și care cauzează deteriorarea funcționării normale sociale.”

    Io nu cred că vreunul din noi are așa ceva…

    Eventual hai să vorbim de idei fixe, obsesii… 🙂

  5. @ Ichigo

    Am si eu imagini d’astea cu creaturi prin noapte :)) Dar eu n-am numit-o psihoza; am catalogat-o drept „imaginatie prea bogata” + o doza mai mare sau mai mica de frica de intuneric (in cazul meu o doza cam foarte mare la varsta mea). Daca ma mai si uitam la vreun film de groaza sau ceva cu monstruleti era prapad! :)) Aaa, si mi-aduc aminte ca atunci cand eram mai mica si mi se facea urat dupa ce stingeam lumina si ma bagam in pat, imi trageam plapuma pana sub barbie, ca aveam eu „impresia” ca monstrii, daca vor sa ma manance, n-o sa-mi manance capul, ca e tare! :))) Si plapuma, iti dai seama, era protectia suprema! Nimic nu trecea de ea! :)) Acum am mai crescut.. pot sa dorm si dezvelita, chiar! :))

  6. RobertG #10: De fapt, eu nu as traduce „personality disorder” ca „dezorganizarea personalitatii” (asta m-a facut sa zambesc), ci ca „tulburare de personalitate”. Dar mi se pare ciudat ca tulburarea de personalitate sa fie inclusa in definitia psihozei, fiindca stiu dintr-o carte ca exista o diferenta intre cele doua:

    – psihoza este cand te innebunesti pe tine insuti;
    – tulburarea de personalitate este cand ii innebunesti pe altii.

  7. De pe wikipedia românească am luat definiţia… Ca sa vezi, că zilele trecute discutam că mai are erori… sau mă rog, greşeli de exprimare.

    Da, e funny traducerea. 🙂

  8. Eu sufar de insomnie cu acte in regula. Sigur pot sa dau vina pe orarul „profesional” insa adevarul este ca.. nici eu nu mai stiu de ce nu (si subliniez) vreau sa dorm. Fie zi, fie noapte, somnul meu consta in detalii care sunt mai obositoare decat moartea.

    Si astfel ma pierd intr-o nostalgie care nu exista, in niste idei care nu au nici un fundament, insa asta este lumea mea. Luna cu miere, culori care nu exista, viziuni care in mare parte sunt pierdere de timp si uite asa, traiesc degeaba.

    Era o vreme cand ma cunosteam, si stiam ce sa fac. Acum, franc, sunt strain de propriu-mi corp. Exact ca o cascada de miere… apare naiva impresie ca se va scurge atat de lent.. de lin si suav. Insa finalmente, in realiate, cand presiunea se acumuleaza, iadul se potopeste. Iar painea este inundata, masa se murdareste, si nici Dracu nu mai curata.

    Cam asa este si sufletul omului. Un calcul gresit. Singura optiune este un petic aici, acolo.

    Si acum cinci minute ma simteam bine. De ce? Pentru ca nu traiesc constant in lumea reala.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here