Acasă Zi de zi Oare sunt eu de vina?

Oare sunt eu de vina?

306
5

Este sambata si am o stare nasoala, de dimineata m-a durut capul ingrozitor si nu am avut nici un calmant prin casa sa imi alin cefaleea. Aseara am inchis telefoanele si am zis, o sa dorm neintors pana maine la 12.

Rahat cu perje, fiindca nu a fost sa fie asa. M-am trezit prima data la 5 si 20 fiindca ma pisam pe mine nu alta, apoi la 7 si vreo 34. Am aprins televizorul pe stiri si am zis ca ma uit si eu la ce mai e nou prin tarisoara asta. M-am intors catre perete si se uitau stirile la mine.

La 10 inca o trezire, lumina soarelui ma chinuia ingrozitor si am bagat o tigare si somn din nou. Si intr-un final pe undeva trecut de ora 11 m-am trezit si eu. Am deschis telefoanele in speranta ca nimeni nu m-a cautat si degeaba, aveam apeluri de la ora 9 si ceva de la mai multe persoane.

Una dintre ele este o colega de la munca, ce crede ca intre noi e ditamai prietenia, fiindca o ascult. Pe scurt tipa are undeva la 25 de ani, se freaca cu unu ce are cica numai 33 de ani, tipul e insurat si ei au o relatie de genul asta de mai bine de un an. Ala o tine probabil sa isi satisfaca capriciile sexuale cu ea si etc, si pe nevasta-sa o tine ca ii calca, mancare, curatenie si mai stiu eu ce ii face aia. Asta colega a mea, e disperata ca ala s-a dus cu nevasta-sa la mare si ca  de ce a mintit-o ca s-a dus cu niste prieteni si nu i-a zis din start ca merge cu sotia.

In fine, povestea ei ma plictiseste enorm de mult, cert e ca ea ma suna sau se autoinvita la mine si imi povesteste de vrute si nevrute si cum se freaca cu omu si pe unde i-o mai da si etc si pe mine nu ma doare capul si sincer nu ma intereseaza ce si cum  face.

Sa revenim, si m-am apucat m-am dus la Bila si am cumparat un pui, si am trantit puiul in cuptor cu niste mirodenii si am facut langa si niste curry, din legume…

A venit si Ametitul de pe deal… pe la mine si avea pofta de omleta, pe care si-a pregatit-o. Oricum am mancat si am dormit dupa aceea, fiindca e sambata si el oricum vineri a stat de dimi de la 7 la munca pana pe la 23 noaptea si m-am gandit ca e obosit, iar eu nu ma simteam prea bine. Am dormit cam mult si dupa ce s-a trezit in timp ce mancam din inghetata imi zice ca oricum eu nu vorbesc cu el mai mult de 2 vorbe.

Am ramas masca. Problema e ca acum ceva timp, cand noi povesteam de diferite chestii eu il intrerupeam si ii dadeam senzatia ca nu il ascult, ca nu ma intereseaza ceea ce zice el si mi-a zis ca nu e ok, fiindca e ca si cum vorbeste singur. Am bagat la cap si m-am conformat situatiei.

Acum imi zice ca nu vorbesc deloc cu el. Pai chestia e ca noi cand ne intalnim majoritatea chestiilor le vorbim de servici, si sincer mi s-a cam rupt sa aud de X de Y si de Z ca a facut, ca a zis si asa mai departe, fiindca aud destule de la servici si nu ma intereseaza vietiile frustrate si nevrozele fiecaruia, fiindca le am si eu pe ale mele.

Ok, acum sa mai punem aici inca o problema, de multe ori il sun si imi spune hai ca vorbim, adica nu are chef sa stea cu mine de povesti la telefon, insa cu alte persoane sta cu orele si uite ca nu le mai zice sa inchida ca il deranjeaza. Nu mai zic ca eu cand sunt in Brasov in weekend cu mine daca iese, iese rar si mai tot timpul cu cineva, adica amici de ai lui. Daca sunt prieteni de ai lui, colegi de munca si etc, nu mai zice ca nu are chef de nimica sambata si iese ca e sambata, ca e weekend ca orice zi este cu alti iese si cu mine nu.

Daca plec weekendul din Brasov, de obicei, nu de fiecare data iese cu cineva ba la o bere, ba la un suc sau un pahar de vorba, daca sunt eu, iesim, insa mereu cu aceeasi amici si plus de asta iesim bem ceva si acasa.

Oricum nu mai stiu ce sa fac, daca fac ceva nu e bine, daca nu fac nimic iar nu e bine. Am senzatia ca indiferent de ceea ce fac, zic si asa mai departe e gresit sau mai bine zis nu e pe placul lui. Sa fie doar o perioada mai nasoala prin care trecem?Sa fie de la caldura ? Sau pur si simpul tot ceea ce fac e gresit?

Il iubesc si nimeni si nimic nu ma impiedica sa spun asta, inse uneori am senzatia ca il tin pe loc, ca il blochez ca il deranjeaza prezenta mea. Ma simt nasol si nu stiu cum sa ii spun ca ar trebui sa facem ceva sa nu mai stam asa in monotonie.

Scriu aici fiindca nu am cui sa spun offurile mele si poate unii dintre voi ati trecut prin asa ceva, si ma poate ghida dupa exemplele lor. Nu stiu, si eu ma simt abatut si ma simt putin ciudat, de ce nu stiu nici eu. Fiindca toate merg destul de ok.

Scuzati fuga de ideei ca sar de la una la alta, insa simteam nevoia sa va scriu…

Un weekend cat mai placut si mai linistit va doresc.

5 COMENTARII

  1. Cred că e timpul să aveți o discuție serioasă cu privire la relația voastră. Trebuie să vă decideți ce vreți fiecare de la această relație și dacă sunteți dispuși să faceți concesii pentru a continua relația.

  2. Te salut,

    In principiu, aceeasi problema o am si eu cu al meu barbat.
    Nu intotdeauna avem dispozitia necesara sa ne vedem in timpul saptamanii, tinand cont ca stam in colturi opuse ale aceluiasi oras si cu program de lucru de dimineata pana seara amandoi.

    Nu zic ca nu facem sacrificii si „calcule” ca sa avem de „stricat” cat mai mult timp impreuna, imediat dupa ce ne-am cunoscut mai mergeam la tenis, la sala, mai ieseam la un film, pe cand acuma… totul se rezuma la „vi la mine” sau „merg eu la tine?”, stat in casa, uitat la un film, facut mancare si alte treburi care stiu ca sunt necesare intr-o oarecare masura, dar sa nu o dam in rutina!

    Trebuie sa recunosc ca mi-e sictir de iesit prin cluburi si baruri in weekend, astea le faceam cu 3-4 ani in urma cand eram student, acuma mai rar – mai putin si mai dragut. Dar sambata tot nu-mi vine sa stau in casa si vin catre el cu propuneri. Dar el in 90% dintre situatii deja are planul facut, plan in care eu nu sunt inclus/pozitionat prea bine. El alege sa iasa cu colegi de lucru, fosti colegi de facultate – aka heterimea care nu stie de orientarile lui. Mie nu-mi trebuie asa ceva. Incepusem si eu la un moment dat sa-mi pun intrebarea ca oare am eu figuri in cap si sunt un dificil si jumatate?! Raspunsul tot eu mi l-am dat cand am realizat ca in jurul meu nu am decat prieteni care stiu de mine si fata de care nu trebuie sa ma menajez in unele discutii.

    Si in rest, ca si concluzie, bah cat de importanta e comunicarea intr-o relatie! Nu are cum sa functioneze fara acest mic „truc”. Cine nu e in tema sa se puna pe ea!

    Alambicat am mai scris pe aci..

  3. Eu zic ca trebuie sa va intrebati fiecare cum va vedeti relatia peste 1 an sau un timp mai scurt, sa vezi ce gandeste el despre VOI =Tu si EL.

    Succes;)

  4. Intotdeauna am admirat barbatii gay din Romania care sunt in stare sa aibe o relatie stabila. Mie personal mereu mi s-a parut nerealizabil. In special daca traiesti intr-un orasel mediu spre mic.

  5. MarioG: am avut o discutie destul de serioasa cu el si ne-am spus of-ul si acum inca suntem pe stand-by, incercam sa continuam si sa imbunatatim ceea ce trebuie imbunatatit.
    Fiica: noi lucram foarte aproape unul de celalalt, institutia avand 2 cladiri una langa alta si eu muncesc in una din ele si el in cealalta, deci ne putem vedea si la servici, desi nu se prea poate fiindca nu ne permite timpul. Rutina este si am constinetizat-o amandoi,iar eu insa nu pot zice ca el in 90% dintre situatii are planul facut. De obicei nu doreste sa faca nici un plan, e putin mai complicat. Iar noi locuim destul de aproape unul de celalalt, avem strazile paralele, in aceeasi zona.
    DLK: sincer nu am discutat despre cum vedem relatia peste un an de zile. Insa am discutat despre cum o vedem acum si mi s-a zis ca eu nu vreau sa ii cunosc trecutul si nici ce planuri de viitor are, si ca mie nu imi place sa vorbesc despre trecutul meu, care by the way nu e unul super ok.
    Michel-Angelo: nimic in viata asta nu e nerealizabil. Cred ca dacat tu vrei ceva cu adevarat poti obtine si avea cu sacrificii. Brasovul nu e chiar un oras mic sau mediu. Si sa nu ma intelegi gresit, fiecare cere de la viata cat considera, insa eu nu as putea accepta sa o fac cu diferiti tipi si atat. Fiindca inaintea partidelor si dupa acestea tot singur as fi, iar ca sa nu ai pe nimeni langa tine e destul de dureros. Fiindca conteaza sa ai un umar pe care iti poti sprijini capul in diferite situatii, si sa ai pe cineva cu care sa impartasesti lucrurile pozitive si cele negative.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here