Povestea lui StraussHanne

Buna tuturor ! In seara aceasta va voi spune povestea unui tanar numit Strauss in varsta de 19 ani. Un baiat simplu, oarecum naiv. Era prototipul omului care tinea la gluma si era mereu inconjurat de o multime de prieteni.

Desigur, ca toti ceilalti oameni, avea un scop in viata, scopul lui era sa gaseasca dragostea adevarata si sa fie fericit alaturi de persoana iubita. Desigur, la vremea aceea habar nu avea cat poate sa ceara de mult de la viata. Orientarea sa sexuala era insa un mister, daca il intrebai se autocaracteriza ca fiind “nedeclarat”.

Intr-o seara friguroasa de februarie Strauss statea in fata calculatorului navigand pe Facebook, unde dupa zeci, poate chiar sute de click-uri da peste un baiat A, un baiat care nu parea a fi genul lui, dar care avea un aer cool, aparte, lucru care l-a determinat pe Strauss sa intre in vorba cu acesta. Nu a durat mult si au facut schimb de ID-uri de YM unde vorbeau non-stop, parca nu se mai saturau, parca erau aceeasi persoana, le placeau aceleasi lucruri, discutau despre orice, aveau o relatie de prietenie perfecta, ideala si asta doar intr-o saptamana. A era bisexual, dar asta nu avea nici o importanta pentru Strauss care oricum cochetase in trecut si el, la randul sau cu homosexualitatea virtuala.

Neconformistul A si energicul Strauss au legat in timp o relatie ceva mai mult decat de prietenie, ceva de genul “friends with benefits”. Strauss era tot timpul in extaz, nu se gandea decat la A (care era din acelasi mic orasel in care locuia Strauss, dar se stabilise in Viena venind in tara doar in vacante). Chiar si la scoala astepta cu nerabdare sa ajunga acasa sa vorbeasca pe  YM cu A.

Toate bune si frumoase… (eh, fericire efemera mai degraba) pana in momentul in care A trebuia sa se intoarca in tara cu ocazia sarbatorilor pascale. Vorbisera sa se intalneasca la autogara la ora 10 dimineata. Strauss ajunsese inca de la 9, avea emotii, simtea fluturi in stomac, era extaziat numai la gandul ca se va intalni in sfarsit cu A face to face. Timpul trecea, Strauss astepta… (ce prost) pana oserva ca ceasul era 12… acesta este momentul cand sperantele tanarului se faceau una cu pamantul. Intorcandu-se acasa si intrand pe YM observa ca A este online si fara ai cere vreo explicatie, A incepe sa-si ceara scuze spunand ca autocarul ajunsese mai repede cu 2 ore (Strauss avea  un feeling ca este mintit, dar nu a spus nimic, desi ulterior descoperise ca intuitia nu-l tradeaza), Strauss, in naivitatea lui, bucuros ca totusi nu este abandonat, s-a bucurat ca “totul e bine cand se termina cu bine” . Ei bine, dragii mei, acea zi a marcat inceputul decadentei sufletesti a lui Strauss. A il juca pe degete, il parasea si se intorcea la el in functie de starea vremii, de dispozitie, cine stie ? Cu fiecare lovitura primita Strauss simtea ca de-abia se ridicase din genunchi si este pus la pamant din nou.

Toate umilintele la care a fost supus Strauss au durat 1 an de zile. Se gandea “mai bine sufar acum decat sa sufar ca-l pierd. E totul pentru mine”, asa si era, Strauss nu vedea viata fara A. Asta pana la un moment dat cand odata cu trecerea timpului sentimentele lui Strauss fata de A se degradasera destul incat sa-si ia inima in dinti si sa spuna STOP!, GATA!. 

Dupa despartire pe buna dreptate, poate, Strauss a inceput sa-i faca viata amara lui A pe toate planurile. Se simtea bine stiind ca A sufera, caci si el suferise la randul lui (mi se pare corect). Intr-o zi, A,  saturat de loviturile lui Strauss ii propune sa se intalneasca si sa vorbeasca, sa clarifice totul odata si pentru totdeauna, Strauss accepta. Se intalnesc amandoi in spatele liceului lui Strauss unde s-au sarutat prima data, parca si acum Strauss ii mai simtea parfumul de atunci si gustul care ii dadeau fiori. A observa ca privirea lui Strauss este mai patrunzatoare si cu fiecare cuvant pe care il rosteste pare din ce in ce mai sigur pe el, avea o determinare sfasietoare in ton.

A:Nu-mi vine sa cred ca mi-ai facut toate rahaturile alea, tu nu erai asa…M-ai dezamagit.

Strauss: Inainte sa ranesti, simte. M-am bucurat ernorm de fiecare data cand tu sufereai din ziua in care ne-am despartit, avand in vedere ca si eu am contribuit la suferinta ta era un motiv de sarbatoare continua pentru mine si nu-mi pare rau. As mai face-o de 10 ori cu placere.

Albastrul din ochii lui Strauss se transformase in gri, nu avea nici o expresie pe fata, isi pastra privirea indiferenta si rece,  in cele din urma paraseste intalnirea cu capul sus si atitudine de invingator. Chiar nu regreta tot ce ii facuse (lucruri care nu sunt demne de a fi postate aici). De atunci Strauss nu a mai crezut in iubirea aceea perfecta, iar iubirea disparuse din sufletul sau, idealul lui in viata sunt banii si puterea.

Dupa A nu a mai iubit pe nimeni, dar si acum, dupa 2 ani, parca totusi nu l-a uitat…