No menu items!

Nu e mit urban.

Acelasi autor

RuPaul’s Drag Race.

Daca se posteaza articole despre filme si seriale legate de LGBT, e randul meu sa va povestesc despre ceva putin mai diferit. Ca tot...

It was rough.

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, vreo doi ani. Tot de pe atunci a intrat si blogul in "moarte cerebrala"...

Stand by.

In viata multor persoane se iveste un moment ce poate crea confuzie si dezorientare. Se da totul peste cap, dintr-o data nu mai stii...

Moşteniri ceauşiste.

In primul an de facultate, aveam o profesoara de fizica renumita prin cercurile de studenti. Odata cu numele ei pe buzele cuiva, povestioare infricosatoare...

Intelectualii simt ura?

Am gasit unul din jurnalele patenerului meu ce contine gandurile acestuia din perioada 2006-2007 si citind, am gasit o fraza la care m-am tot...
Adi
Adi
Under construction.

Astazi este 1 decembrie, ziua Romaniei. Pentru cine a uitat detalii din semnificatia istorica, cu un simplu search pe Google se lamureste, desi nu cred ca sunt multi oameni care nu au conostinta despre eveniment, cel putin nu pe acest blog caci in afara lui sunt destui oameni care vad in aceasta zi o oportunitate de a manca fasole cu ciolan / mici / sarmale/ carnati, mai ales ca vin niste alegeri (de care nu vreau sa discut, nu ma intereseaza, nu ma duc la vot), pentru altii este o ocazie buna de a se aduna ca oile in fata unui monument cu scopul de a huidui actualul presedinte, in principiu astazi foarte multi se simt mandri ca sunt romani.
Eu nu sunt madru ca sunt roman.

As avea sa-i spun cateva Romaniei dar cred ca as vorbi cu cerul. E o tara frumoasa, desigur, dar orice tara de pe pamant este frumoasa in felul ei, de la America, pana la Arabia Saudita. Oamenii sunt problema caci ei definesc spatiul in care locuiesc.
Noi ce sarbatorim azi? Ceva ce a fost realizat cu un secol in urma de catre stramosii nostri, si pe la sfarsitul lunii, iesirea de sub aripa comunista – ’89.

As vrea sa simt si eu putina mandrie de a fi roman dar pe zi ce trece realizez ca aceasta stare de spirit tinde spre utopie.
Legat de titlul articolului, acum ceva vreme a avut loc o fluctuatie de curent ce a dus la stricarea unor aparate electronice si electrocasnice apartinand locatarilor din blocul in care locuiesc: unitati Pc, monitoare, televizoare, telefoane noi RTC, sisteme Home Cinema, incarcatoare, aspiratoare, veioze, defectiuni la centrale termice si altele. Mie mi-au fost afectate televizorul, monitorul si unitatea PC. Cand am luat legatura cu reprezentantii companiei de electricitate, mi-am amintit de ce mi-e scarba sa spun ca sunt roman. Mai exact, sesizarea trebuie depusa in maxim trei zile lucratoare de la producerea evenimentului, in caz contrar nu se mai ia in considerare. Nu intereseaza pe nimeni daca esti in spital sau in concediu prin alte tari. A venit si o echipa de electricieni, doua minute a durat vizita acestora iar concluzia a fost: “Este vina dumneavoastra pentru ca n-ati montat contor nou”.
Ma duc la sediul companiei pentru lamuriri si dau peste o duduie care nu este dispusa sa-mi ofere informatii sub nicio forma, nu ma interesa decat procedura, ce trebuie sa contina sesizarea, timpul de solutionare a problemei. In timp ce rumega cu spor o guma de mestecat, precum vaca ce rumega iarba pe camp, tot ce putea articula era: “Eu sunt registratura, doar preiau foile cu sesizari”. “Ok Doamna registratura, spuneti-mi macar ce trebuie sa contina sesizarea pentru a fi luata in considerare, sa nu ma trezesc ca e respinsa din lipsa unui cuvant”, i-am spus eu. Intr-un final mi-a dat un numar de telefon la care (sustine ea) voi primi toate raspunsurile. Ajungand acasa, am sunat la acel numar si evident, operatorul nu stia acele informatii, nu era responsabilitatea celor din call center sa imi explice procedura si s-au mirat de ce cucoana Registratura a refuzat mi-o comunice. A doua zi depun sesizarea si aceeasi cucoana, pe un ton putin mai respectuos ma intreaba: “V-a explicat cineva procedura?”. In jurul ei erau niste oameni, angajati ai companiei (aveau si legitimatii), probabil si vreun sef. Imi venea sa o scuip in gura.

A ramas ca in interval de 30 de zile repar eu ce mi s-a stricat (nu intereseaza pe nimeni daca ai sau nu bani), voi fi sunat de un reprezentant al companiei pentru a mi se deconta suma pe care am platit-o. Intre timp mi-am reparat aparatele si evident, nu m-a sunt nimeni desi au trecut cam trei saptamani de la data depunerii sesizarii, ar fi mare minune sa se tina de cuvant. Imi amintesc cum in liceu ne povestea un prof astfel de situatii si credeam ca nu se poate intampla, e mit urban. In plus, cel care le-a reparat nu mi-a dat factura, desi la telefon ii explicasem situatia, isi imagina ca eu am imprimanta acasa, prin care sa scoata un formular de factura, bazaconii pentru a nu da factura. Bine ca macar a facut treaba buna.

Asa ca nu am de ce sa fiu mandru ca sunt roman intr-o tara in care furtul, neseriozitatea, minciuna, au fost puse pe un piedestal, legile exista numai pentru cei care fura o gaina si campaniile electorale includ mizerii de candidati si ideologii.
Voi va simtiti mandri ca sunteti romani?

39 COMMENTS

  1. Eu mă simt foarte norocos că m-am născut aici, în România. Iubesc poporul ăsta, în mare măsură pentru că de-a lungul istoriei noi nu am fost agresivi, nu le-am luat pământul altora ca să ne îmbogățim, și totuși nu am rămas cu mult în urma popoarelor care au jefuit o planetă întreagă. Avem monumente incredibile, fără aurul băștinașilor americani și indieni, și fără să avem mare tradiție în arhitectură. Mă simt norocos să mă fi născut în orașul lui Brâncuși, artistul meu preferat, deși nu practic sculptura (încă)!

    Îmi plac românii pentru că sunt toleranți, în ciuda aparențelor, primitori (îmi amintesc că Andrea, italianul despre care povesteam odată aici, spunea că în Germania, Franța, UK, etc., oamenii l-ar fi lăsăt să doarmă în stradă, nu ca la noi, să-l primească în casă și să-i dea și de mâncare și de băut), muncitori (păcat că mulți sunt exploatați), solidari (gândiți-vă câți bani să strâng la teledoane), scandalagii, mondeni – m-aș plictisi teribil dacă aș trăi undeva fără de-ale lu Cruduța, Tonciu, Sânzi, Oana Roman, Oana Tufar, etc.
    Am ajuns și la concluzia că nu am nimic nici cu cocalarii și pițipoancele, proștii, nesimțitele, etc… sunt și ei oameni, așa au fost crescuți, așa s-au născut… și până la urmă, îmi fac un subiect de vorbit foarte amuzant.
    Îmi place că ne înțelegem bine cu toții, fie că suntem români, unguri, sârbi, țigani, germani, etc.
    Îmi place că bărbații din România arată bine după gustul meu, sunt deștepți, bine dotați, iar femeile sunt deosebit de frumoase și/sau drăguțe (cine a fost prin străinătate știe..), deștepte atât cât pot fi femeile, foarte muncitoare, etc. De fapt, româncele au avut întotdeauna performanțe mai bune decât bărbații români.

    Nu îmi place că nu avem spirit civic și că suntem superstițioși / religioși.

  2. Sentimentul național nu poate depinde de o simplă circumstanță nefericită, precum o pană de curent, oricâtă încărcătură simbolică ar purta aceasta. Oricum, sentimentele e bine să fie judecate la rece, nu la nervi.

    Așa cum văd eu lucrurile, dragostea de țară are foarte multe în comun cu sentimentul pe care un om îl are față de propria sa ființă. Ancora prin care fiecare se simte legat de pământul natal e însăși relația pe care omul o are cu propria sa reprezentare în oglindă. Țara e imaginea de sine a fiecăruia, felul în care fiecare dintre noi se regăsește în cei pe care îi consideră asemenea lui. Îi considerăm străini doar pe cei cu care nu credem că ne asemănăm. Or, din toate diatribele astea prin care românii se văd (sau doar se vor) disociați de România răzbate un puternic sentiment de jenă, de revoltă față de propria imagine, care vine doar să întărească ideea unei recunoașteri de sine neasumate și nicidecum statutul unei înstrăinări.

    De pildă, să luăm cazul în speță. Cât de normal este să ceri presupusului vinovat să-ți spună cum ar trebui formulată o sesizare la adresa sa (dincolo de faptul că logica elementară dictează să relatezi întocmai, chiar cu lux de amănunte, adevărul)? Și dacă ălora de la Electrica le-ar fi explodat transformatorul de rețea și un întreg cartier ar fi rămas în beznă, tot n-ar fi de așteptat (nici în cele mai civilizate țări) ca o companie privată să-și asume de îndată vina. Ba dimpotrivă, e de așteptat să existe chiar proceduri interne atent elaborate de zădărnicire a șanselor oricui de a reclama ceva. Din perspectiva asta, nonșalanța angajaților români dintr-o companie privată poate fi chiar înduioșătoare… asta pentru că nu-mi pot imagina că ar fi doar înscenată.

    Ceea ce mi se pare minunat în România este faptul că un consumator se vrea exonerat de orice răspundere în exact aceeași măsură în care furnizorul se vede tot timpul călare pe situație numai așa, pentru că e furnizor și are problema în mână. Lucrul ăsta e pe cale să se piardă. Furnizorii au început să se protejeze față de eventualele pretenții ale consumatorilor prin tot soiul de disclaimer-uri imposibile. Dacă furnizorul constată, de pildă, că un vecin a produs suprasarcina din cauza unor consumatori exagerați sau a unei instalații electrice subdimensionate (sau pur și simplu o instalație montată de personal neautorizat, cum e cazul majorității blocurilor de locuințe de pe la noi), ori dacă se dovedește că siguranțele din apartament nu au fost corespunzătoare puterii totale instalate, atunci s-ar putea ca tocmai consumatorii păgubiți să plătească daune companiei furnizoare de electricitate.

    Așa că, s-o luăm ușor și să iubim România. S-ar putea să ne dorim în curând o iubită mai curând nebună decât una rațională și cinstită. Nu de alta, dar dac-ar trebui să-i ținem piept, cu o nebună te descurci întotdeauna mai ușor, pentru că-i poți pune în cârcă toată nebunia căreia tu, ca ființă rațională nu-i poți face față. Așa e și cu iubirea de România: am vrea să fie altfel decât noi. Din fericire, nu este, căci altfel nu ne-am mai putea suporta…

    😎

  3. ma bucur ca sunt roman si nu uit nicicand de origini,popor mai sufletist si mai deschis ca noi nu prea am intalnit.Nu ma incanta ce se intampla in Ro desi traiesc aici dar asta e ne meritam soarta sincer ,referitor la articol problema e sistemul ,in Ro nu stiu daca ma opreste politia daca as avea steagul germaniei in luneta masinii dar pe autobahn la iesire din Munchen am avut cateva neintelegeri cu domni din cadrul bundesland polizei,ar trebui sa fim mai nationalisti ca si sarbii sa ne iubim pamantul natal .

  4. Nu ştiu, poate mă ajutaţi voi să obţin un răspuns:
    Dacă ar fi să mă gândesc la românii din rezistenţa anticomunistă, La Gavrilă Ogăranu, la Elisabeta Rizea, ori la românii din elita interbelică, regele, Brătienii, sau Maniu, aş fi mândru că sunt român. Dacă mă gândesc la nenumăraţii şobolani de securişti, informatori, colaboratori(vecini , rude, chiar părinţi ai unora dintre noi)care i-au batjocorit, martirizat pe primii, ar trebui să-mi fie jenă.
    Dacă e să mă identific cu elitele actuale, tineri geniali, bătrâni impecabili, ţărani echilibraţi, apare imediat certitudinea că aceştia sunt sufocaţi de milioanele de jegoşi, stupizi, intoleranţi care fojgăie la coadă la sarmale.
    Sincer, înclin să resimt o ciudă că sunt român, noi i-am omorât, i-am dispreţuit şi i-am exilat pe cei mai buni dintre noi

  5. Grid, stiam cum se formuleaza sesizarea dar vroiam sa ma asigur, nu ar fi fost o mare surpriza daca nu ar fi fost luata in considerare in cazul in care lipsea ceva, in asemenea cazuri, companiile fac tot ce pot pentru a se dezice de responsabilitatile pe care le au fata de client. O asemenea situatie nu s-a mai intamplat niciodata, in peste 20 de ani de cand e construit blocul. De ce sunt eu nevoit sa dau vreo 400 de lei pentru a monta un contor de generatie noua? Anul trecut, in Ploiesti, in zona in care locuiesc s-a facut modernizarea retelei fara a se cere bani, inclusiv contor nou. Dar nu asta e problema, chiar inteleg ca astfel de situatii se pot intampla, poate si mai rau. Problema o reprezinta atitudinea angajatilor, atitudinea companiei in sine fata de clienti. Probabil nu te-ai lovit de asa ceva dar crede-ma, cand i-am povestit dentistei mele, mi-a spus ca si ea a patit la fel cu un an in urma, la ea chiar iesise fum din prize si masina de spalat, cand a auzit de “Doamna Registratura” a spus : “Aia roscata? Aaaa cand am fost acolo imi venea sa o iau la bataie”.
    Pe mine nu ma interesa sa stiu ca in 3 zile se va remedia problema, ci durata procesului, indiferent ca ar fi fost 30 de zile sau 3 luni. Nu m-am lovit decat de oameni care au spus informatii pe jumatate, care nu au vrut sa spuna deloc si de atitudine extrem de scarboasa, zeflemista. Stau si ma gandesc, cu putina (falsa) intelegere, empatie, nu se putea interactiona? Si nu m-am dus la sediu cu gandul de a face scandal, chiar deloc, ma gandeam ca se rezolva avand in vedere faptul ca sunt foarte multi oameni cu aparate stricate, asa mai departe.

  6. Imi place poza din acest post, insa eu as adauga:

    “sau fixati-va ceasul cu 50 de ani in viitor!”
    Imi pare rau pentru patania ta. Acum ma gandesc sa scot din priza tot cand plec de acasa

    http://youtu.be/xFVdvXGIT34

    Stiu ca suna nasol, insa eu ma simt mandru de Romania prin prisma Mioritei, a unui M. Cartarescu, a metroului si nu in ultimul rand a libertatii … La un nivel mai mic … totusi, nu ma simt foarte mandru ca sunt un roman … astazi, din ziua de azi. O sa-mi treaca! 😀

    Si da! … Nu e mit urban, e mit rural!

  7. Adi ~

    Ba am pățit-o și eu, chiar de mai multe ori, în ciuda faptului că adopt în general o conduită preventivă și încerc să anticipez, pe cât posibil, incidentele neplăcute. Cu toate astea, nici până în ziua de azi nu mi-am luat o priză cu protector de suprasarcina și nici n-am chemat un electrician să-mi verifice tabloul de siguranțe. Așa că loc de mai bine este întotdeauna, mai ales în ograda proprie.

    Asta ca să nu mai spun că mi-e o lene teribilă să scriu reclamații și petiții, cu toate că aș ști probabil cum să pun problema și pe ce butoane să apăs. Din păcate însă, chiar în ipoteza că aș avea câștig de cauză, nu-mi fac iluzii că vinovații adevărați vor răspunde vreodată. Partea proastă este că pe noi nici nu ne interesează asta. Dacă ar fi să reparăm nedreptatea cu o altă nedreptate, am accepta oricând bucuroși. Nu dreptatea ne interesează, ci simpla compensare a unei nedreptăți.

    Nu cred că roșcata de la registratură e problema Enel-ului, oricâtă satisfacție am avea de pe urma mazilirii acelei bestii care, neîndoios, nici nu-și justifică exstența 🙂 .

  8. Iubesc tara noastra pentru ca e singurul loc unde ma simt acasa in adevaratul sens al cuvantului, plus ca poporul roman e extrem de cald in comparatie cu alte popoare, poate chiar cel mai cald dintre toate.

  9. Cred că trebuie să fii puțin dus la fofilică să îți verși amarul și frustrările pe o pană de curent și apoi pe țara asta, care, după ce că e futută și răsfutută de toate gorilele momentului, internaționale sau nu, o mai futem și noi cu toată ranchiuna de care suntem în stare.
    Că ăla e manelist, că ăla țăran, că aia e nesimțită, că ăla e nu știu cum… Țara nu este un teren cu hotare, e casa ta. Patriotismul nu înseamnă kamikaze, ci atașamentul față de tot ceea ce ți-e cunoscut.
    Dacă te nășteai în Zimbabwe erai fericit? NU
    Dacă te nășteai în SUA erai fericit? NU cred (probabil ai fi avut alte nemulțumiri).
    Dacă te nășteai în Germania anilor 1930 ai fi fost fericit?

    Important e ceea ce creăm în jurul nostru. Că dacă ești pizdă și îți transformi viață într-o continuă plângere de milă, cu siguranță vei fi nefericit, ORIUNDE ai fi. Ești în stare să dai fără să ceri înapoi? Ești în stare să fii ceea ce ceri? Atunci fă-o, nu fi plângăcioasă mică… că e plin peste tot de teoreticieni și specialiști care pot doar să se vaite. Bleah…

    Mie nu mi-e rușine că sunt român pentru că în primul rând mi se pare o mare prostie să judeci oamenii după naționalitate. Și sunt fericit că m-am născut în România și nu în alte părți, pentru că nu am SIDA, nu sunt subnutrit, nu locuiesc în deșert și nici printre ghețuri, pentru că țara asta mi-a oferit destule lucruri, oameni, bucurii, frumoase toate, așa cum e ea.

    Iar pizdelor care se plâng mereu de România le-aș înlocui buletinul cu unul iranian sau chinezesc.

  10. Gorilla Stile, dacă ai fi avut ghinionul să te fi născut în anii 80 cândva într-una din zonele României unde s-au infectat cu HIV zeci de copii în spital poate aveai un argument mai puţin să te bucuri azi că eşti român. Dacă ai fi avut ghinionul să te naşti în anii 60 în familia unui preot greco catolic ar fi fost mari şanse să fi crescut cu grave probleme generate de subnutriţie ( tatăl la Canal, mama dată afară din serviciu, şi câştigând un bănuţ făcând croitorie pentru nevestele securiştilor)…

    Ai dreptate,nu e corect să judeci oameni după naţionalitate, noi nici nu făceam asta, ci ne evaluam naţiunea ca rezultantă a valorii fiecăruia din noi şi ne exprimam poziţia. Uite, dacă aş fi prost crescut ţi-aş spune că “e o mare prostie” să te bucuri că nu eşti iranian sau chinez. Prefer să spun că ar fi o idee bună cea contrară, să năzuim către standarde superioare.
    Încă ceva, să identifici dispreţuitor pe cineva numindu-l “pizdă” e semn de misoginism, rişti să te înscrii în masa de mitocani care ne exasperează pe unii din noi. Eşti sigur că aşa gândeşti?

  11. Departe de micile frumuseti pe care le avem in Romania (care dau ceva savoare vietii, nimic de zis) ne ciocnim cu viata, traiul in Romania.

    Sistemul de invatamant, cel sanitar, lipsa educatiei, coruptia, drumurile pline de gropi etc. Acestea ar trebui sa ne ingrijoreze – ca patriotismul si iubirea de tara nu tine de foame.

  12. Fotografia aleasă mă amuză teribil, îmi aminteşte de ceasul Pălărierului Nebun din Alice in Wonderland ( cartea , nu filmul. Care,într-o logică perfectă în lumea lor pe dos, nu mai arăta ora, ci ziua din lună.

  13. CM, that is my point. Lumea uită să se bucure de ceea ce are, uitând că în comparație cu alte națiuni, chiar și vest-europene, suntem totuși niște norocoși. De ce? Dispunem de numeroase libertăți și bucurii de care alte nații nu se bucură. Ne putem bucura de un foc de tabără în mijlocul naturii, ca să dau un mic exemplu. În țările occidentale nu te poți bucura de acest lucru. Față de multe alte nații, ne bucurăm (încă) de un echilibru între libertate și civilizație.
    Problema este că toată lumea vrea să ducă o viață de prințesă, fără să se chinuie prea tare, dând vina pe semeni că nu au lucrurile ce le-au văzut prin basmele cinematografice. Ei bine, referindu-mă la exemplul din articolul de față, eu nu m-aș bucura mai mult să o văd pe duduia mestecătoare de cingo obligată de împrejurări (de șefi, civilizație) să îmi zâmbească fals. Faptul că și-a afișat indolența nu poate decât să mă bucure, pentru că are libertatea de a o face (încă).
    Eu nu îmi doresc să trăiesc lângă oameni forțați de „reguli nescrise”, ce țin de „civilizație”, să îmi zâmbească și să mă „accepte”. Eu îmi doresc mai degrabă o țară de „mitocani” care exprimă sincer ceea ce gândesc.
    Folosesc termenul „pizdă” tocmai pentru că nu sunt misogin. și tocmai pentru a sublinia faptul că un bărbat poate fi mai slab decât sexul „slab”. Iar dacă acest lucru „atinge” orgoliul cuiva, asta înseamnă că termenul și-a îndeplinit scopul.
    Oricum am ajuns la concluzia că 90% dintre gay sunt niște pizde avide de consolare. Fie că e vorba de inimi frânte și povești cu Feți Frumoși, fie că este vorba de faptul că vai, Doamne, ce rău e să fii român.

  14. GorillaStyle, e fascinant cum dintr-o data imi cunosti viata si consideri ca sunt o pizda plangacioasa, avida de consolare. Daca ar fi sa-ti urmez stilul, as spune ca esti bugetar, probabil lucrezi cu clienti si esti scarbit de acest lucru, si tratezi problemele de la servici precum tanti aia care mesteca ciunga, dar nu o voi face. Consider ca ar fi civilizat ca data viitoare, inainte sa arunci cu vorbe gratuite, sa te asiguri ca mi-ai decontat cele cateva sute de lei pe care le-am platit, si ca ai stat tu de vorba cu doamna ciunga.
    Intr-un fel te contrazici singur, nu stiu daca lucrezi la INS sau daca cele 90 de procente sunt reale insa vezi? Si tu ai nemultumirile si frustrarile tale cu privire la o parte din poulatia acestei tari. Nu stiu daca sursa acestora este statul permanent pe Romeo sau altundeva, dar eu nu vorbesc aici de foc de tabara in padure sau relieful frumos al tarii, ci de oameni, si in mod clar nici tu nu ai o parere prea buna.

  15. Tocmai asumpţia ta că femeile reprezintă sexul slab, evidentul dispreţ cu care îi identifici ca feminizaţi pe cei care nu sunt “în parametrii” tăi îmi displace. Văd că tu consideri asta exprimare eficientă, aşa că nu mai insist, mai ales că sesizez un început de iritare în aer şi nu vreau nici să mă cert şi nici să particip la vreo ceartă, mai ales că am observat că noi românii nu ştim să ne certăm civilizat, sar flegmele de la primele neînţelegeri …

    Ca iubitor de munte îţi spun, mă doare sufletul când aud de focuri de tabără. Focul de tabără în mijlocul naturii mi se pare un gest gratuit, de mare egoism. Dacă vorbeai despre un foc pentru un ceai sau pentru o ciorbiţă, înţelegeam. Focul de tabără este o risipă de resurse, este periculos pentru natura în mijlocul căreia este aprins şi peste toate astea dacă stai la foc seara faci şi pipi în pat…

  16. Lucrurile mergeau bine si chiar eram curios sa aflu alte pareri, alte opinii, cand vine Gorila Style si goriliceste exact ca o gorila in rut.
    Ar fi fost amuzanta expunerea gorilei, daca nu ar fi jignit direct, dar ce poti cere unei gorile, ca de, doar nu este cimpanzeu.

    Dar gorila intrupeaza o mare parte din ce ati spus voi mai sus in comentariile voastre si este parte din intregul Romaniei.

    Toti asa cum suntem, mai buni mai rai, toti suntem Romani si impreuna suntem neamul acestui pamant, asa ca trebuie sa luptam fiecare in parte ca individ si toti impreuna ca popor sa ne construim o tara mai buna pentru toti si pentru fiecare dintre noi luat individual, dar asta nu o sa se intample atata timp cat nu incetam sa ne jignim intre noi.

  17. CM, uneori e bine să spui lucrurilor pe nume, cel puțin pentru cel care vorbește. Cel puțin. Deci e un punct câștigat din start. Cât despre misoginismul meu, e multă cale până acolo. Ia-o doar ca pe o formă de exprimare.

    Adi, nu, nu te cunosc. Ceea ce am spus a pornit de la articolul tău exclusiv.

    Cristymaykei, ți-am observat „involuțiile” filozofice pe acest blog și nu pot să spun decât că ești și tu unul din cei mulți, dar mulți de tot, cărora le bese mintea câte o inepție, exclamă către sine însuși „Wow, coaie, ce dăștept ești!”, o scrie pe blogulete (pentru a obține oarece reacții, oricare ar fi acelea) și apoi primește acele reacții ca pe niște înghițituri seci, pe care apoi le transformă în mintea lui schizofrenică în tangențe ale realității sale (pe care oricum nu o înțelege nimeni). So… Cu alte cuvinte… nu mi-am ales întâmplător nickname-ul „GorillaStyle”, ci tocmai pentru a spune ce alții nu spun, nu au curaj să spună (către ei înșiși) sau pur și simplu sunt prea „feișăn” pentru această „golăneală” de exprimare (ca prin urmare, respingând, ca o pisică fițoasă, porția de „adevăr” servită). Bineînțeles că fiecare își găsește propriul adevăr, așa cum GorillaStyle își rumegă propriile elucubații, menite să jignească o anumită „elită” socială, înainte de a le servi prin sistemul de comentarii, însă măcar o face cu un scop mult mai nobil decât deșertarea tolbei de filozofii de budă (proprie) în scopul adulației maselor (de băieței prostuți, eventual). Shut the fuck up and learn to read first!

  18. GorillaStyle, sunt curios care este acel scop nobil, pentru ca mijloacele folosite pentru a-l atinge imi par cel putin indoielnice. Cu toate defectele lui, nu-mi amintesc sa fi atacat cristi pe cineva intr-un mod atat de dur.

    Scuze pentru offtopic, adi!
    Foarte amuzanta imaginea.
    Eu incerc sa fiu mandru ca sunt om. Mandria nationala sau patriotismul ma intereseaza mai putin.

  19. Nu e cazul sa continuam aici “discutia”. Rugamintea mea ramane sa ai mai multa grija cu insultele.

  20. Păi mă goriluţă, nu ţi-e puţin jenă să sari la gâtu’ omului? Observ că ai mai de grabă comportament de lup, deşi te-a atacat altcineva (destul de coroziv aş spune) te iei de Cristymkei pentru că ai tu impresia că e o pradă mai uşoară (asta pentru că probabil ai observat că omu’ e paşnic şi nu ţine supărarea). Eu unul mă alătur celorlalte manichiuriste . Fetelor, ascuţiţi forfecuţele!

  21. Adi iti cer acuze man ca s-a ajuns la offf topic, dar nu pot sa fiu indiferent in situatia data.
    Desi daca ma gandesc bine nu este chiar asa de offf topic si asa cum am spus in comentariul #18 in ultimile propozitii[care fie vorba intre noi, gorila style nu le-a observat], toti suntem locuitorii acestui pamant si numai de noi depinde sa ne croim o viata mai buna.
    Acum ca trebuie sa ascutim forfecutele[am ras la asta cu lacrimi}, sau orice altceva, important e sa incepem sa strangem randurile, fiindca numai impreuna putem reusi.

  22. »Problema este că toată lumea vrea să ducă o viață de prințesă, fără să se chinuie prea tare, dând vina pe semeni că nu au lucrurile ce le-au văzut prin basmele cinematografice. Ei bine, referindu-mă la exemplul din articolul de față, eu nu m-aș bucura mai mult să o văd pe duduia mestecătoare de cingo obligată de împrejurări (de șefi, civilizație) să îmi zâmbească fals. Faptul că și-a afișat indolența nu poate decât să mă bucure, pentru că are libertatea de a o face (încă).
    Eu nu îmi doresc să trăiesc lângă oameni forțați de „reguli nescrise”, ce țin de „civilizație”, să îmi zâmbească și să mă „accepte”. Eu îmi doresc mai degrabă o țară de „mitocani” care exprimă sincer ceea ce gândesc.«

    Sunt de acord! 🙂

  23. Non_Lose si eu sunt de acord cu libera exprimare, dar pana la limita bunului simt care nu jigneste interlocutorul pe baza unor judecati subiective.

    Nici cu regulile fortate ce tin de un anumit tip de civilizatie.

    Cine nu isi doreste sa traiasca fericit langa oameni fericiti, ca-n basme sau cum bine ai zis in povestile cinematografice ori dupa reclamele care te izbesc la tot pasul, insa viata reala este cu totul alta iar oamenii sunt diferiti si este bine ca este asa, altfel ne-am plictisii.

    Poti sa fii sincer si fara sa fii mitocan, iar problema pe care eu o vad este ca ajung mitocanii, lacomii, avizii de putere sa conduca destinele noastre, pentru simplul motiv ca o mare parte din noi nu avem macar acel ‘zvac’ de-a reactiona atunci cand lucrurile o iau pe aratura.

    Si eu doresc o duduie care sa se poarte cum simte ea, sa zambeasca sau nu, dar sa fie eficienta la locul ei de munca.

    Dar inca visam sa avem functionari eficienti, pentru simplul motiv ca avem conducatori ineficenti. Ineficienti pentru ceilalti[prostime] nu pentru ei si familiile lor.

  24. @Non Lose si Gorilla (28), da, da. Asta da exemplu de libertate gresit interpretata. Te comporti asa atunci cand esti in timpul lber, nu cand esti in timpul serviciului pentru care incasezi salariu din banii clientului. A fi de acord cu asa ceva inseamna ca sunteti de acord de asemenea sa vi se scuipe in mancare cand va duceti la restaurant pentru ca ati avut tupeul de a intreba ospatarul de ce dureaza 40 de minute pregatirea meniului cerut, sau sa primesti altceva in locul tzoalelor pe care le-ai comandat online, fara posibilitatea returnarii banilor, si sa accepti. Exemplele pot continua.

    Revenind la subiectul articolului, matur si de bun simt ar fi foarte interesant sa treceti prin situatii asemanatoare, caci la teorie vorba lunga, romanu-i primul.

    Cristi, CM si Alex P, lasati de la voi, nu tre sa demonstrati ceva cuiva. Chill out, vin sarbatorile, a inceput sa ninga tare frumos, beculete prin oras… it’s almost Xmas! 🙂

  25. NU las, vreau sânge( sau măcar o cuticulă flendurită….)!
    Dacă am ajuns la discuţia despre zâmbetul ghişeistei am şi eu o părere. Un om înţelept ajuns în spatele unui ghişeu zâmbeşte profesional pentru a-şi face viaţa mai uşoară, nu de dragul petenţilor. Afişând o mină acră impui o atmosferă pe măsură şi tu eşti cel care se scaldă într-însa
    “9 to 5”. Celălalt vine, se indispune şi pleacă. Dacă are noroc, la ieşire vede un fluturaş şi îi trece.

  26. @Alex P
    Urmăresc blogul ăsta de ceva vreme și lucrul ăsta mă face să mă consider „part of the big family”. Dar nu e vina mea că nu suport prostia și mojicia.

    @Adi
    Să nu crezi că ești singurul care a trecut prin chestii de-astea. Dar… ăștia suntem. Da, SUNTEM. Fii tu schimbarea pe care ți-o dorești la ceilalți.

    @CM
    Puteți începe cu unghiile de la picioare, mai au ceva pământ de astă vară 🙂

    @Mai-chei
    este foarte amuzant faptul că te crezi amuzant.

  27. @CM Am uitat. Ca un mare ecologist ce sunt, nu pot decât să zâmbesc la gândul unei manichiuriste mare protectoare a ocolului silvic. Apoi, scumpete, crezi că lemnul ars la un foc de tabără nenorocește pădurili? Nu știu dacă ești ecologist doar cu like-uri pe FB sau nu, însă pot să îți confirm faptul că puterea de regenerare a pădurii este cu mult peste putințele de distrugere ale furnicuțelor iubitoare de focuri de tabără, ca mine. Apoi drăgă Cimy Manichiurista (de la CM), eu zic că pericolul legat de pădurili noastre dragi vine din alte părți (exporturi masive de lemn, defrișări necontrolate, consumul casnic, etc). Așa e și prin vest: toate manichiuristele sunt și mari ecologiste, dând like pe FaceBook și din cauza asta nu te poți căca prin munții Pădurea Neagră că te și înhață nenea Polizei, probabil și el tot o manichiuristă, dar cu aliură mai… leather, susținând că libertatea ți-e îngrădită, că nu poate respira copacul aer curat din cauza ta. Și în plus, era doar un mic exemplu, nu face din asta un caz atât de mare…

    @Non_lose
    mersi

  28. Gand. Daca gorila crede ca Non_Lose este la fel ca el pentru simplul motiv ca tine cu el in aceasta situatie se inseala amarnic.

    Non_lose o fii rebel si nonconformist, dar nici cat negru sub unghie nu este mitocan cu ifose de badaran si fite de grobian.
    Non_Lose este un tip cu care in timp am mai avut opinii diferite si ne-am ciondanit uneori, dar niciodata nu am ajuns sa ne insultam, asa cum face gorila acum cu o parte dintre autorii acestui blog.
    Si nici nu as putea sa insult un om inteligent titrat cum este Non_Lose doar pentru ca are o alta viziune asupra unui subiect si chiar in unele cazuri viziunea, punctul lui de vedere total diferit de al meu, mi-a dat posibilitatea sa inteleg si-o alta perceptie, perspectiva a lucrurilor, pe care altfel nu as fi avut de unde s-o aflu, iar pentru acest aspect, ca tot a venit vorba, tin sa-i multumesc.

    Asa ca draga Gorila fratioare[sau nepot, ori verisor, ca tot simti ca faci parte din familie], te rog sa aprofundezi unul din proverbele intelepciunii noastre populare, ‘prostul nu e prost destul, pana nu e Si fudul’ si ca bonus iti mai dau una si cu asta am incheiat orice discutie cu tine, ‘prostul nu rade, Se supara’.

    Gorila, cu asta, REPET, am incheiat orice discutie cu tine, cel putin pana atunci cand o sa vad ca ai macar putin bun simt in exprimare.

    Repet inca odata, am incheiat orice discutie oricat vei incerca sa ne provoci, conform dorintei lui Ady. Asa ca iti mai ramane doar CM cu care sa te certi, desi dupa cum il cunosc eu pe CM, o face doar ca sa vada tot blogul cata prostie se aduna in caracterul unuia ce se crede gorila.

    Punct.

  29. Nu mă cert, da? Io polemizez…
    Te înşeli, Cristy, nu sut atât de viclean.
    Gorilla zâmbeşti degeaba, că astea sunt cele mai mari ecologiste. În special manichiuristele care îţi fac manichiura la picioare, astea sunt demente de-a dreptul( probabil pentru că au un conflict interior suprapus peste confuzia de gen)…

  30. MăiChei, măi, măi! Nici nu ai avea puterea să jignești pe cineva din cauza ridicolului pe care îl naști cu atâta scrâșnire de dinți. Jignirile nu își ating scopul decât atunci când receptorul simte/recunoaște ceva adevăr în ele.
    Și da, ai dreptate, prostul până nu e fudul, nu e prost destul.
    Și aș adăuga eu și limbincurist… dar asta e o altă poveste…
    Acum respiră!
    CM, Parcă și văd vreo două vădane îmbrăcate în verde, cu negreală sub unghii (nu numai în alea de la picioare) cu pancarde pe marginea drumului, eventual și o pădure prin apropiere, scandând răgușite „Lăsați pui(l)eții să răsară!” 🙂
    Tu de ce nu te-ai simțit jignit, ăă? Ești mai puțin prețios? 🙂
    Eu sunt dispus să o iau pe tanti cu cingo în partid. Cine mai dă, cine mai cere? 🙂

  31. de ce nu m-am simţit jignit?
    Aşa-s io mai relaxat , da şi când m-oi simţi ….
    În continuare sper să-ţi slujesc drept exemplu, poţi polemiza fără să jigneşti.

  32. Hai mă, CM, te-a lovit sindromul păcii fix când îmi luasem și eu ditai ligheanul de popcorn în brațe…

Comments are closed.

Vezi si...

Un mic secret…

Nici nu stiu cum sa încep... Este primul meu articol. Eu ma numesc Vlad, am 18 ani, sunt înca la liceu şi sunt de pe undeva din Cluj :)) . În acest articol nu cred ca ma voi axa pe vreun subiect anume, voi vorbi despre mine si ceea...

Articole din aceeasi categorie