Articol scris de Adi V.
CYNDI LAUPER – True Colours pentru ca, “acum esti liber!” – asa ar aclama orice individ care priveste dragostea cu aversiune. Acel individ care, neavand nici o legatura cu el sau cu umanitatea, nu poate sa perceapa forta care declanseaza acest sentiment al dragostei, acea afectiune care, in masura mai mare si folosiind doar propriile forte, poate declansa o rupere, o desprindere de orice vanitate, ambitie sau promiscuitate, de orice comportament manifest sau latent al unor norme impuse de altii…
GEORGE MICHAEL – One More Try – pentru ca, n-am curs destul pe sub genunchii catedralelor, n-am inmugurit pe aripa ce va putea deveni pasare…singuratic scheletul a inzeit crucificarea gandului peste iubire…
ROXETTE – Crash!Boom!Bang! – pentru ca, dragoste nu trebuie inteleasa, nici nu trebuie sa se faca inteleasa;doar traita…
TANITA TIKARAM – Twistin’ My Sobriety – pentru ca, de cand ma stiu am avut angoase atat de adanci in privinta afirmarii propriei mele existente spiriruale, incat tot restul, mi-a ramas indiferent. Insa, indiferenta mea atat de plen dependenta de alte suflete si spirite sincrone trairilor mele, aceasta indiferenta – pentru altii, straini, analfabeti in a rastalmaci si citi hieroglifele, caligramele si non-alfabetul launtric mie -, aceasta glacialitate ascunsa, invincibila, copilaresc de neajutorata, impinsa pana la ridicol, la paroxismul animalic multumit de sine, ca un martor traind eterna netraita copilarie care-si suprasatureaza sinele, si care in acelasi timp e de o nervozitate declansata de sentimentul trairii ancestralului – mai fantastic, mai rece, mai in tacere – nu am mai intalnit in n i m e n i. In n i m i c. In n i c i u n d e. In n i c a i e r i. Decat in DRAGOSTE.
DEAD CAN DANCE -The End Of Words – pentru ca tot ce este dincolo si in afara dragostei nu reprezinta decat o racire de suflet, o vesnica ratacire prntre oameni, fara sa-i vezi, fara sa-i simti, fara sa traiesti…
ANNIE LENNOX – Why?… pentru ca, atat timp cat nu esti sigur de nimic, vei avea nevoie in permanenta de confirmarea propriei tale existente. Iti vei repeta eternul “de ce”…Vei continua zadarnic sa gasesti exiplicatii la aceste “de ce”-uri…Vei bajbai intr-o incertitudine continua, pana cand vei recunoaste semnul! Acel unic semn care te face sa vibrezi, sa te cutremuri, sa te inspaimanti de forta si fragilitatea ei…a dragostei…
Nice.
Incep sa ma plitisesc 🙁 ce draq sa fuck? Ceva idei constructive? 😛
Cum asa? Vrei sa vb despre asta?
asa… nu stiu dar simnt ca am nevoie de un obiectiv , sau ceva acolo sa fac ceva nou nu-mi place monotonia care incepe sa se instaleze in my life, gasesc yo repede ceva de facut 🙂 in criza asta mondiala nu cred ca mai e nevoie de una 😛
A fost un timp in care eram obsedata de Angels in America.Cred ca inca mai mi-au ramas ravasite din obsesia aia.Pe vremea aceia cand l-au pus pe HBO eu nu aveam decat vreo 11 ani,deci nu puteam sa ma uit.Nu stiu cum faceam,dar reuseam sa il vad pe ascuns de fiecare data.
Toti actorii erau incredibili,iar idea era foarte interesanta.Dar cred ca Justin Kirk mi-a placut cel mai mult pentru nici un motiv anume (nu il poti compara cu Al Pacino de ex) dar mi-a atras atentia.