Acasă Povestiri Oh Romeo, Romeo! Where(fore/the f**k) art thou Romeo?

Oh Romeo, Romeo! Where(fore/the f**k) art thou Romeo?

431
3

(Acest titlu nu are nici o legatură cu site-ul de așa zis „dating”)

Au trecut deja 2 luni și jumătate de când m-am mutat la Londra. Pe lângă toată oboseala cu national insurance number, conturi, deschis s.r.l-eu, mobil, casă, masă, interneți, impresionat firma la care lucrez, mi-am facut totuși și timp de explorat „the City”.  Evident, am să mă refer la partea gay a lucrurilor.

Soho – un furnicar veșnic în mișcare care exceleaza la partea de baruri, cafenele si restaurante. Ah, si la extravaganță de toate felurile. E o mixtură de oameni foarte interesanta si imi place la nebunie zumzăitul ăla de seară, cu tot felul de „ciudați” pe strada. Între ora 11 si 12 Soho devine foarte nelinistit; barurile se inchid si lumea incepe sa se miste in toate partile bezmetica, mai haotic decat pana atunci, incercand sa gaseasca un alt loc unde sa mearga. Cluburi, sunt puzderie dar de notat G.A.Y/Late si Lo Profile, unde se tin party-urile Gaydar.

Ori sunt eu chitit sa nu-mi placa nimeni ori inca nu pot sa scap de umbra lui Javro; cert e ca mi se pare ca in cluburi cel putin, Soho e plin de bucati din’alea de carne presata la sala cu bicepsii cat un lighean (eventual chei, moartea mea :no: ) ori de extrema cealalta, eu le numesc „panseluțe” – niste oameni (ca sa nu ma judece careva ca judec) care par ca sunt pe o scena de teatru de comedie tot timpul; cam ca gay-ul ala chel din Sex and the City – o gluma. Ca sa se inteleaga si mai bine, mentionez ca mie imi plac cel mai mult baietii mai feminini, dar neefiminati; panseluțele astea care se frang in doua la o adiere de vant – deloc 😀

Asa ca dupa ceva vreme mi-am luat catrafusele si-am plecat unde-am vazut cu ochii – in Shoreditch, un cartier plin ochi de artisti nedescoperiti, sclavi artei dar neapreciati indeajuns, „cool” – genul de oameni care si-ar lua-o-n freza la fiecare 2 minute in Bucuresti. Dar in acelasi timp, din loc in loc, oameni cu adevarat interesanti sau macar netipici/stereotipici.

Acum doua sfante vineri m-am oprit cu „Fanel”, cel mai bun prieten al meu si totodata primul meu prieten de-acu un car de ani, my maker, la George and the Dragon, un bar care trebuie vizitat de orice gay (sau confuz) in Londra. Ne-am facut plinul dupa care ne-am indreptat catre Joiners Arms, un barulet/club din zona unde mai fusesem o data si imi placuse – mix ok de toate tipologiile gay, straight, unknown, tineri, batrani, femei, barbati, de toate – cam cum ar trebui sa fie, parerea mea.

Ei si uite ca a dat ăl’ de sus sa vad si eu pentru prima oară la Londra unu să-mi placă, să mă uit la el și să nu mă mai satur. Un englez un pic mai mic de înalțime decât mine, foarte drăguț, slăbuț dar ii ședea bine, în jur de 25 de ani cred, păr castaniu semi lung ca al meu si niste ochi in care m-am pierdut pana la vreo 3 dimineata. Pana mi-am dat eu seama daca era cu vreunu din cei cu care era acolo, ma place nu ma place, m-am mai flendurit vreo doua ore prin club si intr-un tarziu m-am gasit cot in cot cu el si prietenii lui (jur ca n-am facut intentionat O:-)  ) Evident auzeam ce vorbeau – plecau din pacate iar eu era sa raman cu coada-ntre picioare. Le spune hai sa plecam apoi se intoarce catre mine, ma fixeaza cu privirea apoi ma arata cu degetul si imi zice:

You – are very beautiful!” si pleaca…

:inlove:

Aștia frumoși bag de seamă că sunt și proști grămadă, căci Eu, Fat Frumos – am rămas ca un iepure în fața mașinii. Nici n-am apucat să zic ceva dar nici nu-mi trecea nimic prin cap. Aș fi putut să-l prind de mână, să mă duc după el – nimic. Vid total. Poza de mai sus e foarte relevantă

Am plecat si noi dupa cateva minute; până acasă m-am facut cu ouă și cu oțet și cred că am plictisit 3 rânduri de scaune în autobuz cu același „why the f**k am i soo stupid?!”

Si-atunci a inceput marea cautare: am fost in acelasi loc si sambata, si vinerea trecuta si aseara – doar-doar l-oi gasi din nou. Nimic -> a intrat in pamant.

Acum ce să zic, ma simt foarte bine ca s-a intamplat. Chiar ca a fost Sfanta Vineri. M-a facut sa zambesc tamp cel putin o saptamana si sa visez altceva decat pe Javra de la Praga.

Articolul precedentSir Anthony Hopkins este și compozitor?
Articolul următorSpirit şi onoare
Ma cheama Gabriel. Unii. Altii pe meleagurile pe unde sunt ma cheama Gaybriel. Il aleg pe ultimul ca suna asa, cheesy (branzos), cu dublu sens si oricum m-am obisnuit cu el. Probabil ca ai mei au ales numele asta in cunostinta de cauza; stiau ei ca suna bine in engleza. Sau la misto, mai stii… Am asa, vreo 27 de ani, merg pe 26. Imi duduie mintea numai prostii. Nu le debitez tot timpul, ma mai amuz numai eu in sinea mea, astfel incat cateodata par foarte serios, cateodata un filozof nedescoperit, alteori un activist inrait, cateodata un oarecare.

3 COMENTARII

  1. Foarte buna descrierea. Am fost si eu in Londra acum doi ani si, la fel, am fost dezamagit de cluburile gay: exact cum spui tu, doua extreme ”bicepsi” si ”panselute”. Eu am crezut ca n-am stiut unde sa caut pentru ca nici nu prea am avut timp, am stat doar trei zile. Dar, probabil, la cât e Londra de mare exista cluburi pentru toate gusturile. Oricum pesajul strazii in Soho e super! E o extravaganta dar e o extravaganta studiata nu ca cea din Romania care de multe ori frizezaza ridicolul.

  2. Londra e un oras cam mare si … sunt slabe sansele de al regasi din nou in acelas loc . Dar who knows what your desteny has reserved for you 😉 . Mai incearca sa vizitezi locul acela poate, Sfanta Vineri iti va zambi din nou … And this time … Dude Fill your Ball’s and get in touch with him 😉 .

    Ai sa zici Mercy dupa aceea 😉 .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here