Acasă Zi de zi Pagini de viata…

Pagini de viata…

309
8

Era o toamna aurie, cu un aer galbui ce parea incarcat de frunzele care se inchinau la pamant in fata titanilor… in camera era o lumina surda acompaniata de un scancet de lemn. Calutul in care era somnoros un pici melancolic tropaia pe masa crapata de atatea decenii. Langa, un batran, cu barba alba si deasa, de-un cot, boscorodea vrute si nevrute… in timp ce, intr-un tarziu, intunericul si-a revendicat tronul in lume…
Trecura anii, frumosi, senini, inmiresmati si infloriti de razele sorelui care pareau mai frumoase ca niciodata… si peste pici la fel. A crescut, plin de bucurie in inima si in suflet. Lumea era un paradis pentru el. Era un visator…

Trecura inca pe atatia ani si a ajuns un baiatandru, frumusel, ce sa zic… dar plin de deznadejde… a crescut nelinistit, bantuit de ganduri si nelinisti care ii macinau sufletul si noptile. Visa, dar curand nu avea sa se mai intample nici asta; … dorea , dorea sa iubeasca, sa inteleaga legea asta lumeasca… dorea sa bucure inimile celorlalti,… dar facand asta nu reusea decat sa isi amarasca inima. Dar oare mai avea asa ceva ???… Nici asta nu mai stia…

Ploua, o zi torida de vara intretaiata de stropii uriasi de apa care pareau a cadea cu nemiluita din cerul mohorat; in casa, baiatul statea tolanit pe geam si privea descarcarea naturii… o cat ar vrea sa poata si el sa fie ca ea, sa spuna ce vrea, sa faca ce vrea fara sa tina cont de ce dorea lumea… dar oare putea?? Cum ar putea ???

Mai trecura cativa ani din viata aceluia, care candva visa… Viata sa devenea tot mai grea pe masura ce trecea timpul si in final realiza ca toti cei pe care ii proteja fugeau, fugeau cu pasi repezi din lumea asta… fara macar a realiza… In timp si-a dat seama ce insemna singuratatea… durerea, regretul, speranta….si dragostea.

Dupa un timp a intalnit un baiat, devenira prieteni. Totul prindea culoare, era mai frumos, aerul era din nou inmiresmat de dorinta.

Intr-o zi cuprins de o exaltare incontrolabila a sarit la gatul lui si l-a sarutat… timp de… o secunda. Totul s-a oprit in loc si a devenit clar. Acum stia… tot ceea ce dorea nu era rau, era doar o parte pe care el nu o accepta de frica altora. In aceea clipa si-a promis ca nu va mai trai in minciuna.

Dar trecu si asta… timpul nu ierta pe nimeni si in cateva luni ramasese din nou singur. Dupa un timp descoperise un loc minunat dupa parerea lui, unde cunoscuse un baiat. Plutea pe-un nor cand il vedea si viata isi intensifica savoarea… Il iubea si nici macar el nu stia asta… il iubea, da il iubea mai presus decat putea percepe mintea… decat putea simti inima, pana cand si acesta il lasa, singur, ranit, nelinistit…
Inconjurat de un iz de durere isi bandaja inima…

Zilele treceau, iar el suspina, isi revenea din starea de convalescenta in care se afla… cunoscuse alti oameni, unii buni, altii ba… dar cu toate astea viata isi relua savoarea. Uneori, atins de palma amintirilor tresarea, – inca il mai durea rana -, dar inima era… suspina !… iar, cu o ultima suflare, buzele lui sopteau… il iubeam !

Articolul precedentDespre constitutionalitatea unor modificări ale Legii Referendumului
Articolul următorLicăr de speranță
Uneori este greu sa te prezinti pentru ca nu stii de unde sa incepi. Here it goes... Sunt o persoana care gandeste pozitiv in orice aspect al vietii -> lucru care nu m-a ajutat sa castig nimic, dar cu toate astea a devenit un mod de a trai. Imi place sa citesc, imi place sa scriu, imi place sa visez, imi place sa cred, sa vorbesc... sa ascult. Iubesc natura, cerul, stelele, viata in 2, si imi iubesc familia si prietenii. Nu stiu ce gandesc oamenii despre mine....asa ca tot ceea ce pot sa spun este "Nu-mi pasa !"...te deranjeaza ? ...din nou nu-mi pasa ! ...Nu urasc pe nimeni,cei pe care nu ii suport imi sunt indiferenti. Ceva ce imi doresc ?... sa vizitez intreaga lume ! Uneori simt ca pot schimba orice in aceasta lume dar foarte repede realizez ca nu am fost in stare sa ma schimb pe mine in ultimii 8 ani....

8 COMENTARII

  1. În afară de izbitoarea coincidenţă dintre titlul ei şi cel al articolului tău, m-a inspirat atmosfera pe care am simţit-o citind. Acelaşi zâmbet melancolic mi-a rămas la sfârşit, aceeaşi lumină aurie la început…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here