Acasă Zi de zi Oare am facut alegerea corecta?

Oare am facut alegerea corecta?

291
3

Am ajuns sa imi pun intrebarea „Oare am facut alegerea corecta?”

Relatia mea de prietenie cu Maykey a fost deteriorata din mai multe motive, printre care si faptul ca nu ajunsesem la nivelul de a fi sincer cu el.

A venit ziua in care am hotarat sa imi schimb atitudinea… Mi-am zis ca nu merita sa ii ascund absolut nimic, iar daca nu ma simt pregatit sa dezbatem un anume subiect, sa nu o fac dar sa nu il mint.

Aici e partea cea mai importanta!

Eu il cunosc si pe iubitul lui si pot spune ca am petrecut destul de mult timp cu el incat sa pot spune ca imi e prieten.

Am stat impreuna cu el poate zilnic o mare perioada de timp…  am fost  chiar si la Galati (acasa la el) si i-am cunoscut familia. Oarecum am fost si un element care i-a creeat o dependenta. Eu mai fumand din cand in cand produse de la „magazinele de vise” i-am propus sa incerce si el. Whatever…

Despre aceste lucruri Maykei  nu avea cunostiinta si drept urmare trebuia sa fac in asa fel incat sa nu afle.

Odata cu hotararea de care am mentionat mai sus, trebuia sa renunt la miciile sectrete care le aveam fata de el. Mi-am asumat sa ii spun toate aceste lucruri pentru ca din partea lui Marian nu vedeam nici-un rezultat cu toate ca i-am spus sa ii spuna.

Acum Maykei si Marian sunt intr-o perioada putin dificila din acest motiv dar nu numai.

Avand in vedere ca Maykei mi-a fost un foarte bun prieten iar eu il pierdusem, nu am vrut sa imi asum riscul de-al pierde inca o data.

Acum stau si ma gandesc daca am facut alegerea corecta de a proteja relatia mea cu Maykei dar in acelas timp sa o fac vulnerabila pe a lui cu Marian.

Ma intreb daca aceasta actiune a fost un act de egoism sau a fost alegerea corecta…

Voi ce credeti?

Viorel 🙂

 

3 COMENTARII

  1. De obicei se comentează articolele noi iar articolul de faţă fiind la capitolul „Una, alta” nu părea să fie un articol nou. L-am scos, cel puţin temporar, din categoria „Una, alta”.

    Mai este şi un al doilea motiv de a nu se da cu părerea. Cei vechi pe blog, după alte poveşti de-ale voastre, probabil că nu vreau să se implice. În definitiv, nu mai sunteţi nişte puştani, la început de drum, ci aveţi o considerabilă experienţă de viaţă. Sunteţi departe a mai avea nevoie de sfaturi care doar să adie pe la suprafaţa problemei.

    Poate cel mai puternic motiv de a a tăcea constă în delicateţea problemei, care îndemnă la prudenţă, în care detaliile scapă şi, după cum se ştie, „diavolul se ascunde în detalii”.

    Risc să intru în ciorba asta doar atâta cât să nu pun prea mult piper în ea. Nu trebuie să faci cu unul din membrii unui cuplu, trio sau altfel de n-uplu, dacă ţi-s prieteni, ceea ce ştii că altora din n-uplu le-ar displăcea. Oricât de mărunt ar fi „păcatul”, chiar şi băutul unei cafele împreună, nu doar consumul de etnobotanice. Dacă tot ai căzut în „păcat” atunci pui pecete pe gură cel puţin atâta timp cât deschiderea gurii ar „spurca”; de preferat este, de-a pururi să taci! Tăcerea e de aur.

    De multe ori am reamintit, unora, altora: Şarpele, după ce a ademenit-o pe Eva să guste din fructul oprit, nu s-a dus la Dumnezeu să-i spună târăşenia!

  2. @sicmarin- Am inteles ceea ce vrei sa spui insa, subiectul este mai complex de atat si tu ai luat in considerare doar un singur factor al problemei….:)
    Multumesc ca ai acordat atentie articolului!:)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here