Acasă Zi de zi Prietenie, amicitie, cunostinte… sau tacere?

Prietenie, amicitie, cunostinte… sau tacere?

194
4

Prin clasa a 8-a, am cunoscut-o pe ea, da este o ea, si a fost se pare, la momentul acela, cea mai buna prietena a mea.

Eram vecini de strada, de cartier, si pana prin clasa a 8-a, cartierul era rupt de „conditiile sociale” in 3 parti. De la blocul 1 pana la blocul6 era partea cu copii comuni, copii care aveau si nu prea, de la blocul 7 la blocul 14, erau copii cu o situatie destul de buna, a caror parinti erau deja ingineri, sau functionari publici si de la 14 la 22 erau cei ai caror parinti erau medici, profesori, oameni cu carte… cum se zice.

Totul o prostie de copii si mai prosti, fiinda si la mine in bloc, adica 6, erau profesori si innvatatori… impartirea asta a fost facuta de noi, copii, fara minte…oricum si nu ne prea puteam vedea, fiind impartiti pe tabere.

Deja la sfaritul generalei, lumea nu se mai uita la asemenea chestii, si am inceput sa frecventam si alte blocuri, sa cunoastem copii noi, si eu m-am imprietenit cu ea. O tipa destul de baietoasa si de ambitioasa, chiar vulgara in sensul pozitiv, era genul de fata care stia ce vrea si care nu se lasa dusa cu una cu doua. Cand am cunoscut-o prima data, era o flegma de om, infumurata si plina de ea…am iesit cu un grup de colegi de strada bloc, si aterizase si ea. Imbracata cocheta si infumurata. Tin minte ca s-a asezat la masa si vazand persoanele care eram deja acolo, s-a ridicat si cu un aer de diva, ce ducea mai mult spre o copila proasta si intepata, s-a dus in alta parte.

Dupa ceva timp, se intoarce si se pune in fata mea. Eu nu am schimbat nici o vorba cu ea, desi stiam cine este, cum o cheama si unde sta, am tratat-o ca pe un necunoscut, datorita vociilor ce ziceau ca e o bitch.

Mi-a cerut un foc, si eu i-am intins bricheta pe masa, si-a aprins tigarea si atat. In seara aceea nu ne-am mai privit si vorbit sau ceva de genul.

La ceva timp dupa aceea, cam dupa perioada in care se faceau repartitiile la licee, intr-o dupamasa de iunie sau iulie, eram in capatul strazii, si aud cum o disperata ma striga. M-am intors si era ea, blonda nesuferita…

M-am dus catre ea, si boom… ma invita la ea acasa la o cafea. I-am zis ca o sa ma duc insa nu in ziua aceea, fiindca avea ceva de facut. De fapt o mintisem, nu vroiam sa ma duc si ma intrebam cum de, pe mine, ma invita la o cafea, mai ales ca stiam ca nu vorbeste cu oricine din orgoliu si prostie.

Chestiunea cu invitatul la cafea s-a petrecut pana la mijlocul lunii august, cand intr-o zi ma trezesc cu ea la usa, intrebandu-ma daca sunt disponibil sa bem o cafea. I-am raspuns ca am ceva de facut, ca de fiecare data, la care tipa imi spune :” E Duminica, ce Dumnezeu ai de facut Duminica?”, si m-am dus.

Eram cat de cat prins de o emotie, si anxietate, fiindca auzisem ca e parsiva si ca nu e genul ei de a invita pe cineva la cafea, barfe, doar asa de dragul de a invita, ci ca totul la ea avea un scop. M-am inselat, am petrecut o dupamasa lunga si calduroasa in fata unei cani imense de cafea si in compania fumului de tigaara.

Am povestit de toate si despre nimic, scoala, bani, distractie si nimicuri. Atunci am descoperit ca ea de fapt sta cu bunica ei fiindca ai ei divortasera cand era in clasa a 4-a, si ca mama ei este plecata. Mi-a parut rau si incepuse-m sa imi dau seama de unde atitudinea de THE BITCH, si incet invatam sa o accept asa cum este. Mentionez ca in casa era cu totul si cu totul alta persoana, fata de ce-a ce am cunoscut-o la pub-ul respectiv.

Toata afacerea a continuat toata vara, incepuse liceul si intamplarea a fost sa nu fim amandoi la acelasi liceu. Au urmat 4 ani de liceu formidabil, timp in care relatia noastra de amicitie se solidifica si se intarea pe zi ce trece. Desigur am avut momente ca fiecare cand ne certam, insa lucrurile astea treceau si veneau de la sine.

Am prins incredere in ea si ea in mine, si am considerat ca e persoana caruia ii pot spune ca sunt gay. A reactionat cum nu se poate mai bine.

Era vara dinaintea clasei a 12-a, ramasesem si eu singurel, ai mei decise ca e mai bine sa plece din tara. M-am dus la un ceai rece, eram amandoi lesinati si bine inteles, am inceput sa povestim despre sex. Ea imi povestea o idila si faptul ca isi inselase ex-ul cu un tip, si ca tipul acum vrea o relatie cu ea… minuni dinastea, si  povesti despre sex. La care ea ma intreba despre prietena mea fictiva si despre relatia mea de sex… Povesteam si incercam sa imi aduc aminte ceea ce ii spusesem in urma cu cateva zile ca sa nu ma dau de gol. Intre timp, la o ora tarzie la televizor incepuse un film „eroic”, asa le numeam noi…si ma scapa sa zic ca tipul din film arata bine, la care ea ma aproba fara nici un fel de gret. Ne uitam la film si in pauza mai schimbam 2-3 vorbe. Se termina filmul si imi spune:”Mi-as dori sa fac sex cu o femeie, as vrea sa stiu cum este.”. Eu in gluma ii zic, si mie mi-ar place, dupa care ma uit la ea, ea se uita la mine si ii spun:”Am facut-o cu unu.” Se uita la mine, si imi dadea impresia ca tocmai am zis ceva in germana, rusa sau chineza si nu intelege…se balbaia…si ii repet.

Ochii i se facuse mari de tot, si incepe sa urle”Nu se poate, ai avut curajul asta?Wow, ce super, am si eu prietenul meu gay. Toata viata mea am vrut sa cunosc unul. Eu eram congelat la maini si picioare, si pe frunte simteam cum imi curgea transpiratia. Si dupa care au urmat imbratisari si pupaturi si intrebari. I-am satisfacut cateva curiozitati, dupa care am decis ca nu vreau un mare tam tam de pe urma vestii.

O buna perioada de timp, am trait cu incertitudinea ca o sa urle in gura mare ca sunt gay, si totusi nu a fost asa. Ne-am mai certat de atunci si nici o problema, secretul a ramas secret.

Am intrat la scoala dupa aceea amandoi si a fost ce-a mai frumoasa perioada. Insa din anul III, a inceput sa minta, si nu numai pe mine.

Se ascundea de toata lumea, si mintea…intr-o parte zicea una, in alta zicea altceva si tot asa. Chestia  este ca eu sunt destul de sceptic cand ceva imi ajunge la urechi si nu suna bine, si aflu fara a ma chinui…astept fiindca adevarul iese singur la iveala. Deseori am incercat sa o intreb motivul pentru care minte si nu a stiut, nu a vrut, sa imi spuna, tacere si atat. Oare sa fii avut vre-un motiv inchegat sa minta ? Sau pur si simplu si-a facut un hobby din asta?

Am plecat din tara si din momentul ala brusc, noi nu a mai fost deloc. Am trimis zeci de mailuri la care nici acum nu am primit raspuns, am sunat de sute de ori si nu mi s-a raspuns, am trimis mesaje si nimic. Vazand astea m-am gandit ca o deranjeaza, ca e suparata, ca are si ea problemele ei si nu am mai cautat-o, am lasat-o pe ea sa o faca…si nimic.

Am fost acasa in 2 concedii, se comporta de parca nimic nu s-ar fii intamplat, de parca nu am fost plecat de acasa deloc, ca si cum de ieri pana azi nu m-a vazut, si mie mi se parea ca e un teatru mult prea ieftin…dar am lasat-o sa isi joace rolul.

M-a cautat in ultima perioada pentru a o imprumuta de bani, si m-am gandit in fractiunea de secunda pana sa ii dau un raspuns, si mi-am zis:” Tu nu ma cauti mai bine de 6 luni de zile, nu imi raspunzi la telefon, mesaj si e-mailuri si acum bruc honney bunny vreau sa ma ajuti cu ….x suma de bani?”, si mi-am zis, refuz-o sa vezi ce zice.

Am bagat un motiv ca nu o pot ajuta de nici eu pe mine nu ma credeam si am asteptat reactia. Reactia a fost, ok, mi-a zis ca face ea cumva si vede, si ca ne mai auzim.

Dupa aceea alte 4 luni de pauza si tacere, apoi inca vre-o 3 cereri de banuti si stop. Dispare, aflu, noiembrie trecut, ca a ajuns si ea prin strainataturi, ca e ok si am ramas socat.

De la prietenii comuni am aflat insa ca ea de fapt e la mine, pana si mama ei stia ca e la mine si ca a venit aici, ca si mine, sa munceasca sa isi puna ceva la ciorap.

M-am simtit prost ca nu a scos o vorba, ca s-a retras in ea si nu stiu motivul nici azi.

Am intrebat-o daca e ok, de ce minte, de ce a mintit, de ce s-a schimbat brusc… prin pze de tacere si offuri, am aflat doar atat, ca eu nu sunt cauza si atat…

Acum, ma intreb…exista prieteni adevarati? Exista  amici, cunostinte si asa mai departe? E ok, sa iti impartasesti offurile cu ei ?

Sincer nu stiu inca asta, dar am invatat un lucru ca mai bine te inteleg un strain decat unul ce presupune ca te cunoaste… si cum mi-am dat seama? Prin voi… Va multumesc!

4 COMENTARII

  1. Poate avea niste probleme si de aceea s-a inchis in ea,poate nimeni nu a incercat sa o ajute in vreun fel,s-a simtit dezolata,debusolata si dezamagita de cei din jur…

  2. Prietenii adevaratii sunt extrem de rari, da’ sunt si imi place sa cred asta si-mi mai place sa cred ca am sa intalnesc si eu macar unul. N-am avut vreo experienta asemanatoare cu a ta pentru ca sunt precaut si nu accept sa-si bage nimeni nasul in treburile mele oricat de bineintentionat ar fi respectivul.
    In ultima vreme am simtit mare dezamagire din partea unei persoane caruia eu incepusem sa-i acord importanta,poate as fi fost dezamagit de mai multe ori dar aversiunea pe care o am fata de persoanele prefacute si faptul ca sufar de mania persecutiei ma fereste sa am de-a face cu eventuali escroci. Tipa din relatarea ta e cam plecata cu pluta, cine stie pe unde o fi ajuns acum, ai fost inspirat in momentul cand ai refuzat-o cu bani, multi ar profita de bunavointa cuiva pentru a obtine diverse foloase. Am cunoscut in vara trecuta o persoana extrem de cameleonica care se schimba in functie de castigul pe care l-ar fi obtinut din partea fiecaruia, si Doamne cat de naturala parea.
    Ai spus ca te-ntelegi mai bine cu strainii, asa este!, am si eu sentimentul asta acum aici cand vorbesc cu tine, ca de altfel cu toata lumea de pe acest site.

  3. hm nu stiu ce sa mai cred despre priete amici sau cunostinte stiu doar ca toti sau indepartat de mine ba chiar mau umilit si batjocorit dar ce mai conteaza ,asta e mentalitatea romanului

  4. Tipa a ajung undeva unde credea ca e ok, ca o sa castige o gramada de bani, si nu a fost sa fie…e in stand by si nimic…traieste ca sa poata arde oxigenul degeaba…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here