No menu items!

Ok, take me …

Acelasi autor

Testeri pentru o aplicație gay

Salut Din capul locului - am nevoie de voluntari pentru a testa o aplicație pentru iPhone cu tematică gay la care lucrez de ceva timp....

O excursie la Praga

Dragi tovarăși și pretini Am vorbit de ceva timp cu Robert cum că ar fi fain să facem o excursie la Praga. Ne gândeam undeva...

Câtă libertate ar trebui să aibă cineva în a-și exprima gândurile?

Libertatea de gândire este fără îndoială un principiu fundamental al oricărei democrații, principiu ce nu poate fi cenzurat prin nici-un mijloc. A nega libertatea...

Mic îndreptar de limba română

Nu, nu-s de la Academie și sincer, profesorul meu de Română mi-a spus printr-a 6-a că n-am s-ajung nicăieri niciodată. Fie vorba între noi,...

Cum m-a influențat DarkQ

Citesc mereu și articolele și comentariile pe blogul ăsta. E rar sincer să citesc comentariile pe vreun site. De cele mai multe ori îl...
Gaybriel
Gaybriel
Ma cheama Gabriel. Unii. Altii pe meleagurile pe unde sunt ma cheama Gaybriel. Il aleg pe ultimul ca suna asa, cheesy (branzos), cu dublu sens si oricum m-am obisnuit cu el. Probabil ca ai mei au ales numele asta in cunostinta de cauza; stiau ei ca suna bine in engleza. Sau la misto, mai stii… Am asa, vreo 27 de ani, merg pe 26. Imi duduie mintea numai prostii. Nu le debitez tot timpul, ma mai amuz numai eu in sinea mea, astfel incat cateodata par foarte serios, cateodata un filozof nedescoperit, alteori un activist inrait, cateodata un oarecare.

Să mă prezint. Mă cheamă Gabriel. Unii. Alții pe meleagurile pe unde sunt mă cheamă Gaybriel. Il aleg pe ultimul că sună așa, cheesy (brânzos), cu dublu sens și oricum m-am obișnuit cu el. Probabil că ai mei au ales numele ăsta în cunoștință de cauză; știau ei că sună bine în engleză. Sau la mișto, mai știi…

Lucram până nu demult la o firmă unde aveam zilnic conferințe telefonice cu Statele alea unite. Discuții super serioase, cu tot felul de ditai directori, manageri de produs și alții care mai de care cu bețe mai mici sau mai mari in fund, discuții care probabil că v-au afectat într-u câtva chiar și pe unii dintre voi – îmi place mie să cred, așa, ca să simt că nu mi-am irosit viața 3 ani de zile. Noah … la începutul conferinței trebuia să introduci un cod, după care să-ți spui numele. Aveai cam 2-3 secunde la dispoziție. Mă! Nu știu cum se facea că oricât de repede îmi spuneam numele, mi-l tăia exact la “Gay”. Și începea conferința. O voce languroasă de tipă anunța: “Gay. Has entered the conference…”. Era fantastic de amuzant să auzi chicotelile de la celălalt capăt sau doar un “erm”. Ce nu știau ei era că de multe ori nici nu-mi mai spuneam numele complet de fapt. Spuneam pur și simplu doar “gay”. Mă distram și eu cum puteam într-o firma așa “serioasă”, vorb’aia.

Am asa, vreo 27 de ani, merg pe 26. Imi duduie mintea numai prostii. Nu le debitez tot timpul, ma mai amuz numai eu in sinea mea, astfel incat cateodata par foarte serios, cateodata un filozof nedescoperit, alteori un activist inrait, cateodata un oarecare. Cand pun totusi un zambet din’ala tamp pe fata, e clar ca pentru cateva ore nu mai ai cum sa discuti serios cu mine…

Adanc in sufletul meu sunt de fapt tot lapte si miere numai ca nu dau pe-afara sa nu si-o ia lumea-n cap. Si oricum nu prea stiu cum s-o arat anyway.

Sunt slabut, am ochi caprui spre negri, n-am pantaloni stramti pe picior si nici alte zorzoane,  ma imbrac sporty, nu-mi “fac” unghiile, nu port ochelari de soare in club,  inaltimea n-o mai stiu de la recrutare si nici nu m-a interesat vreodata dar nu-s nici scund nici inalt. Cateodata mai stau picior peste picior. Sunt ateu pana’n maduva oaselor si anti orice superstitie asa ca semnul zodiacal n-o sa vi-l zic. Asa, de la distanta, I’m really just your average guy. New chiț on the bloc.

Probabil conteaza un pic, ca sa fie contextul celor ce vor fi spuse de mine mai bine inteles – nu locuiesc in Romania. Traiesc “in afara”. La ăia. Din cauza asta probabil problemele mele tipice nu sunt fix si problemele voastre tipice si invers. Eu spre exemplu am trecut de mult peste “acceptarea comunitatii”, si v-ati ascunselea pe stradute laturalnice, mers de mana, saruturi in public etc. Aici, problemele astea sunt atat de minore incat as putea sa zic ca pentru mine nu (mai) exista. And thank fuck for that!

Aici problema mea in momentul acesta nu e “oare isi da cineva seama ca sunt gay” ci fix invers: “oare de ce nu-si da seama oricine ca sunt gay???”. Evident, pentru motivele binecunoscute cititorilor, cand mai “dau” prin Romania (cam ad literam din an in paste) stau in casa ca sa zic asa. Double pun intended.

Deci cum ziceam, nu sunt idealul fizic de masculinitate dar nici nu dau din aripi cand merg pe strada. Nu ma imbrac stereotipic ca un paun si nu am o gestica si mimica de film de actiune in care gay-ul sau negrul moare primul. Haaai sa zic ca poate faptul ca tin tigara cu mana-n sus m-ar da de gol, dar jur pe mama si pe tata ca asta am inceput s-o fac pentru ca asa pot sa directionez mai bine fumul sa … nu intre in ochii … alora de la masa in care … pana la urma … tot intra …. Ah! Ok, ok, m-ati prins. Asta-i “gay” 😛

N-am o fata de taiat lemne, unii cica sunt chiar frumusel. Personal cred ca-s frumusel FOC 😆 Am avut o epifanie cu treaba asta de curand. Ma uitam in oglinda dupa ce m-a alergat unu printr-un club si dupa cateva minute zic cu voce tare: “Bai chiar nu sunt urat!”. M-a busit rasu. Anyway, nu-s de pus in rama, dar am nu-stiu-ceu’ ala. Cred ca ochii… Frate am niste ochi 🙂 sparg ferestre cu ei.

Astea-s din auzite si le iau de bune ca sa-mi cresc self esteemul. Mare chestie cu asta.

Bai deci nu stiu cum sa spun mai bine de-atat: sunt normal! Si nu comparativ cu straight, ca pe aia nu-i consider normali in nici un fel. Poate tipici. Normal in sensul ca sunt medie, nu-s nici urat, nici model, nu debordez in vreun atribut fizic anume sau conex.

Cei carora le spun ca sunt gay sunt mai mirati ca n-au reusit sa-si dea seama mai mult decat de faptul ca sunt gay. Chestie de orgoliu. Evident, nu intotdeauna, dar excluzandu-i pe atotcunoscatori, pe aia care “stiau ei” ce zodie esti dupa ce le-ai spus, in majoritatea cazurilor cum sa zic … nu-si da nici dracu seama.

Ce se intampla practic si de ce m-am gandit eu sa ma afecteze tot nimicul asta: ideea e ca eu sunt dracu gol dupa ce ne cunoastem, dar pana atunci nu sunt un first liner. Sa ma duc eu sa vorbesc ce mai faci-uri de inceput si sa initiez discutii din’alea pentru care mai bine port cu mine o fisa tehnica – rar. Daca se intampla e clar ca am planuit-o o luna inainte si nu mai rezist. Practic respectivul trebuie sa-mi dea un semn foarte clar ca ma place pentru ca eu altfel nu fac nimic. No, acum, daca eu nu par stereotipic gay, sansa ca cineva sa imi dea un semn ca ma place ca sa ma urnesc eu devine extrem de mica. Daca mai pui la socoteala si gusturile mele traznite, apai … pff, ma simt singur.

Si deci ma tot intreb ce sa fac. Sa par mai gay? Cum? Sa-mi calc pe inima si sa dansez Madonna? Sa ma joc cu parul si sa ma uit asa lasciv pe sub ochi la el?

Mai mult roz cred. Din’ala metalizat. Sau paiete. Am un tricou cu sclipici foarte fain. Scrie Sleepwalker pe el. Imi place dar nu pot sa-l port in fiecare zi… Si e cam prea mult, e asa, de iesit in evidenta in club.

Sa ma duc numai prin cluburi gay? Pai hai sa vedem … Aseara eram intr-un club de din’astia, de-ai nostri, cu o prietena. Ea dansa pe podium, eu jos, vorbeam, radeam, ne distram. Intre timp, unuia mai plinut i se scurgeau ochii dupa ea.  Nu e atipic ca “obisnuitii” sa vina cu prietenii lor intr-un club gay. Asa, si dupa ceva timp asta n-a mai putut sa tina in el si a vrut neaparat sa ma felicite. Cica “Man, she’s really cool”. “Yeah she is” zic si zambesc uitandu-ma la ea. “Is she your girlfriend?” ……….Măi să fie ea a dracu’ de treabă! Zic “Nope, I’m gay D’OH”. D’Oh pe naiba.

No, acum poate le interpretez eu gresit si ori tipul vroia sa fie sigur ca EU sunt gay si-atunci gaydarul meu a iesit din garantie si nu era straight, ori sa stie daca ea e cu mine sau nu. In ambele cazuri e grav. Bine, nu chiar, oricum nu-mi placea de el, nimic de pierdut acolo. Dar daca pica drobu de sare eh? Ce ma fac?

Si oricum eu mai am o girlfriend. O alta prietena foarte buna cu care toti noii cunoscuti au impresia ca sunt impreuna. Si serios nu stam unul in bratele celuilalt si nici nu ma uit oaches la ea. L-am ushuit odata fara sa vreau pe un prieten al unui alt prieten venit in vizita. A incercat omul dar nu i-a reusit pentru ca i-am stat eu in coasta cica. Asta mi s-a spus dupa.

Asta-i o poveste din sutele pe care le am pe tema asta. Urmatoarea e pentru umor, n-are nici un alt personaj gay in afara de mine si nici o conotatie de genul acesta. O spun pentru ca ma amuza de fiecare data si si pentru punch line care probabil este chiar solutia problemei mele. Eram in Malaezia anul trecut, cazat de firma la un super hotel de 5 stele in mijlocul junglei langa Kuala Lumpur. Probabil ca in tara asta faptul ca nu sunt stereotipic m-a ajutat; altfel poate ca nu ajungeam sa mai scriu nimic 😉 Asa ca exemplu, sexul oral gay or straight se pedepseste cu 6 ani de inchisoare. Iar de gay, n-au niciunul… in libertate.

Mda, si hotelul asta avea tot soiul de puradei care ti se aplecau in fata ta si faceau totul pentru tine. Ma simteam ca-n filme si toata lumea era stupid de servila. Intr-o seara ploua de rupea si tocmai ma intorsesem de la Kuala Lumpur cu taxiul. Cum am ajuns in fata receptiei, o frantura de baiat, jumate cat mine, dragalas, cu ochii mici si migdalati, imbracat cu un soi de kimono inflorat si un turban pe cap a iesit repede sa ma intampine cu umbrela. Eu l-am numit Micu’. Si face o plecaciune cu mainile impreunate, se uita la mine cu ochii aia cat o aluna, zambeste larg si zice intr-o engleza cu un accent foarte britanic: “May I take you?” Mie normal ca mi-a fugit mintea numai la prostii si foarte dat pe spate de ce mi se spune, am pus o fatza din’aia tampa si intrebatoare de gen “ce ma??”, m-am uitat in jos la el ca la adidasi si zic “….”. Adica n-am zis nimic ca nu percutasem inca. Stateam cu un colt de gura intr-o parte si ma uitam la el. Micu n-a schitat nici un gest, inca zambarea la mine si zice iar “May I take you?” si arata spre o masinuta din’aia ca de golf. Nu era un hotel din’asta turn, avea fiecare cate o viluta practic. Ma, zambea ca un catelus cand te joci cu mingea de tenis in fata lui. Si zic “No I’m fine, thank you. I’ll walk, it’s close”. Asta parca nici n-a auzit si zice din nou, cu aceeasi intonatie, ca o placa stricata – “May I take you?”. Am stat asa un pic si m-am uitat la el, pe bune simteam ca o sa-i rup inima daca nu-l las sa ma “ia”. Si cu o voce stinsa, sfarsita asa, m-am uitat in ochii lui si am capitulat: “Ok, take me…”

Si revenind, sa fac si eu la fel? Sa-mi iau inima in dinti, sa fiu eu mai cocosh si sa nu-mi pese daca cineva ma place sau ba si sa-i bat la cap cu “may I take you” pana o sa li se faca mila si sa ma lase sa ii iau? 😛

Sau sa imi revizuiesc paleta de zambete shagalnice si sa ma mai joc cu parul si pe partea stanga nu numai pe aia dreapta si sa ma uit pe sub ochi shugubatz sa le arat EU ca ma, nu glumesc, chiar imi place de ei? Nu mai pot ca m-am tuns oricum.

Dar toate ca toate, problema nu se pune daca ii arat destul celui de care imi place ca imi place, ci daca ar fi mai bine nu sa par “de-al nostru” de la bun inceput, dar sa fiu perceput ca gay. E vreo calitate sau vreo diferenta daca da sau ba?

Apropos de cocosi, un banc care va fi introducerea pentru articolul urmator, in care o sa povestesc cum am decis eu sa nu mai fiu asa de-al dracului si sa ma impiedic aseara. Asta daca “you take me” aici pe blog …

Un cocos alerga o gaina. Gaina se gandea:

“Ma daca tot fug asta se plictiseste si-o sa spuna ca-s proasta”

“Daca ma opresc, zice ca-s curva”

“Mai bine ma-mpiedic ….”

PS: Pagina fotografului iscusit, Alex, autorul imaginii din articol o gasiti aici

Previous article
Next article

22 COMMENTS

  1. Well Gaybriel, bine ai venit! 😛

    Într-o lume în care tătă lumea tre să fie str8 sau măcar str8-acting… supozez (de la I suppose, evident) că nu există niciun ghid complet (O’Reilly ofc) pentru Cum să arăt ca un gay!… hehe, din alea… 7 pași pentru ca lumea să-și dea seama că esti gay! :mrgreen:

    Dar așa… îmi și închipui cum ar trebui să fie mentorul și cum ți-ar da peste mână: Dragă nu se șine țigara așa, ți-am mai spus…. degetele arcuite și încheietura mâinii la cel puțin 45%!!!!

  2. Well GayBriel, welcome de bun venit, cum zice francezu’!

    “…Nu stiu altii cum sunt…” dar la mine cand vine vorba de mers in club la karaoke, nu ma lasa sufletul sa-mi dezamagesc prietenii si sa le privez timpanele de urletele mele de Tarzan/Celine Dion in mizerie.

    In aceste conditii, anul trecut, era o frumoasa noapte vara, duminica spre luni, cand am pasit intr-un club din Bucuresti, care a si devenit intre timp, o trista amintire.

    Eram proaspat “divortat” (din nou, de jumatate de an), kind of depressed, introspectiv si analtic, incercand sa-mi dau seama unde am gresit in ultimii 3 ani, si, in general, fara o pofta deosebita de viata.

    Asa am intrat in club, in care nu erau decat mica mea gasca de prieteni, patronii si vreo doi straini.

    Pe unul dintre straini il mai vazusem cu vreo doua saptamani inainte. Zambetul lui imi ridicase atunci tensiunea de am zis ca o sa-mi explodeze inima (ca’s batran, cardiac si diabetic :mrgreen:). Statea la masa cu doua prietene si cu inca un baiat, despre care am tras eu (gresit) concluzia ca este his “bou-frend”. Asa ca toata seara, mi-am vazut cuminte de cantatul meu de jale, dar am continuat sa trag cu coada ochiului spre el.

    In noaptea asta, insa, era singur, la bar. Iar in mintea mea, samanta incepuse deja sa incolteasca. Mi-am intrebat unul dintre prieteni cine este “Zambaretzul”. Am aflat si, ca niciodata, am trecut la atac!
    Sa nu ma intelegeti gresit! Nu sunt vreun Don Juan cuceritor sau vreun El Futadore De La Cita! Nu sunt nici inalt, blond cu ochi albastri, calitatile fizice (inexistente, zic eu) abia daca se zaresc prin tricoul larg, menit sa acopere bine colaceii din jurul taliei iar pana ajungi la sufletul meu treci prin foc si apoi te mananca sfintii (halal reclama imi mai fac si eu :razz:).
    Insa in acea seara am simtit (ca niciodata, repet) ca trebuie sa fac ceva. So…am inceput atacul cantand o piesa despre care aflasem ca ii place, uitandu-ma fix la el (norocul meu ca in loc de ochi, am doua pete mari, verzi iar cu zambetul pot lumina “…intunecatele carari” – cel putin asa mi s-a spus :razz:). De la primele acorduri mi-a zambit larg de mi-a stat inima-n gat. Am terminat cantecul, si m-am dus direct la el. L-am salutat, spunandu-i pe nume si am inceput sa vorbim. Nu stiu cum dar toate s-au legat si au venit de la sine. Multe potriveli si coincidente pur (ne)intamplatoare au facut ca de atunci, pana in prezent, cand scriu aceste randuri, sa treaca aproape un an.

    La un moment dat, mi-a spus ca daca nu as fi “atacat”, el s-ar fi multumit doar cu uitatul. Am fi pierdut astfel sansa de a fi impreuna si fericiti (inca :mrgreen:).

    Concluzia?

    Daca iti place cineva…just say Action! Nu pierde timpul, pentru ca trece repede. Azi ai 26, maine 62! Azi esti! Maine, nu se stie! Nu astepta o luna pentru a face tu primul pas. Iar cand il faci, iti vei da seama foarte usor si foarte repede, daca omul la care “te dai” te place si te vrea, si, totodata, daca merita sau nu atentia ta. In fiecare dintre cazuri ai mai multe alternative, pe care sunt convins ca macar le-ai gandit daca nu chiar aplicat. Iar daca iese ceva din toata povestea…nu uita sa ii arati cate putin in fiecare zi cat iti este drag acel om! Insa peste toate, cred ca cel mai important este sa iti intelegi ce anume iti doresti, de la tine, de la cei din jur si de la viata in general. Deciziile vor fi, astfel, mai usor de luat, tu…mai greu de pacalit.

    Iar in ceea ce priveste “aratatul”… raportat la societatea in care traiesti cred ca noone gives a fuck if you’re gay or str8. Le pasa doar gay-lor care te plac si care vor sa aiba de-a face cu tine. In rest, nu cred ca e necesar sa semnalizezi sau sa-ti atarni o pancarta de gat pe care sa scrie “I’m proud to be Gay” sau variatiuni pe aceeasi tema.

    Este mult mai important sa fii tu insuti, nu sa incerci sa fii ceva ce nu esti. Mai devreme sau mai tarziu, lumea isi va da seama ca incerci sa o prostesti cu marfuri contrafacute si te va taxa!
    Nu ai nevoie sa porti pe haine “curcubeul aromelor Skittles” si sclipici mult sau sa dansezi Madonna sau sa fumezi cu bratul indoit la 45 de grade, cum spunea Robert, sau sa ai pantaloni mulati si poseta, pe care sa le plimbi toata ziua prin mall-uri (cum e moda acum pe la noi ca cica altfel…nu existi!) sau manuale si profesori care sa te stereotipizeze in a fi gay.

    Ai tot ce iti trebuie, zic eu, din modul in care te-ai descris, pentru a te descurca de minune… 😀

    Pa’rerea mea…

    😀

  3. 🙂 Fascinant. Nici nu mai conteaza cum arati tipule 🙂 esti de-ala de stat cu el la un foc noaptea, la munte, cu cortul, langa o padure, cu o patura pe spate, cu burtile pline de gratare si cu canile de vin fiert in caushul palmelor… si cu urechile ciulite, bineinteles.
    Frumosi oameni ! Ti-am mai spus Robert, că ai darul de a aduna la un loc, pe lângă tine sau nu, oameni frumoși, de calitatea 00000 (ca la făină). Iese un ditamai cozonac frumos.
    Welcome, Gay…briel ! Mi-am pregătit vinul, acu vino tu cu postul următor :p (că de ăștia m-am plictisit , hîc hîc! ) 🙂

    • Pădure? O singura data am fost si am jurat ca nu mai merg cat traiesc. Gabriel, esti din ala de stat cu cortul with?!?

      • M-au mai târât prietenii pe ici pe colo. Am fost odata la ceva festival techno la pestera ungurul mare sau nu mai stiu cum se numea. ceva ungur oricum. unde cand am vazut ca trebuie sa ma barbieresc oglindindu-ma in balta aia mi s-a facut un dor fantastic de casa. Iar cu o zi inainte fusese festival rock hard metal. O groaza de mos craciuni din-aia cu barba pana la genunchi pe motociclete “rele”. Foai, ce chin pe mine. Si ma simteam asa, vulnerabil :)))
        Interesanta experienta. Ce stiti voi, am stat chiar o zi in plus la alegerea mea si mi-am trimis prietenii acasa. Am facut o scena din’aia. M-am prefacut ca m-am suparat pe ei. Eu nu stiu sa mint decat daca incep sa cred ce zic. Mi-am calcat pe orice numai pentru ca am crezut ca-l imping afara din dulap pe un fotbalist. Am si dormit cu el in cort dar nimic.
        In esenta, nu-mi plac iesirile astea cu cortul. Cu fripturile, mai vorbim …. :)))

        • Mda, cam așa a fost și la mine. Bine io am stat o singura noapte că după niste vodka si slaninina (adică e ok, așa să gust, dar nu să îmi astâmpăr toată foamea) arsă am zis că mie mi-ajunge sesiunile astea de “Vrei să fii bărbat?”… și am iesit la ocazie la 7 dimineața și tremurând de frig, de foame, părul nespălat… am zburat către casă zicând Tatăl Nostru în gând. Io atunci mi-am promis că never ever cât traiesc nu mai merg cu cortul. Și încă pe vremea aia nici nu aveam atâtea pretenții. :mrgreen:

          Apoi… nu vreau să fiu răutăcios dar există și hoteluri these days…. restaurante bune… 😉

          • Nu ai fost cu cine trebuie. Crede-mă. De foame nu ai cum să crăpi dacă îți cumperi destulă și o prepari seara la cort (și nu slănină), votca nu îmi place nici mie, mai repede vinul fiert, care te și încălzește. Nu ai cum să mori de frig dacă ai cu cine dormi, cu ce te acoperi (la munte nu pleci cu pătura sau cu cearceaful de plajă) și focul este îndeajuns de mare încât să mențină căldura pentru multe ore de long-chat. Iar dacă nu suporți să te speli cu apa de la râu sau cu apă încălzită la foc, poți merge la cel mai apropiat hotel, înaintezi 50 lei la recepționeră și faci un duș în grup sau pe rând, la alegere.
            Iar hotelurile…  sunt înlocuitoarele casei tale, atunci când ai nevoie (atunci când nu ai unde dormi sau fute) nu mi se pare ”cool” să caut luxul la nușce hotel de 4 stele, roz, cu puf, când de fapt vreau să mai simt pentru câteva zile că de fapt omul este legat de natură, vreau să nu aud televizorul, telefonul, să nu văd laptopul, colegii de muncă, muzica de club, ci doar izvorul când valea muntelui devine tăcută ca un cimitir, când te apasă liniștea aia ce te relaxează mai mult decât orice antidepresiv, când aerul ce îți intră în nări e atât de virgin și de curat, încât te dor nările respirându-l, când vezi și altfel de frumusețe decât cea legată de om, când te trezești dimineața atât de odihnit încât ai vrea să trăiești toate clipele zilei respective.

  4. hahah, genial. 😀
     
    Fascinant. Nici nu mai conteaza cum arati tipule esti de-ala de stat cu el la un foc noaptea, la munte, cu cortul, langa o padure, cu o patura pe spate, cu burtile pline de gratare si cu canile de vin fiert in caushul palmelor… si cu urechile ciulite, bineinteles.

  5. Mai baieti si fete, va multumesc tuturor pentru primirea calduroasa si comentarii.
    Scuze de delay, am migalit toata ziua la punctuatie, mi-am facut pagina de autor, diacritice, corecturi pe text sa nu par prost de la primul articol, poze, alea. Plus discutii cu prietenii – “wow wow, fiti atenti ce articol fain. ma regasesc complet in el. here’s the link” 😆
    Ce mai, ma simt bine 😀
     
     

  6. @Firemen…
    Se pare ca nu ai cu cine sa te intelegi… 🙂
    Ce stiu ei cum e noaptea in Retezat, in mijlocul pustiului salbatic, langa cort, uitandu-te la stele – care de acolo par atat de aproape – si filozofand (adica batand campii 😛 cu gratie) la o cana de vin fiert pe jar din lemn de brad…  sa adormi cu muzica padurii si sa te trezesti dimineata cu susurul izvorului care trece la 2 metri de cort… sa te speli din cap pana in picioara cu apa rece, trasa de o pompa cu motorina direct din izvor… sa iti savurezi cafeaua facuta tot pe jar si apoi sa cutreieri jnepenisul, cu urechile ciulite sa nu-ti iasa in cale vreun Mos Martin… sa urci Seaua de Vara a Retezatului si sa nu-ti vina sa crezi ce le e dat ochilor sa vada… si iar, un pic mai sus… in varful Retezat, unde esti cu totul, nu doar cu capul, in nori… 🙂 si la intoarcere sa te prinda ploaia, sa gresesti traseul, sa inceapa sa iti fie teama ca se va intuneca si tu nu ai ajuns inca inpoi la cort… si apoi iar foc din lemne de brad, iar vin fiert, iar povesti… pana la rasarit… 🙂
    Si ma opresc aici pentru ca incepe sa ma cuprinda un dor de…duca! :mrgreen:
    Pacat ca nu am pozele scanate… (inca :razz:)
     

  7. @NewOne
    Eeee știu ei ce știu bre. ”ei” se simt bine fiecare în felul lui. Unul acasă, jucându-se World of Warcraft, unul batând cluburile sau cafenelele în lung și-n lat… unul în vana plină ochi cu apă… Muntele și iarba și vinul fiert… sunt imaginea ce mi-a venit în minte când povestea copilul ăsta… nu e de condamnat, dar nici nu e obligat cineva să aibe aceleași plăceri ca mine, ca tine… În Retezat nu am fost încă, spre rușinea mea, sunt mai specialist în Bucegi și Făgăraș 🙂
    @Robert
    Dear, pentru tine o sa chem dinainte deratizarea, dezinsecția, de-presurizarea 🙂 , anti-depresivele (i mean anti-depresivii) eventual o mașină de pompieri (plină ochi…de pompieri tineri) și una de salvare (în care o să aibe loc și-un salvamar băștinaș), just in case… o sa fac un cerc cu o rază de vreo 3 metri, înconjurat cu item-uri protectoare de vrăji și insecte, o să punem un schelet metalic pe care o să cațăr un văl mare de mătase albă, o să chem un paj (culoarea ți-o alegi) cu o frunză mare în mână, o mașinărie de aer condiționat și dulapul cu chestiuțe de ferchezuială tot just in case, poate la râu iese vreun vlăjgan puternic să facă bulbuci la subțioare dimineața sau pe înserate…, laptopul, homecinema-ul, robotul de bucătărie… Am uitat ceva?

    • Pai, in primul rand zic sa renuntam la aparatul de aer conditionat ca sa nu se simta pajul inferior.

      In rest, pare ok. :mrgreen:

      PS: Efectiv, nu ma prinde chestia asta cu aerul virgin si fosnetul frunzelor… vinul aburind… adica imi plac iesirile, stii bine, dar am si eu piticii mei. 😐

    • Ma, n-am zis ca nu-mi place sa stau cu burta-n sus si sa ma uit la stele inconjurat de natura. Iar mirosul de friptura ma da pe spate oricand. V-am zis, eu sunt filozof de apartament, sunt fascinat de orice. Dar la fel ca Robert si ca oricine, am si eu piticii mei. De fapt, ma lupt cu mine in interior sa mai tac odata si sa enjoy the damn coffee not to analyze it. Ce-i drept frigul nu m-a prins niciodata si prefer sa fac asta mai degraba pe nisip decat langa Mos Martini. Sau ziceai de Apple Martini, ca pe ala nu-l refuz niciodata.

      Ziceam ca in general sunt pus in fata faptului implinit la lucruri din’astea sau printr-un sir de intamplari ciudate, dar ajunge sa-mi placa pana la urma. Cum ar fi sa dau la rame 6 ore pe un râu in Austria la white water rafting cu inima cat un purice sa nu ma lovesc cu capul de vreo piatra. Io n-am stiut ca o sa ajung nici in Austria si nici ca or sa fie 6 ore 🙂 Si nici ca era cursul de apa pentru campionat european de rafting. De Austria am aflat cu vreo 8 ore inainte si de rafting, eu banuiam ca ma plimb cu barca pe helesteu. gay. lol

      Singura data cand am initiat eu o asemenea excursie a fost un pescuit, dar pana la urma n-am fost pentru ca vremea nu era buna si am anulat-o. Am zis ca n-are rost sa stau cu ochii-n balta si plin de noroi, mai bine dau o raita prin baruri 🙂
       

      • @Gaybriel
        Cand am nevoie de “acasa” in adevaratul sens al cuvantului… marea este singura care imi poate “potoli foamea” .  Insa nu m-am dat inapoi nici cand a venit vorba de munte. Retezatul a fost intr-adevar o experienta unica si extraordinara din toate punctele de vedere… pe care, sincer, mi-ar placea sa o repet avand in vedere ca au trecut 8 ani de atunci (vaaaaiiii in ce hal am imbatranit :mrgreen:) Si, dupa cum povestesti, cred ca merge si o tura de rafting…anywhere in the world…. 🙂 Anyway… cred ca daca fotbalistul ar fi iesit din dulap in noaptea aia si s-ar fi cutremurat putin cortul cu voi… ai fi avut acum alta parere 😛 (glumesc :mrgreen:)
        @Firemen
        Total de acord cu tine! Nici nu am scris ce am scris in incercarea de a obliga pe cineva sa ii placa ce imi place mie (noua) sau tie… “ce stiu ei cum e…” a avut sensul de habar nu au ce pierd! Pentru ca, asa cum bine ai spus, nu au fost cu omul/grupul potrivit, in locul potrivit. Si lasa rusinea ca nu te prinde 😛 Ai tot timpul din lume sa ajungi in Retezat. Tot ce pot sa iti spun eu este ca merita. Cat despre Bucegi si Fagaras…sunt ani buni de cand tot incerc sa ii cutreier cu piciorul… insa planurile mele nu s-au pupat, din punctul asta de vedere, cu ceea ce trebuia sa se intample in viata mea… 🙂 Dar cum spuneam… timp cacalau pentru toate (inca :mrgreen:)…
        P.S. daca tot ar trebui sa luam toata lista aia pentru Robert (mai putin aerul controversat)…noi ce rost mai avem…? oare corturile noastre semidecomandate confort 3 vor avea si ele loc sub soare… pe langa Micul Palat Robertian, luxos, stralucitor si racoros? 😛 Crezi ca pompierii ceia tinerei, vor mai avea si pentru noi macar o mica “samantza” de atentie? Vaaaaiiii… lumeeee… cata nedreptate si cata…. foamete in Somalia! …. 😆
        @Robert
        Ar trebuie sa incercam o iesire de genul asta, nu neaparat in Retezat si nu o saptamana intreaga. Ci un weekend. Fire e specialist in Bucegi si Fagaras… cu siguranta stie el un loc unde am putea sa ne “destrabalam” cu corturi, friptane la foc de tabara, vin fiert, multe povesti si praf de si stele… 🙂 Si trust me…aerul virgin nu a ucis pe nimeni 2 zile 😛
        Se baga careva? Sau ramane Spania in capu’ la lista…!?
        Va pupa Moshu’ pe tatzi… 😎

Comments are closed.

Vezi si...

Fluturele negru

Recunosc, in ultima vreme am tras chiulul pe aici. Ma puteti pune absenta nemotivata, insa am vrut putin timp pentru a-mi pune gandurile in ordine. Saptamana trecuta a fost una destul de agitata, musafiri care nu se mai dadeau plecati, un du-te-vino permanent prin oras sa rezolv te miri...

Articole din aceeasi categorie