No menu items!

Nimic nou, dar sunt increzator

Acelasi autor

Mai suntem sau nu?

Este iunie... acum un an imi doream sa vin acasa. Imi lipsea casa, pasarile, jobul, locurile ce imi creau mie un confort si imi...

Bun sau rau, a trecut…

Hello tuturor, Buna sau rau, 2015 a trecut. Si imi vine sa las asa cam vre-o 4-5 pagini de spatiu alb in care fiecare dintre noi...

Waw, functioneaza! :P

Nu-mi vine sa cred ca si-a revenit site-ul. E drept ca am mai intrat din cand in cand ca sa vad daca merge. Nu...

8 zile, de cand esti acasa, 8 zile de cand nu ma mai opresc sa zambesc, sa zambim si sa ne chinuim... Dupa cum bine...

o saptamana, doua interventii, dureri de cap si morfina…

Luni, l-au operat... Marti era cat de cat ok, insa existau dureri de cap si ameteli, lucruri normale dupa o interventie destul de lunga....
oscar.w
oscar.w
M-am hotarat sa devin...la fel. Cea mai dificila forma de reinventare este sa reusesti sa te transformi in tine insasi.

Salut tuturor celor care citesc acest blog minunat.

Ne apropriem de sfarsitul lunii Mai si pe langa ploi, job, stres de zi cu zi, nu stiu daca va amintiti insa al meu Ametit de pe deal se confrunta cu o problema de sanatate care din Februarie si pana acum mi-a mancat 35 de ani din viata si lui inca atata; desi eu inca nu am ajuns la varsta de 35 :)))))). Mai am inca vre-o 7-8 ani :)))

In fine, ideea e ca am ajuns la un punct de pot spune ca pana in momentul de fata am ajuns de la o mica suparare, depresie, criza, pana la punctul in care nu m-a mai afectat nimic, si m-am reintors. Faptul ca o mica “chestie ” ii apasa pe creierul Ametitului meu, m-a dat peste cap. Am plans ca un bou, m-am gandit ce fac in cazul in care raman singur si el ma paraseste, ne paraseste, de tot. Am luat in calcul si variante, poate mai crunte, de genul paralizii, defecte motorii etc, si am ajuns la o singura concluzie: ca eu in loc sa il incurajez si sa il fac sa se simta increzator ca va fii bine, l-am dus si pe el la disperare si saracul nu stiu cum de ma mai suporta. Ne-am certat, ne-am stans in brate, am plans si eu si el (el mai putin), am ras, am facut de toate si in final am primit si un raspuns, undeva pe la mijlocul lunii viitoare calvarul de a astepta se va termina… zama de cutit.

Ce va fii dupa aceea numai Bunul Dumnezeu va stii si eu sunt langa el sa infruntam impreuna orice ar veni.

Cand m-am “lipit” de el ma gandeam ca gata cu aventuri esuate, relatii de scurta durata si futaiuri pe ici pe colo, o sa am un om langa mine care pe langa faptul ca ma face sa ma urc pe pereti in pat o sa imi poata acorda si linistea sufleteasca de care aveam atata nevoie, o sa pot sa imi spun ca am o mica familie, si e a mea, noi doi… o familie. Era momentul in care trebuia sa ma obisnuiesc sa spun la noi acasa, la noi in pat, la noi in baie si asa mai departe.

Au fost 3 ani si jumatate minunati, cu chirii, cu amenajatul casutei noastre cu schimbat de joburi,vacante planuite si neplanuite, cu bune si rele, am petrecut cei mai frumosi ani din viata si sper sa mai fie inca vre-o 30 de acum incolo. Sa putem sa ne intrebam:Draga, da unde ne cheltuim pensia luna asta?:))))))))))))))))))))))

Am citit undeva ca el ar avea in functie de zodia lui un pitic pe creier ce il face deseori sa ia decizii nepotrivite. La mine e mai complicat, fiindca piticii mei fiindca nu m-au mai suferit au fugit.

Iti multumesc ca inca esti langa mine, ca inca ma mai suporti, ma mai iubesti si ma mai faci sa zambesc cand vin acasa de la schimbul 3 si te gasesc ghemuit in pat imbracat cu un tricou pe tine si in chilotei si plapuma/pilota e data de pe tine catre perete.

Sper sa fie bine, sper sa fii sanatos pentru ca mai avem o gramada de chestii de facut impreuna.

Mai sunt cateva saptamani pana cand asteptarea dispare si isi intra in drepturi adevarataele emotii. Sunt stresat, sar de la o stare la alta si eu nu sunt ok, insa asta nu e important, trebuie sa fie bine, ca sa vina acasa sa isi revina si sa ne reluam viata de zi cu zi.

In fiecare an de cand ne stim, ceva s-a intamplat ce ne-a futut vara sau ma rog concediile, sper din tot sufletul… am sa ma opresc… nu mai vreau nimic de la anul care vine, fiindca inainte de trecerea in 2015, am zis :”Bine ca s-a terminat, sper sa fie mai bine!”, si a fost de rahat prima perioada a anului…

Fiindca e tarzior si trebuie sa mancam, dusulim si sa mergem la somn, va doresc un inceput de vara nemaipomenit si sanatate multa…

 

PS: desi nu prea am mai postat, sa stiti ca va mai citesc, rarut ce ii drept, si mi-ati lipsit… XOXOXO

4 COMMENTS

  1. ce frumos sună : ” Draga, da unde ne cheltuim pensia luna asta? ” 😀 😀 😀 Mulți Ani fericiți și sănătate multă !!!

  2. Ma bucur cu ai revenit cu noutati in ceea ce priveste starea de sanatate a iubitului tau. Si sper sa o faci si-n continuare. Tin pumnii stransi sa fie bine. Si va fi 🙂 Toate bune!

  3. Oscar.W ca de obicei mă încântă stilul tău de-a scrie, emoționează și într-un fel simplu și firesc ne reamintește de lucrurile cu adevărat importante, pentru care trebuie cu adevărat să ne consumăm energia.
    Multă baftă, sănătate și reușita pe deplin a operației.

Comments are closed.

Vezi si...

MozaiQ Episode I: A New Hope

In urmă cu două luni, semnând actul de statut alături de alți 14 oameni, începeam procesul de înființare al unei noi asociații, MozaiQ. Asociația este făcută de și pentru persoane LGBTQAI(+) și își propune formarea și susținerea comunităților cu acest profil, ținând seama de particularitățile unor grupuri vulnerabile precum persoane...

Articole din aceeasi categorie