Acasă Romania Paștele… nostru

Paștele… nostru

315
28

Ce mult îmi plac sărbătorile la români! Toată lumea parcă e mai bună! În piață văd Scufițe Roșii, trecute de vârsta la care nu au nici o scuză, alergând cu coșulețul de nuiele după uauă proaspete. Nu de alta, dar la supermarket există doar de-alea ne-eco și oricum îngrămădeala de-acolo le macină echilibrul psihic până la parodie. Îmi plac ouțele vopsite de-a gata sau cu sticker-e gata lipite, cu iepurași și Iisuși zâmbitori. Îmi plac bisericile de care te lovești în orice colț de oraș, cu marketing-manageri care de care mai „pricepuți” sau dotați cu boxe care de care mai performante, din care iese un zgomot imbecil, zgârietor pe timpane. Îmi plac decorațiunile de Paști de peste tot, ouțe, iepurași, culori, flori, briz-briz-uri. . Iepurași la colț de stradă ce blastămă de sub blăniță.

Îmi place bunătatea și luciditatea oamenilor ieșiți la picknic-uri pe marginea prăfuită a oricărui drum aflat în apropierea vreunui petic de verdeață și grija pe care o poartă pentru mediul înconjurător. Îmi plac reclamele de televizor, mai ales alea la lumânările făcute special de către B.O.R., pe care scrie „aceasta este contribuția ta la catedrala … neamului.”. Îmi place graba cu care popii intră prin casele oamenilor bălmăjind 2-3 vorbe, pentru o mai bună acoperire și gestionare a sectorului de adepți.

Nu condamn tradiția acestui popor frumos și rigurozitatea cu care bunii noștri păstrează ritualuri și obiceiuri străvechi, însă aceste practici și tradiții moderne… de sărbători, moștenite (cică) din generație în generație au căpătat o nuanță prea ieftină în ultimele decenii de democrație și au împrumutat din penibilitatea kitsch-ului, adus la rang de artă, probabil sub influențele turcismelor și țigănismelor necontrolate, datorită lipsei educației la nivel de țară.

A pierit finețea detaliilor de altă dată, aroma rețetelor din străbuni, pietatea și simplitatea credințelor strămoșești, înțelepciunea și modestia bătrânească și cozonacii de casă. Acum totul este o modă, o modă ieftină de a afișa cât de credincioși, cât de patrioți, cât de buni, cât de … suntem noi românii  (adăugați voi în completarea spațiilor punctuate).  Și este penibil.

Și este păcat, pentru că toate aceste excese (de credință), de genul îngrămădirii la moaștele nu știu cui, cu prețul unor coate în gură și păr smuls, provoacă scârbă. Înghesuiala asta în preajma sărbătorilor (sau cu ocazia unor „oferte”) în supermarket-uri aduce cu un fel de disperare, care, pe mine unul, mă sperie.  O mulțime frenetică înghesuită la cozi și moaște seamănă cu o turmă de vite imbecile, numai bune de muls și direcționat în staul.

Cum să poți spune unor astfel de oameni că greșesc? Cum poți educa bunul simț al unei comunități, al unui popor, când tot ce văd ei în jur le lasă impresia că ei sunt fără de păcat? Cum să iei un credincios de mânecă și să-I spui că este mai de bun simț să-și păstreze pietatea în sufletul lui decât să îl fută grija despre faptul că vecina de pe aceeași scară nu are batic pe cap? Cum să spui unui român că nu este sănătos să se îndoape până îi crapă cureaua, după un post de peste o lună? Cum să spui unui gură-cască pios că popa de care este fermecat este un imbecil și Biserica este o industrie? Cum să îi spui unui manelist că trebuie să aibe grijă de natură și să strângă plasticul pe care l-a aruncat în pădurea unde s-a făcut muci în cinstea lui Iisus și a învierii sale?

Cum? Când Catedrala Neamului a ajuns obiectiv de interes național, pentru care se alocă fonduri imense de la buget, fără măcar să fie întrebați contribuabilii dacă sunt de acord cu asta? Cum, când panarame precum Becali sunt  tolerate atât de mult pentru că … „e credincios și donează o grămadă de bani”, săracul retardat? Cum să ridici glasul în mijlocul unei națiuni care pupă oasele unui necunoscut, sperând că astfel va câștiga la loto, sub dirijarea putorilor și perverselor fețe bisericești?

Am ajuns să fim conduși de oameni penibili care ne spun cum să gândim, cum să ne comportăm, cum să respirăm, ce să mâncăm, etc. Și una din marile influențe negative în acest sens, în România, este „staff-ul” și mentalitatea religiei ortodoxe, care și-au rătăcit esența și scopul educativ, moralizator în goana după putere și bani. Îmi vine foarte greu să privesc la imensitatea mulțimilor prostite cu vorbe goale și briz-briz-uri ieftine și îmi doresc să fi putut avea puterea de a contracara această spălare de creieri în masă.

Acum ceva timp am dat peste povestea unui preot care s-a pus de-a curmezișul perversității ierarhilor săi și a început să lupte cu mijloace legale împotriva lor. Este foarte interesant ceea ce are de spus, mai ales în contextul în care este susținut de către credincioșii săi. Acesta este articolul respectiv;  mi-aș dori ca toți credincioșii să aibe răbdarea de a-l parcurge.

Apoi cum să discut cu astfel de oameni despre homosexualitate și alte asemenea lucruri care, pentru ei, sunt ciudățenii? Pe o parte îi educă televizorul cu un conglomerat de gunoi feșănist, pe o parte îi educă înalt-prea-perversele mironosițe prin bisericile aducătoare de profit cu tot felul de precepte auto-mutilatoare, pe altă parte vin de-alde Guță, de Haur, etc cu ale lor versuri „complicate”, care aduc o așa mare deplasare în masă a creierelor spre zona buricului. Mai vin ăștia îmbogățiți din furturi la nivel înalt, păcăleli naționale, politici „populiste” și prosteli în masă care oferă egzemple tinerilor… care cred că Becali e salvatorul României și Columbeanca o fată dășteaptă. Și tot așa până mai că mă apucă plânsul uitându-mă în jur.

Sunt prea puțini oameni cu bun simț, sunt ignorați, sunt dați la o parte, cărțile sunt date la o parte, bunul simț luat la mișto și gogomănia ridicată în slăvi. În școli e vai ș-amar, căci nu mai interesează pe nimeni soarta viitoarelor generații, ba chiar am impresia că sistemul de învățământ a fost distrus sistematic tocmai pentru prostirea poporului, pentru un mai bun control. „Că degeaba e mulți, dacă e proști.” Îmi vine să strig uneori „Oameni buni, hai să ne trezim!” Trăim vieți virtuale și fantasme cu feți frumoși și zâne a la Coco Channel. Trăim având scopuri goale, lipsite de sens. Scriem despre „evadări în natură”, dar nu suntem în stare să trăim o zi fără laptop-uri, telefoane, gadget-uri, deși nu avem urgentă de ele.  Care natură? Aia de o vezi dinlăuntrul unui glob de sticlă pe care ți-l creezi singur?

Ajungem să ne trăim viețile prin puterea imaginației, ca într-un Matrix colosal. Și e păcat. E păcat de darul existenței, e păcat să nu ne bucurăm de oameni frumoși, de natură, de cărțile bune, de muzica bună, de … De ce să ne închidem singuri în colivii ideologice și să ne automutilăm, condamnând ceea ce ne face fericiți? De ce să trăim din fantezii irealizabile și să nu pășim încet către cunoaștere, spre experimentarea tuturor lucrurilor care ne fac plăcere? De ce să ne ascundem exclusiv după pseudonime și vieți virtuale? De ce să ne fie frică de suferință și să ne însingurăm, când frumusețea vieții constă tocmai din experimentare și explorarea necunoscutului, cu riscurile de rigoare? Nu a murit nimeni din suferință, suntem capabili să transformăm suferințele în lecții de viață, toți.

Ne e teamă să gustăm din „fructul interzis” pentru că ardem în iad? Nu ar fi păcat ca după moarte să aflăm că toată această teamă a fost în zadar? Haideți să ne eliberăm de teamă, de frustrări, de minciuni bine ticluite, încât nici noi înșine nu ne putem da seama că ne mințim singuri! Sunt animale care profită de pe urma acestei temeri, sunt animale care au construit un adevărat sistem bazat pe astfel de temeri și CULMEA, funcționează, spre satisfacția lor și nefericirea noastră !

Ca să încheiem ajunul Paștelor… într-o notă mai amuzantă, am aflat câteva „știri” și articole de ultimă oră de pe unul din website-urile mele preferate (www.timesnewroman.ro) : Becali i-a promis lui Iisus o fabuloasă primă de Paști dacă reușește să învieze și anul acesta; Patriarhul Daniel și-a înscenat apariția miraculoasă într-un trunchi de copac; moaștele sfântului Iepuraș au ajuns pentru prima dată și la București; Patriarhul Daniel concurează la „Românii au talent” cu un număr extraordinar de sfințire a apei; Frământări creștine: crezi că Iisus te iubește, sau mai are și pe altcineva?

Articolul precedentEvadare in mijlocul naturii
Articolul următorFara idei…
Cine sunt eu? Sunt un fel de paparazzo. Caut imagini cu care să îmi decorez pereţii camerei în care zăbovesc singur sau "singur". Imagini dragi, care să îmi trezească sentimente dintre cele mai frumoase atunci când imi plimb gândul peste ele. Poate sunt egoist. Vreau să le strâng pe toate şi să nu ofer nici una. Obişnuiesc să cred că nu sunt mai înţelept decât majoritatea pentru că nu se cuvine să ne judecăm judecătorii. Mă hrănesc cu oameni, îi consum, pe ei, visele lor, gândurile lor si apoi rămâne clişeul. Poza. Eu nu hrănesc pe nimeni, decât atunci când o fac fără să vreau. Nu îmi plac predicţiile, regulile, planurile, repetările, banalul, deşi fac parte din rândul lor sau trăiesc înconjurat de ele. Îmi place să visez şi să pictez ceea ce visez. Când cineva are curajul să viseze cu mine... atunci e frumos.

28 COMENTARII

  1. Anyway… Sarbatori cat mai linistite un Paste cat mai fericit, voua… alaturi de familii, prieteni, iubiti sau iubite (dupa caz)!

  2. Eu demult nu am mai „ținut” vreo sărbătoare, tomai din cauza unora dintre aceste motive.

    Acum vreo două zile fusesem intr-un supermarket și mi-a cam venit să borăsc la raionul de cărnuri. Miei întregi, jupuiți – atârnau spre deliciul unor cumpărături, familii din acelea în care femeia ține strâns în mână o poșetă ponosită iar capul familionului, el, ia deciziile „importante”.

    Sunt oameni care or fi ținut post, s-au prezentat conștiincios la biserică pentru ca nu carecumva vecinii să nu-i fi văzut acolo, cei mai „credinciosi” dintre ei poate chiar s-au înghiontit să atingă ceva moaște magice aduse din te miri ce țară îndepărtată. În fața acelorași oameni, acum, erau mici băltoace de sânge amestecat cu apă în care călcau nestingheriți, lăsând urme de pantofi oarecum caraghioase prin jurul lor.

    Circulația e aproape blocată, ca la fiecare sărbătoare mai mare, e îmbulzeală, zici că vine sfârsitul lumii și trebuie să ne aprovizionăm cu conserve. Cozi interminabile, stress, înjurături, grabă, claxoane, zeci de litrii de vin, capete de miei, ouă gata vopsite – plastic, prea mult plastic. Asta înseamnă a fi credincios?

    Nu știu care Iisus urmează să învie mâine, că al meu sigur nu. Iisusul meu nu are nevoie de miei și ouă roșii, oameni care să crape de la mâncare sau să ajungă la urgente în comă alcoolica. Iisusul meu este cel al stropilor de ploaie care se sparg pe țigla uscată de soare (chestie care are un sunet caracteristic, nu știu dacă îl știți).

    Așa se face că pentru mine sărbătorile sunt simple zile, poate chiar mai banale decât o zi obișnuită.

  3. Mie tot timpul mi-au placut sarbatorile si atmosfera din jurul lor , tot timpul mergeam la bunici la tara ,iar acolo se simte cel mai bine spiritul Pastelor sau al Craciunului, doar ca de vreo 2-3 ani ma simt mai singur in perioada asta decat de obicei,si asta pt ca in afara de familie simt mai mult decat de obicei nevoia de a avea pe cineva aproape,ma apuca o nostalgie trista.

  4. Aș vrea să fug într-o lume ideală unde oamenii se respectă, se acceptă așa cum sunt și se iubesc necondiționat.

    Îmi doresc un ambient în care limbajul să fie acela de a-l aprecia pe celălalt și nu de a-l umili, indiferent care este inteligența lui, istoria lui, pasiunile lui.

    Năzuiesc spre acel tărâm în care să nu mai existe arme, cuvinte jicnitoare, putere folosită după popriile interese, filosofii care distrug și nu construiesc ceva durabil.

    Tind spre acel loc în care toți zâmbesc de fericire sau sunt serioși în natura lor.

    Sper sa văd omul devenind OM.

  5. Eu sunt acasă de vreo două zile și sunt nevoit să țin post de cred ca o să dau în anorexie. Pe lângă apa plată consumată din belșug, dacă mai mâncam și pâine de prințese, la 12 noaptea mă transformam în divă. Asta da săptămână a patimilor!

    Acum aștept cu nerăbdare mesajele cu ouă și iepuri (la grătar). Până atunci, spuneți NU droburilor!

  6. Avocatus, și eu visez uneori, dar (de obicei) mă trezesc dimineața (sau spre prânz). Visați, frate, cu ochii deschiși, în pula mea, că țânțari care să vă sugă, până ajungeți mumii, există destui. Și dacă adevărul (meu) jignește, atunci înseamnă că este și adevărul tău, altfel nu te-ai simți jignit. Și eu sper ca omul să se trezească, dar probabil că tot degeaba…

    Rediam, îți trimit un porcușor înaripat să îți dea codița abia scoasă de pe grătar, să i-o guști? Eu am cam spus nu și etno-zoologicelor, pentru că se suprapuneau cu alte droburi și nu fac bine la maț.

  7. 🙂 Bineînțeles că ai dreptul de a face ce vrei. Însă dă-mi dreptul să nu vreau a fi sufocat de doctrine înguste, doar pentru că sunt majoritare. (în plus, critica mea nu se adresează oamenilor care fac ceea ce fac din pasiune, deci nu văd de ce iar te simți vizat, Avocatus. TU nu ești nici Biserică și nici religie)

  8. Paste Fericit!

    Dragul meu,poporul roman a stiut intotdeaua sa-si tina sarbatorile.:)
    Ziceai tu,la un momentat dat,ca se face misto pe la slujbe in cartier…
    Este si normal,sa te astepti la asa ceva de la ei.
    Uite,eu prefer sa ma duc in seara acesta,la Biserica Coltea.
    Nu vreau sa aud stouri de pusti,caterica.

    O seara faina!

  9. FireMan am încredere în capacitatea ta de a face un discurs decent, constructiv și eficace asupra modului cum societatea își trăiește valorile (indiferent care sunt ele).

  10. Pai am primit deja mesaje standard cu dedicatie de Paste de la numere pe care nici macar nu le mai aveam in telefon, sunt singurel in apartament, patul nefacut de 2 zile, cateva vase nespalate, partenerul e la mine la Ploiesti, eu n-am putut pleca din cauza serviciuli ca deh, trebuia sa lucrez si azi si in zi de Paste. Bag 3 oua, salata de boeuf cumparata, cozonac, ceva prajiturele si tigari, si cred ca pana la 2 noaptea o sa ma uit la Futurama.
    Sa-mi dati si mie lumina cand va intoarceti.
    Ps- Iulian, in spirit de gluma, ai inceput cu multe expresii „imi place” (sarcastic)….vroiam sa te intreb, p*** iti (mai place)? Lol, fara suparare, glumesc si eu, ce sa fac?! 🙂

  11. crestinii care sarbatoresc pastele nu realizeaza cat de semiti sunt. insa din nou, eu nu sarbatoresc nimic, deci – e mai bine asa.

    decat anul nou 🙂

  12. @Bondaru, e simplu mai… uite, de exemplu:

    „Fie ca prin miracolul invierii sa primiti partea de duhovnicie, care sa creasca pacea interioara, puterea faptei intru adevar si desavarsire!”

    sau

    „E noaptea Invierii, cand clopotele bat, cu lumanarile aprinse, cu sufletul curat, e noaptea sfanta-n care, cu totii murim cate putin ca sa ne nastem maine, mai buni si mai senini.”

    Preferata mea este:

    „Iepurasi nenumarati/ Sa iti sara buclucas/ Drept pe covoras.” 🙂

  13. Paste fericit! (fara urari incepand cu „fie ca”)

    Acestea fiind spuse spor la ciocnit „oua” ca tot s-a dus postul.

    Cu stima,
    P.

  14. „Fie ca lumina Invierii Mantuitorului sa va inunde casa si sa va aduca numai armonie, fericire si multa iubire. Paste Fericit ! ”

    Noah!
    Bine că asigurarea de locuinţă include şi inundaţia între riscurile asigurate…
    Paşte şi tu fericit!
    Şi zic asta în numele tuturor celor care au fost inundaţi cu acelaşi sms…
    🙂

  15. Ai mei (care ma hartuiesc pe mine pentru faptul ca sunt ateu) m-au trimis azi-noapte la biserica spitalului unde lucreaza ei. Dupa ce mi-a mai trecut socul propunerii asteia, am acceptat, in speranta ca voi intalni acolo cu niste vechi prieteni si voi pleca pe la 00:30, cu „pastita”. Cu prietenii m-am intalnit, dar slujba a durat pana la 03:30, asa ca a trebuit sa indur ritualurile alea oribile. Mi-am muscat limba continuu la auzul vocii unei maicute care dadea a Roxy Manelista :))

    Am remarcat totusi lipsa barfei (mai putin intr-un moment in care cei 2 prieteni imi spuneau cu seninatate cum unul dintre cantareti era „popo” si ca s-a dat la ei, ei fiind hetero), vorbitului/jucatului pe telefon si a tinutelor extravagante, in mare voga acum cativa ani.

  16. Fireman, fain articol 🙂

    As vrea sa citesc articolul pe care l-ai mentionat la un moment dat dar nu merge linkul. Nu-l pui din nou te rog?

  17. Problema mea cu sărbătorile e că au devenit comerciale. Lumea nu mai știe care e adevărata semnificație a oricărei sărbători. Totul e comercial. Mă cam enervează acest aspect. Apoi mai e și partea cealaltă care include persoanele care, pentru că totul a devenit așa comercial, uită și ei de semnificațiile sărbătorillor și gata nici ei nu le mai țin. Mai adaug la listă și partea cu: pot să fac asta în oricare zi a anului; și totuși persoana care zice acest lucru nu o face deloc.

    Nu zic că eu aș fi mai breaz și gata eu știu toate semnificațiile, sărbătoresc ceva nu pentru că e comercial etc. De ceva timp totuși încerc să găsesc acele semnificații și să schimb acest ”banal” și fals.

    În fine, din punctul meu de vedere, treaba asta cu sărbătorile rupe oamenii în destul de multe categorii.

    Oricum, cu o oarecare întârziere urez celor care primesc urarea un Paște fericit (sau să pașteți fericiți 😛 ; cum vreți voi 😛 )

  18. Don*t worry…toate excesele noastre de credinţă morbidă vor fi în zadar (cum ai spus şi tu) mai mult ca sigur. Tot ce „ştim” noi până acum, le ştim din cărţi. Cărţi care provin din surse stranii şi al căror conţinut te induce în „ianuarie”. M-am săturat de atâta falsitate, cu toţii ştim câte un pic de adevăr, dar alegem să-l ascundem sub o falsă iluzie a realităţii…anyway, sper că v-aţi distrat ieri şi sper că o să vă distrţi şi astăzi. Eu unul i had fun, ieri fiind şi ziua mea de naştere…:)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here