Acasă Zi de zi O ora

O ora

291
4

Am început seara într-un mod plăcut. M-am dus până la mătuşica mea adorată, apoi m-am întors acasă. Vremea era superbă, deşi pe la prânz turnase cu găleata. Mai târziu am purtat o conversaţie cu sora mea. Acum câteva zile îmi mărturisise ceva, care reuşise să mă afecteze. Am fost furios şi am acţionat din impuls, aşa cum nu fac niciodată. În fine… Am recunoscut, mi-am cerut iertare, acum ştiu că pe de-o parte are şi ea dreptate, pe de alta am şi eu. Mi-e ciudă pe mine că… Ah… „Fleurs du Mal”… O să mă ajute să-mi aşez gândurile. Mă gândesc la tine, la el, la ea, la voi şi apoi realizez că am un moment de slăbiciune, un moment în care tânjesc după o îmbrăţişare. Apoi stau şi mă gândesc. Eu sunt mai puternic decât ei. De aia mă au, ca să-i susţin. Eu mă mulţumumesc cu un telefon. Unii chiar n-au habar cât de mult poate face un apel. Iar când sună telefonul sufletul îmi tresare de bucurie.

[youtube]0XXAG_rOjMk&feature=related[/youtube]

 Acum nu reuşesc să-mi adun gândurile. Aş vrea să le iau şi să le trântesc pe o foaie de hârtie.

 E ciudat când mă sună ai mei, toţi pe rând, să-mi spună într-un fel sau altul că nu-i sun suficient. Oare şi-au pus vreodată întrebarea asta lor înşişi? În ciuda eventualelor divergenţe sfârşesc încă din minutul unu prin a mă simţi vinovat. Aş vrea ca totul să meargă mai bine, înspre siguranţă… De obicei nu folosesc punctele de suspensie, acum însă am un moment de slăbiciune… Seara m-a sunat tata. Când l-am auzit am realizat că nu-l sunasem de nu ştiu când. Şi acum mă simt rău. Omului îi era dor de mine. Şi mie îmi este. Suntem firi atât de diferite încât nu prea reuşim să comunicăm cum mi-aş dori. Oricum acum că se apropie Paştele voi încerca să petrecem cât mai mult timp împreună şi voi face tot posibilul (din nou!) să ne înţelegem mai bine. Cât am fost plecat i-aş fi spus orice, doar să-l am aproape. Întotdeauna am avut dorinţa frustrată de a-l avea şi ca cel mai bun prieten. Cu mama e oarecum altfel. Au fost multe. Unele prea grele şi dureroase ca să mă întorc cu privirea spre ele, dar au trecut, le-am iertat.

Apoi au urmat altele şi multe altele. Ca să pot merge înainte le-am iertat şi-a încercat să le uit şi pe alea. Şi mai apare câte un moment când unul şi altul o dau în bară, iar eu stau şi înghit în sec. Stau, respir adânc şi tac. Sunt perfect conştient că sunt oameni slabi şi că adevărurile proprii rostite de buzele mele i-ar putea dărâma de tot. Aşa că trebuie să acţionez altfel. Dar când ei îşi uită poziţiile, cum ar trebui să fac? O mulţime de întrebări, dar fiecare îşi răspunde sieşi. Unii au momente de putere, alţii de slăbiciune, şi e bine să fie aşa, căci ele, de cele mai multe ori, se vor nimeri exact pe dos. Şi tocmai asta ne apropie şi mai mult şi ne face mai puternici împreună.

 Ambiţionez multe, îmi doresc un singur lucru. Trăind îmi dau seama că e bine, că zâmbesc, pentru că vă am. Întotdeauna mi-e dor de prietenul meu cel mai bun. Într-un fel sau altul reuşeşte să mă echilibreze de multe ori. Lui îi place „Nessun dorma”. Şi mie. Doar că lui îi place clasica interpretare a lui Luciano Pavarotti, pe când eu prefer originala şi curajoasa abordare a muzei mele. Oricum, Turandot nu se supără.

 [youtube]x1M5e7eKjBA[/youtube]

Tocmai ce-am vorbit o oră şi câteva minute cu mămica mea din Oviedo, Cova. Mi-e foarte dor de ea. Cum ştie ea ce simt de la 3000 şi de Kilometri nu-mi explic. Mă bucur atât de mult că am vorbit. Nu am văzut-o de aproape un an şi deja dorul mă chinuie. Viaţa mea a luat altă întorsătură acolo.

 Acum mă simt bine. Aceste rânduri m-au ajutat să-mi fac ordine în gânduri. Darling, come home, că mi-e dor de tine! Covi, ya voy!

4 COMENTARII

  1. Stii ca nu imi place sa laud (mai ales pe tine) si apoi daca eu te-as lauda oricum ai crede ca fac mishto de tine (prosto!!) asa ca nu te astepta sa zic „online” ce frumos scrii tu ca n-ai sa capeti laude de la mine.

    Io cred ce cred si asta e cel mai important.

    Kiss proasta mea draga!

  2. E bine sa pretuim ceea ce avem la momentul oportun ca na cum ii viata asta azi esti maine numai. Cum vin sarbatorile astea ma gandesc tot mai mult la mama mie tare dor de ea 🙁 am ajuns pe youTube si ascult Pavarotti preferatul ei 🙂 imi place si mie dar ma intristeaza si mai mult stau si ma gandesc cat de mult ii semanam din punct de vedere emotional foarte rar isi exprima sentimentele cu adevarat le arata altfel gasea ea metode dar te iubesc nu am auzit de la ea stiu ca ma lauda la ccolegele ei de munca ca am facut aia ca stiu sa fac aialanta, m-am intalnit cu una dintre ele ieri sa bucurat sa ma vada de parca ar fi vazut-o pe ea si mai ca plangea daca mai statea mult 🙁 A plecat undeva unde pleaca toti nush unde pentru ca nu prea mai cred in multe chesti, cine s-ar fi gandit ca la 47 de ani se sfarseste viata, nici nu stiu pe ce cine sa dau vina pe sistemul nostru medical invechit sau stresul cotidian care sigur a avut un rol major…

  3. Am ajuns şi eu la ai mei acasă, unde am crescut şi am trăit atâţia ani. Sper să reuşesc să mă odihnesc şi să-mi revin.

    Am sunat să spun că am ajuns bine. Doar de tine n-am dat. În fine… Cu excepţia acestui aspect totul e OK.

    Ieri am avut ultimul curs şi nu am ajuns, dar până la urmă a fost spre bine, căci astfel voi rămâne cu amintirea celui de marţi, amuzant ca de obicei.

    O etapă din viaţa mea se apropie vertiginos de sfârşit şi nu prea ştiu cum să reacţionez. Mă agăţ de tot ce pot şi cumva tot simt că momentan n-am suficientă forţă să mă trag în sus.

    Dar acum am să spun STOP şi-am să mă odihnesc zilele astea. Poate că voi reuşi să mă debarasez de bagajul inutil, pe care-l cară mintea şi sufletul meu, şi astfel să încep din nou, ceva nou, mult mai bine şi mai bun!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here