Acasă Zi de zi Poveste cu morală

Poveste cu morală

373
6

Trăia odată un împărat. El îi trata pe toţi ca şi inferiori ai lui, având o atitudine sfidătoare şi un comportament întocmai.

Într-o zi s-a pornit la drum ca să ajungă într-un ţinut ce dorea să-l vadă. În drumul lui a trecut printr-un tărâm unde cu ceva ani în urmă se duse o bătălie crâncenă, iar în acea bătălie îşi sfârşise viaţa şi tatăl acestui împărat. La un moment împăratul dădu peste un ţăran care scormonea prin oasele celor care pieriseră în bătălia aceea. Împăratul îl întrebă pe ţăran de ce scotoceşte prin oase.

Ţăranul îi răspunse că el aflase că împăratul avea să treacă prin ţinutul acela şi dorise să-i facă împăratului cadou osemintele tatălui său. Însă pare-se că nu poate pentru că nu le poate deosebi între ele, şi nu le poate recunoaşte care sunt ale tatălui împăratului şi care sunt ale simplilor ostaşi care au pierit împreună cu împăratul. Toate erau la fel, fără nicio diferenţă.

Morala: degeaba privim de sus pe unii şi pe alţii – în faţa morţii şi a Divinităţii suntem toţi la fel, suntem toţi una; nu suntem mai diferiţi unii faţă de ceilalţi; fiecare avem o viaţă de trăit şi cu o moarte datori. Cine are neuroni de priceput să priceapă ce am scris.

xox

Articolul precedentCand esti singur, singurel…
Articolul următorLife… and shit
Sunt unul dintre cei mulţi, dar totuşi unic; cu o poveste personală de spus şi altele pe lângă. Trenul vieţii m-a tot dus prin tot felul de staţii care m-au făcut să cred că nu mai există gay care să gândească cu capul superior, nu cel infierior; care să aibă ceva mai mult de spus decât nişte răspunsuri monosilabice şi alea prescurtate; gay prin care viaţa să le curgă prin vine, dar nu sub o formă de viaţă destrăbălată şi lipsită de maturitate şi responsabilitate, ci acea viaţă care e molipsitoare, care stâreneşte şi în alţii dorinţa de a trăi şi a trăi cu adevărat. Astfel că în straiţa mea de călător am adunat multe lucruri pe care aş dori să le împărtăşesc cu alţii, sperând ca undeva, cândva să am şi eu un impact (oricât de mic) în comunitatea asta de Gay de România, pentru ca la un moment dat şi această comunitate gay să aibă un impact -pozitiv- asupra mea.

6 COMENTARII

  1. avem o viata si suntem datori o moarte…suntem la fel pana la un punct. ce ne face diferiti este ceea ce alegem sa facem cu acea viata.

  2. Împărații zilelor noastre – prieteni, șefi, chiar președinți – devin tot mai greu de impresionat. S-au saturat de eșuările lor tendențioase și au ales calea cea simpla, celibatara și dezechilibrata.
    Apoi, aici se vede mentalitatea europeanului; noi nu zicem în moarte „what’s next?”…

  3. Eu vad asa. Evitarea asumarii responsabilitatii si bazarea orbesca indreptata spre un „hefe” aduce inevitabil acestuia considerentul de superioritate. Desi generic oamenii sunt egali, ei aleg daca voiesc sa traiasca asa, sa caute sa fie dominati sau lideri.

    Totul se rezuma la perceptivitate, pozitite, sansa si (mama ei de ) alegere.

  4. Foarte frumos.

    Citeam undeva ca moartea, este este un punct si o virgula. Pune sfarsitul ratiunii, si incepe o noua viata, o noua idee de a trai. In lumea cealalta, nimeni nu se cunoaste, nici tata cu fiu, nici mama cu fiica, nici sot cu soata, nimeni; nici pe pamant , toti ajungem 1 kg de oase goale, si bogatul cu burta mare, dar si aurolacul de la coltul strazii cuprins de o foame imateriala*.

    Indiferent de ce am fii, sa nu uitam ca avem o demnitate, pe care nu trebuie sa o lasam usor calcata, dar mai avem si datoria de a ierta, intelege si iubii aproapele nostru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here