Acasă Una alta Pareri monocromatice

Pareri monocromatice

320
22

Imi propusesem astazi sa scriu pentru mine, imi propusesem, dar… acum chiar nu mai stiu ce vroiam sa zic. Oh, vroiam sa ma descarc si sa ma simt bine… Da, am zis azi la multa lume ca ma simt bine, dar am vreo doua luni de cand nu prea mai stiu ce e bine, definesc  acest «  bine «  prin acea stare de monotonie si anxietate. E putin diferit, eu sunt diferita, cred.

Acest conflict interior si exterior al meu se leaga atat de mine cat si de restul lumii. Da, am ajuns din nou la restul lumii.

Azi e inceput de saptamana… si e aproape sfarsit de luna – am o problema cu timpul. Azi… o alta zi care s-a scurs pur si simplu. Azi am fost din … nu pe placul meu. Da. Si am cam deviat de la ce vroiam sa zic.

Ziceam ca sunt diferita, nu stiu de ce am ajuns la acest stadiu… sa cred ca sunt diferita de restul lumii, sunt eu mai cu mot, sau ce? Poate lumea cealalta e diferita de mine, poate eu sunt prea naiva si nu vad bine, poate am probleme (stiu ca le am, fie ele psihice sau de oricare alta natura) dar nu asta e asa de important. Vreau sa imi lamuresc conceptul asta de restul lumii.

De ce ma afecteaza atat de tare resul lumii? Cu ce ma ajuta pe mine sa ma consum pentru altii ? De ce nu imi pot vedea de viata mea? De ce sa depind de altii? De compania lor? De zambetele lor? De vorbele lor?

Uneori chiar nu e necesar asta si cu toate ca stiu asta, e ciudat. Fosta  mea psiholoaga incercase sa imi explice asta in mai multe moduri, joculete, prostioare, chestii care l-a un moment dat ma plictiseau si am renuntat sa o mai vizitez. Nu aveam nevoie de o persoana care sa imi zica ceea ce stiam, aveam nevoie de o persoana care sa ma ajute sa rezolv aceasta „problema”.

Restul lumii nu ma afecteaza numai cu actiunilor lor asupra mea ci si cu actiunile lor zilnice. Mai tarziu, dupa ce renuntasem la sedintele psihologice, aflasem, de la alt psiholog o micuta… treaba a mea. Ii povestisem acestui psiholog niste intamplari bizare care m-au tulburat destul de mult, cum sunt destul de paranoica ma cam tem de paranormal si vreau sa imi dovedesc prin orice mijloc ca nu exista( caci ma sperie) dar in acelasi timp ma atrage si oscilez vrand sa il descopar. Deci, descoperisem ca sunt o persoana empatica, prea ematica, intr-un grad prea mare de empatie, atat de mare incat imi face viata imposibila uneori. Am sa dau un exemplu concret ce ma frustreaza in aceasta empatie , daca doua persoane s-au certat si eu am aflat despre cearta lor , eu simt suferinta celor doua persoane acumulata in mine si practic… izbucnesc in plans sau orice alta reactie pe care acele doua persoane le-au avut sau le-au simtit sau le-au gandit. Aiurea! Da, pentru mine e aiurea.

Empatia asta am descoperit-o de putin timp, am descoperit de fapt explicatia acelor sentimente si ganduri care imi apareau si uneori nu prea imi apartineau. Poate suna SF, dar pentru mine chiar nu e. De cele mai mult ori alung aceasta….”capacitate” dupa cum, cica, se numeste. O alung, sau macar incerc. E dureros atat fizic cat si sufleteste. Nu pot sa ascult ca cineva s-a taiat, ca ma doare pe mine zona unde presupusul sau presupusa s-a taiat. Oricum, nu conteaza asta atat de mult astazi.

Conteaza faptul ca nu mai vreau sa fiu afectata de alte probleme care nu imi apartin mie. Nu vreau, dar… nu reusesc ca asta sa se intample.

Poate e din cauza varstei ca am ajuns sa gandesc asa ciudat, poate totii oamenii au trecut prin asta si eu sunt inca una in plus din ei care vrea sa rezolve asta sau sa scape , dar… nu stiu, conteaza asa de mult ca au mai fost si altii care si-au pus problema mea ?

Oamenii pe mine au ajuns sa ma cam… dezguste destul de mult, in mare parte. Sunt o fire slaba, prea slaba, dar prea putini oameni stiu asta, prin faptul ca am ajuns sa iau totul ca atare mi s-a dus orice… bun aveam. Am fost criticata destul de dur si inca sunt pe niste chestii aberante pe care altii nu le inteleg si din cauza carora eu ma consum prea mult…

De curand am spus cu voce tare ca sunt bisexuala, da, sunt si am recunoscut asta la acei putini prieteni pe care ii aveam. Nu au avut reactii ciudate, dar nici sa le multumesc pentru reactiilor lor binevoitoare nu am putut. In fine, e viata mea, nu ar trebui sa le pese asa mult, pana la urma sunt tot eu, nu? Dar aici e o problema, cum definim eu. Stiu ca ei nu reuseau nici inainte sa ma inteleaga, acum… nici nu se mai straduiesc, dar nu ma deranjeaza. Doar suntem… prieteni.

Nu ma simt diferita din cauza preferintei mele sexuale, asta sunt, iubesc pe cine vreau, doresc pe cine vreau. E viata mea si am drept asupra ei… sau cel putin asa am crezut si vreau sa continui sa cred.

Ideea este ca m-am saturat si cred ca pe viitor o sa ma satur de aceia care nu au ce face si isi dau cu parerea de ceva ce nu cunosc, ce nu inteleg, ce nu vor sa inteleg… E aiurea, serios… Ce naiba e cu lumea asta ? Ce naiba e cu mine? Bine, recunosc, poate sunt si gandesc asa si din cauza varstei, am saisprezece ani, e normal sa nu stiu ce e cu lumea si sa ma intreb ce e cu ea .

Sunt curioasa, o sa ma simt bine in curand? Fiindca m-am saturat sa fiu slaba si afectata din cauza a … nimic. Nu sunt ultima si nici prima persoana care trece prin asta, nu ? Nu am sa patesc nimic daca plang sau sufar, nu?

Ciudat, ma simt atat de aiurea, atat de… aiurea la superlativ. Am intrecut limitele pateticului. Cu siguranta!

22 COMENTARII

  1. Începusem să-mi fac griji până când ți-ai spus vârsta. 🙂

    Mulți dintre prietenii de acum o să-i schimbi, fie că vrei sau nu. Se vor schimba și modul în care îi privești pe ceilalți, modul în care îți analizezi lumea, obsesiile, dorințele, preferințele (de la chestii banale gen mâncare la aspecte ale paradigmei) etc.

    Spre exemplu, eu când eram la pubertate mă închideam în cameră, stingeam lumina și ascultam Dust in the Wind de la Kansas ore întregi. Mă fascinau versurile. Apoi, de la dorința de a fi singur am trecut la dorința de a fi tot timpul într-un grup. Ieșeam aproape zilnic în oraș, diferite baruri, cluburi sau mergeam pe la vreun amic acasă. Nu exista weekend să stau locului. Plecam vineri dimineața la liceu și mă întorceam duminică seara.

    Apoi a revenit totul la echilibru. Important e să conștientizezi că e doar o etapă. Va fi OK! 🙂

  2. Nu te îngrijora, să înveţi să te iubeşti pe tine însuţi (însăţi) face parte din procesul de maturizare…

    În completarea lui Da_Vero (bună alegere!) includ şi melodia:

  3. Da_Vero, de fapt eu îţi mulţumesc ţie: mi-ai stârnit amintiri plăcute cu ea… Şi, ca şi la tine, şi la mine au trecut ceva ani de când am ascultat Kansas…

    Ultima oară mi-am amintit de ea când am ascultat live varianta asta: 🙂

  4. Hi, tnx :X pentru cele spuse , sunt sigura ca totul o sa vina la normal ;))

    Oh, ms si pentru melodii …Sarah Brightman si Fernando Lima :X au niste voci superbe, melodia Pasion imi place foarte mult.

  5. AlexP, o rubrică nouă ar însemna să îmi asum s-o duc la capăt cel puţin o vreme… şi nu îs în stare… Nu îmi place să fac promisiuni pe care să nu le pot respecta.
    Azi a fost o zi mai specială ca dispoziţie… au fost melodii de care s-a vorbit şi care mi-au stârnit memoria… amintirile, reveriile…
    Pe urmă… este un blog şi nu un post de radio… Nu uita că pot exista inclusiv probleme de copyright.
    Dar, thx de aprecieri!

  6. Stai linistit ca am semnat eu petitia anti SOPA, PIPA, ACTA. N-o sa fie probleme. Daca se ia cineva de tine, vii la mine, da?

    Pana la urma era doar un compliment voalat (rau de tot!), nu o propunere serioasa.

  7. Mie nu imi place Antonia … O fi melodia draguta si versurile, dar tipa asta e cam insuportabila dupa parerea mea. Oricum, singura melodie draguta de la ea e Marionette…Cel putin asa cred eu. Ce gusturi in materie de muzica mai aveti ? Un gen anume, ceva ?

  8. Eu ascultam melodia… nu cântăreaţa… pe gagică nici nu o ştiu… nu sunt mare amator de monden şi nici mare consumator de muzică autohtonă…

  9. Rzv:  ideea lui Alex P  e foarte buna si ar trebui sa o iei in serios. Poti face un post precum cel al lui cristymaykei „Loc de joaca”, numit cum crezi tu de cuviinta. Nu cred ca se supara Robert sa il puna pe margine (nu stiu cum se numeste stiintific locul ala).

    Si nu trebuie sa fii doar tu DJ-ul! Fiecare sa posteze acolo cand simte si  doreste sa impartaseasca o melodie pe care a auzit-o in ziua respectiva sau care are o anumita insemnatate pentru el. Uite asa  ne mai largim si noi orizonturile muzicale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here