Există muzică şi după TOP 40 Kiss FM!
Gusturile mele muzicale n-aş zice că sunt foarte comune, dovadă că am găsit de-a lungul timpului puţine persoane care să fie plăcut surprinse de playlist-ul meu. M-am decis să fac în acest articol o scurtă incursiune printre genurile muzicale şi artiştii pe care i-am ascultat cel mai mult în utima vreme.
Vă avertizez încă de pe acum că o să fie câteva ore de muzică mai jos şi de aceea vă invit să reveniţi în fiecare zi din săptămâna asta să mai ascultaţi ceva nou, că bănuiesc că nu dispuneţi nici voi de timp infinit. Dacă vă place ce auziţi notaţi şi căutaţi şi alte melodii, albume sau artişti similari ai genului respectiv.
Încep cu un concert absolut fascinant, care mă copleşeşte cu ritmul muzicii, cu perfecta sincronizare a instrumentelor şi cu măiestria orchestrei. Trec prin toate stările, plâns de bucurie, râs isteric (nu pot să cred ce aud!), piele de gâină, durere în piept, etc. Este muzica compozitorului meu preferat, Astor Piazzolla – cel mai important compozitor de tango, cântată în acest concert, ca tribut, de Richard Galliano şi echipa lui de instrumentişti.
Am câteva ritualuri şi ţin foarte tare la ele. Printre ele se numără dimineţile de sâmbătă cu Aretha Franklin. Nu se poate fără. Sau cum fiecare primăvară începe la mine cu albumul “Primăvara” a lui Tudor Gheorghe. Au înnebunit salcâmii, Verde crud, Lumină lină, Dona Clara. Sau cum nimic în lume nu mă împiedică să văd Concertul de Anul Nou transmis de la Filarmonica din Viena, în ziua de 1 ianuarie la ora 12:00. Este cel mai bun mod posibil de aţi începe noul an şi nu l-am ratat în ultimii 7 ani. It’s sacred.
And now ……
Jazz-ul e pe primul loc în topul genurilor, urmat foarte aproape de tango, flamenco, bossa nova şi muzică clasică. Aici pot să vă recomand un radio online excelent care are diverse canale cu muzică foarte bună. Intră pe jazzradio.com şi vezi ce au acolo. Eu folosesc şi aplicaţia pe Android şi ascult în special Smooth Jazz, Gypsy Jazz, Paris Cafe, Piano Jazz, Flamenco Jazz, Smooth Bossa Nova sau Vocal Legends.
Nu ştiu exact cum a fost, m-am îndrăgostit prima oară de melodioasa limbă portugheză şi apoi am descoperit bossa nova sau poate a fost invers, dar cert e că mi se duce drept la suflet muzica asta. Aduce mult soare, căldură, relaxare…
Începeţi de la Carlos Jobim şi dacă vă place mai căutaţi şi alţii.
Una dintre cele mai frumoase melodii pe care le-am auzit vreodată: Manhã de Carnaval (Dimineaţa carnavalului). Carmen Monarcha, tipa în roşu, cred că este singura femeie care a reuşit să mă excite cu senzualitatea ei – uitaţi-vă la EA! Bine, şi Meryl Streep, puţin.
Şi ajungem la ultimele descoperiri: muzica veche interpretată de formaţia Anton Pann. Eram clasa 12-a şi făceam zilnic naveta cu trenul spre liceu, şi dimineaţa ascultam de obicei Radio România Cultural. A fost un interviu cu unul dintre interpreţi la emisiunea Comment ça va?, o chestie faină, de 5 minute în fiecare dimineaţă, în care un om împărtăşeşte o poveste din viaţa lui. Am auzit un fragment dintr-o piesă, că pe urmă a intrat ticăitul de fix, mi-am salvat numele lui într-o notă pe telefon să-l caut mai târziu. “Mai târziu” a fost acum două luni când mi-am făcut puţină curăţenie prin telefon. Îmi pare rău că nu i-am ascultat mai devreme, dar e bine primit şi acum. Au încercat să recreeze cu cât mai mare fidelitate muzica ce se asculta la curţile domneşti fanariote din ţările române. Au două albume, pe care vă încurajez să le ascultaţi şi chiar să le cumpăraţi, ca să-i susţinem.
Din acelaşi registru, dar exclusiv instrumental:
Mai ascult cu mare plăcere şi cu foarte mare atenţie muzică tradiţională românească. L-am admirat mereu pe Grigore Leşe că merge prin satele ţării şi culege cântece vechi: balade, doine, cântece de cătănie, funerare, de nuntă. Mi se par fascinante şi mă leagă foarte tare de ţara asta. Găsiţi aici un patriot care a strâns multe cântece de acest fel pe un canal de YouTube – Fabr1s.
Am impresia că sunt foarte legat de locul de unde vine muzica care îmi place. Ca şi cum muzica îmi aminteşte de vieţi anterioare pe care le-am petrecut ca brazilian, ca evreu, ca ţigan etc. Ce urmează să ascultaţi este muzica, dacă se poate numi aşa, care îmi aminteşte cel mai tare de rădăcini, de identitatea mea. Am înţeles de la bunici că stră-stră-bunicii mei au fost aduşi din Apuseni ca şi colonişti în zona Maramureşului. Nici nu ştiu cum să vă explic cât de familiar mi se pare sunetul de tulnic din Apuseni. Am descoperit acum trei ani nişte înregistrări pe care vi le dau şi vouă imediat şi am avut impresia că au trecut doar câteva zile de când nu le-am mai auzit. Îmi doresc foarte foarte tare să ajung acolo şi să găsesc pe cineva care să mă înveţe să suflu şi eu în tulnic. După cum ştiţi, tulnicele nu au doar scopul de a servi ca instrumente muzicale, ele erau folosite foarte des pentru a comunica, pentru a anunţa evenimente din viaţa comunităţii moţilor, mai ales pentru că distanţa dintre case era foarte mare, şi asta îi scutea de drumuri foarte lungi şi dese. Sunt chiar curios ce impresie v-au făcut!
Cantece din Tara Motilor, Tulnic – Chemarea dragutului
Mai găsiţi câteva aici: Semnale tulnic
Nu ştiu dacă aţi auzit de Putumayo?! Este o casă de discuri internaţională dedicată descoperiri şi promovării world music. Vă recomand cu drag să vă rezervaţi timp pentru albumele lor pentru că au nişte colecţii foarte speciale de muzică din toate colţurile lumii. Cu ajutorul lor am descoperit klezmer, muzica tradiţională a evreilor. Este de o varietate foarte mare – rusească, maghiară, americană, cu influenţe jazz, gypsy. Merită să fie descoperită!
P.S. Pe lângă portugheză, ador cum sună ebraica!
Şi acum un cadou pentru voi: o hartă a tuturor genurilor muzicale cu mii de recomandări de artişti care să vă facă zilele mai frumoase. Cred că o să o folosesc toată viaţa, pentru că sunt excesiv de mulţi acolo. M-am gândit că ar fi frumos să ascult în fiecare seară ceva complet nou. Link spre hartă: aici
Dragii mei, asta a fost! De ce am vrut să vă povestesc astăzi despre muzică? Pentru că ştiu cât le sunt de recunoscători unor oameni că mi-au făcut cunoştinţă cu artişti absolut excepţionali, pe care îi păstrez aproape de suflet. Dacă o să faceţi şi voi măcar o descoperire de acest fel după articolul meu voi fi foarte fericit. Vreau recomandări şi de la voi!
Aştept reacţiile voastre!
Hey! Eu am ascultat putintel din recomandarile tale. Mi se pare un amalgam de muzica draguta si calda. Nu stiu daca am gasit ceva pe genul meu, dar apreciez pentru valoarea artistica. In general, eu am nevoie sa dezvolt o legatura cu muzica pe care o ascult.
O sa-ti dau si eu linkuri cu doua dintre bombonicile mele muzicale favorite. (nu sunt sigur sub ce forma trebuie bagate linkurile embedded sau altceva; ma bate tehnologia :S )
https://www.youtube.com/watch?v=UXzx–YefD8
https://www.youtube.com/watch?v=TM0H9B2QtIo
Si mie imi place mult Carmen Monarcha. Eu ascult mai mult muzica clasica, opera mea preferata este Norma de Bellini, compozitorul preferat Beethoven (am facut vreo 12 ani de pian si cu mari eforturi am reusit sa invat Appassionata, de exemplu).
Nu imi pot imagina viata fara muzica, ascult muzica in fiecare dimineata cand beau cafeaua si seara inainte de culcare sau ori de cate ori vreau sa ma relaxez.
M-ai facut curios cu unele din preferintele tale muzicale, voi asculta cate ceva. Dragut articol, bravo!
Si eu prefer radioul, ascult România Muzical, nu ştiu dacă din comoditatea de a lăsa pe altul să facă o selecţie ideală în locul tău, sau din plăcerea de a te lăsa surprins. Sau poate ambele cazuri.
Anton Pann chiar a făcut de toate. A fost când un nelegiuit cântând la cocoane şi boieri, când pocăit cântând la strana bisericilor. Dar foarte ciudat că şi azi este cântat şi la pe scenă şi în biserică. Asta spune ceva ! Cântecele sale sunt comparabile, prin serviciul adus noua tuturor cu activitatea lui Liszt şi rapsodiile ungare ale sale. Poate nu ştiaţi dar printre ele s-a nimerit şi o rapsodie română, nr 20.
Cantemir, ce poţi să spui despre el. Dacă a pus el în ordine şi a creat el pentru turci un sistem muzical, iată un om universal. Însă eu nu ştiam nimic până când un străin a venit ni-l reamintească. E vorba de Jordi Savall, care a lansat acum patru ani un CD despre Cartea Ştiinţei Muzicii.
Toate bune, dar cu Concertul de Anul Nou, pe care nici eu nu-l ratez nu pricep cum să-l pui la un loc cu celelalte. Nu aş da 10 Strauss, Offenbach, Von Suppe sau Lehar pe un Beethoven, Verdi sau Mozart. Concertul de Anul Nou le este dedicat lor, familiei Strauss, deşi mie mi se par ca fiind luciul muzical al Vienei şi nu sufletul ei.
A, uitam de Piazzolla ; da m-am bucurat să ascult un mix între anotimpurile lui Vivaldi şi cele ale sale.
Eu personal nu judec oamenii dupa gusturile muzicale…decat cand e vorba de manele si heavy/death/whatever metal care suna a muzica de facut creierul terci.
N-am absolut nimic in comun cu vreuna din recomandarile de mai sus insa apreciez oamenii care asculta muzica buna, fiindca pot fi obiectiv. Pentru mine genul asta de muzica buna e plictisitoare, eu prefer o muzica suficient de moderna si cu mesaj, sau macar cu un sound bun. Si-atunci prefer Madonna, Goldfrapp, Bjork, Alanis, The Cranberries, The Cardigans.
Cu ce pot fi total de acord e radioul. Screw it. Nu doar ca nu-mi place pleiada de maimutareli pe care unii le numesc muzica si care e difuzata ca-i, vezi doamne, in nush ce top, dar am inceput sa urasc modul in care unii inteleg sa faca radio. Daca dupa aproape fiecare doua melodii dai jingle-ul radioului atunci ala nu mai e radio e circ. Iar noaptea e un radio care da jingle-ul dupa fiecare melodie. Wow.
Iar cand e vorba de muzica romaneasca mi se face parul maciuca. Daca unii cred ca a face muzica in Romania e sa ai aceiasi “creativi” din 1900 toamna care scot melodii ce suna la fel indiferent de artist, atunci zau cu atat mai mult n-o ascult.
Da, sincer ma tot gandeam, mai asculta cineva radioul in afara de ascultatul in masina? Pana la urma cine-ar mai asculta radioul pentru muzica cu toata youtubaraia si internetul si deezerul etc? Zau nu pricep. Si chiar si in masina, ce nu exista playere cu usb? In fine…
AdyAlexander,de acord că nu te poţi contrazice în privinţa gusturilor, după vorba latinească, nici măcar când e vorba de manele. Dacă am face o excepţie într-un caz, atunci ar trebui să continuăm cu excepţiile, fiindcă n-ar exista vreun motiv să ne opunem.
Vorbeai despre genuri moderne, dar vezi tu, dacă numim un anumit gen ca fiind modern, automat altul este învechit, ceea ce nu este adevărat. Desigur că atunci când un gen se uzează, sau un anumit curent, apare altul în sens opus. După atâta cuminţenie vrei ceva obrazinc, iar după prea multă dezordine îţi doreşti ceva mai multă măsură.
O vedetă care ieri provoca isterie, ca Madona, deşi nu pare că s-a stafidit şi tot mai umple un stadion, cariera ei a trecut de strălucirea maxima. A trecut vârful pantei şi ca orice lucru omenesc se îndreaptă spre singurul deznodământ : epuizarea artistică. Privind la varietatea pieselor ca La Isla Bonita, Material Girl, Papa Dont Preach, Like a Virgin, Frozen, prin comparaţie cu repertoriul mai nou, care este mai mărginit, arată că ceea ce este mai valoros se află în urma ei. Poate vei spune că e o altă etapă. Se poate şi asta, dar cred atunci că este una mai săracă. Concluzia mea este că dacă şi azi este admirată şi ascultată, asta înseamnă, chiar dacă ar suna bizar, că s-a clasicizat, adică a impus un stil propriu, cel puţin raportat la o perioadă, fapt care îi acordă nişte merite certe.
@Puckthafairy, stai liniştit, am ajuns la ele şi mi-au plăcut, mai ales Owen Pallett!
@Dracarys, “vreo 12 ani” este enorm! Cât de norocos poate să fie cel căruia îi cânţi piese de dragoste…
Am pus “Norma” pe listă. Mi se face dor destul de des de operă, aşa că o să-i vină rândul repede. Am ascultat doar câteva fragmente până acum.
@AdyAlexander, ideea acestui articol mi-a venit după ce am avut de suportat câteva zile, destul de chinuitoare, muzica de la Kiss FM pe care dragii mei colegi de birou o apreciază şi o ascultă ca să le treacă mai repede ziua. Din fericire am o colegă cu care fac schimb de link-uri cu melodii pe mesageria internă şi noi suntem în lumea noastră cu căştile pe urechi, activitate care nu ne face neapărat productivi, dar măcar acoperă muzica de la radio. Aşadar, pe lângă maşină şi transport în comun, radio se mai ascultă şi la job. Şi chinuieşte zilnic mii de corporatişti, în timp ce încântă zeci de mii.
Şi eu ascult muzica asta pe care o ascultă toată lumea, toate band-urile pe care le-ai menţionat tu + multe altele, dar am vrut să vă prezint ceva mai diferit, cu care intraţi în contact doar din greşeală. Şi eu aşa am făcut cele mai frumoase descoperiri.
@Lukyme, poate în titlu trebuia să menţionez că mă refer la radiourile comerciale, că nu m-aş supăra dacă mai multă lume ar asculta Radio România Muzical sau Cultural. Pe lângă astea două mai sunt două radio-uri pe care le ascult: cel menţionat în articol, unde de fapt sunt mai multe posturi şi Otto’s Baroque Music. Recunosc că ştiam doar câteva informaţii generice despre Anton Pann, dar m-ai făcut foarte curios să aflu mai multe. Simt că o să-mi placă ce o să aflu. Nici detaliul ăsta despre Cantemir nu-l ştiam. Fă cumva şi nu ţine doar pentru tine informaţiile astea. Ştii că aici pe blog ai spaţiu nelimitat, nu?
Uite ce mă cerţi! Concertul de la Viena e evenimentul anului în muzică. Dacă nu calitatea, cel puţin audienţa worldwide îi acordă acest titlu fără îndoială. Eu nu i-am mai menţionat pe other guys pentru că sunt binecunoscuţi. Aş zice şi eu că observ o diferenţă între compozitorii menţionaţi de tine, dar nu aş putea să-ţi spun mai multe pentru că nu am cunoştinţe destule despre bucătăria muzicală.
Apropo de termeni, termenul de “universal” credeţi că i se potriveşte doar muzicii clasice?
De regulă DA, dar sunt melodii din alte genuri muzicale, care pot intra cu brio în această categorie.
Vă voi atenționa peste vreo 200, 300 de ani care au intrat și care nu.
Salut Tudor,
Eu am urmat opt ani de muzică în şcoala generală, apoi am făcut încă patru la liceu, deci am avut parte de mai multe maniere şi stiluri de a privi muzica. Mă bucur la fel de mult şi de muzica de concert, de cea camerală şi de cea sacră, ca şi de cea liricî . Dacă există un gen care le foloseşte pe toate, cred că e muzica corală, pentru că trebuie să faci din nu stiu câţi indivizi o singură formă, una sublima, toţi au un singur ţel, care aduce aceeaşi bucurie pentru toţi.
În privinţa invitaţiei tale de a scrie, nu ştiu dacă ar fi cel mai potrivit lucru aici, şi nici nu ştiu dacă ar fi interesant, cred că nu. Trebuie să ai totuşi un subiect care să intereseze, în primul rând prin actualitate, pe cei care citesc. De asemenea trubuie să fie în concoradanţă, sau măcar tangenţial, cu problematicile de aici.
Totuşi, mi-ar face plăcere să vorbim, să facem schimb de idei şi impresii. Chiar m-ai făcut curios şi bucuros !
Ciao
Apropo de muzica mai rar intalnita: am fost la concertul astora aseara si mi s-a parut f fain
https://www.youtube.com/watch?v=fsUV2FgLE-g
*imi si place muzica orientala/ jazzul nord african (vezi anouar brahem sau dhaffer youssef) deci probabil ca d-aia. Inca n-am ajuns la Aferim, dar sper sa sune asemanator cu concertul.