Acasă Zi de zi Mie nu mi-e frică să-i spun că-l iubesc! (5)

Mie nu mi-e frică să-i spun că-l iubesc! (5)

293
33

Amphetamine2-1024x682

… nici nu-mi vine să cred că am ajuns deja la finalul poveștii! 

După experiența petrecută cu câteva zile în urmă, m-am trezit deodată acasă, decis să fac ceva. Dar ce? Mă gândisem intens dacă și cum să mă mărturisesc lui. De fiecare dată, singura idee care-mi năvălea în minte era faptul că, totuși, el, cel pe care-l admiram în secret (de trei ani de zile deja!!!), ar putea să-i spună totul prietenei fratelui meu.

Nici nu-mi desfăcusem bine bagajele, că-l sunasem să-l invit în oraș. Îmi amintesc că era undeva pe seară. Ne-ascunseserăm într-un foișor de ploaia destul de rece ce pornise deodată. „ Halal moment ți-ai ales și tu!”, imi spuse el. „ Unde mai mergem acum, pe ploaia asta?” adăugă. În momentul respectiv, îmi dădui jos rucsacul din spate și-l așezai pe măsuța respectivă. Scosesem niște sticle de bere (erau berile pe care le cumpăraserăm împreună din marketul respectiv), el le văzu și râse ușor (iar zâmbetul acela care mă înnebunea!).

Secundele se scurgeau, ploaia nu contenea, iar noi începuserăm să ne împărtășim impresii din proiectul recent derulat. El îmi vorbea, dar eu… Eu îmi simțeam întreg sângele urcând și coborând prin corpul meu precum cel mai învolburat râu. Tăceam, îl priveam, îi spuneam în gând „ Doamne, îngerule, cât de frumos poți fi!” și dădeam ușor din cap, prefăcându-mă că înțeleg ce-mi spunea.

Trecuseră deja vreo două ore în care noi povesteam vrute și nevrute. Aflasem că era student la Medicină – crescuse și se schimbase atât de mult! Mă amuza puțin faptul că-mi spunea atât de multe despre el, de parcă ar fi fost un soi de întâlnire romantică. La un moment dat, auzisem din gura lui „ sunt vicepreședintele unei asociații anti-discriminare”. Parcă un click ciudat se declanșă în mintea mea și, deodată, n-am putut decât să-l întrerup, zicând: „ Băi băiatule, de trei ani de zile caut momentul potrivit să-ți spun că-mi place de tine!”.

El tăcu… O tăcere morbidă se așternu peste cadrul acela nocturn. Secundele deveneau deja ore. Eu așteptam o reacție din partea lui, dar el tăcea… În momentul acela, îmi treceau N lucruri prin minte, dar cel mai mult mă durea faptul că așteptarea mea ar fi putut să fie zadarnică. Răvășit de situație (devenită ușor penibilă), tăceam și eu. El reluase discuția, zicându-mi de viața lui de student, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu-mi mai amintesc ce am mai vorbit… Noaptea trecea, eu eram profund dezamăgit și-i spusesem doar că vreau să merg acasă. Și ne-am despărțit…

Dimineața, telefonul îmi suna în disperare. Amețit de somn, am răspuns cu greu: „Voiam să-ți spun că și mie îmi place de tine, BĂI BĂIATULE! (imitându-mă)”.   E R A   E L ! ! !  Doamne, ce simțeam eu atunci, nu mai știu… Probabil o fericire imensă și, totodată nesiguranță.

Ne întâlniserăm în după-masa respectivă în același foișor. Ajunsesem primul. Îl priveam emoționat cum se apropia. Picioarele îmi tremurau. El intră în foișor, eu îl salutai și… și nu mai apucasem să zic nimic, căci mă sărutase deodată, nepăsându-i dacă ne vede cineva sau nu.  Sărutul durase pentru mine cât o eternitate de fericire absolută. Ne dezlipirăm buzele, el rămăsese cu ochii închiși și cu palmele pe fața mea și-mi zise: „ Nici nu știi de când așteptam momentul ăsta!”. Eu tăcusem. Prin minte îmi treceau toate clipele în care mi-era frică de consecințe și toate nopțile în care mă gândeam că nu va veni niciodată ziua în care să-i spun ce simt pentru el.

Dar acum era așa cum nu visasem! Era el, cel pe care știam sigur că-l iubesc (oricât de nebunește vi s-ar părea). În fond, atât am fost în stare să-i mai zic: „ Mie nu-mi mai este frică să-ți spun că te iubesc!”…

— THE END —

P.S. Am decis să închei această poveste chiar azi, de ziua lui. Dragii mei cititori, prea puțin am reușit eu să vă spun în cuvinte ce a însemnat această poveste. Cert este că, așa cum cred că v-ați imaginat din finalul ei brusc și deschis, trăiesc acum cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care aș putea-o trăi. Îl iubesc pe cel pe care l-am simțit din prima clipă în care l-am văzut ca fiind jumătatea mea, el mă iubește nespus, la rândul lui. Îi mulțumesc lui și lui Dumnezeu pentru filele acestea de basm ce se scriu acum în viața mea.

El e tot ceea ce aș fi putut spera: e (cel mai) frumos, e (cel mai) inteligent, e (cel mai) cu bun simț, e (cel mai) iubitor, e (cel mai) harnic, e CEL care știe să iubească și trupește, și sufletește. E JUMĂTATEA MEA.  (ceea ce e în paranteză este părerea mea, ca iubit, iar calitățile din afara parantezelor sunt cuvintele oricui l-ar cunoaște).

Vă mulțumesc celor care mi-ați urmărit povestea! Îmi pare rău dacă ale mele cuvinte n-au reușit să surprindă emoțiile așa cum ar fi trebuit.

Iar, pentru puiul meu, dragostea mea eternă: LA MULȚI ANI! Îți mulțumesc că EȘTI TU! Te iubesc infinit!!!

33 COMENTARII

  1. Soulmates. Era imposibil sa nu fi iesit asa, date fiind „semnele”. Esti norocos. Sunteti norocosi. Nici nu are sens sa va doresc sa va bucurati de orice clipa impreuna, pentru ca oricum o sa o faceti.
    Just don’t give up on eachother, no matter how hard the situation might seem. 😉

  2. @Mending: iti multumesc mult pentru urari si pentru sfat. Sigur ca n-o sa renuntam unul la celalalt, caci nu degeaba ne-a unit destinul. Iti urez si tie o astfel de poveste de vis, daca nu o ai deja.
    te imbratisez cu drag!

  3. Am reusit sa citesc si eu intreaga ta poveste, lucru pe care nu il facusem inca din varii motive si tot ce pot sa spun e ca ma bucur mult pentru voi, aveti o poveste foarte frumoasa si sunt sigura ca toate momentele, orele de nesiguranta si toate intrebarile au meritat pentru ceea ce ai acum.

    La multi ani lui si va doresc multa fericire in continuare!

  4. @Julius
    Destinul are caile lui. Iti multumesc de urare, sper sa mi se intample candva si mie.
    Si eu te imbratisez!
    (asa din curiozitate, de unde sunteti?)

  5. Chit că eram 99.999(9)% convins că are să se ajungă la acest final, povestea voastră a fost una frumoasă. Toate cele bune în continuare și un simplu:”La Mulți Ani”!

  6. @Ayase: iti multumesc mult pentru urari personal si din partea lui. Sa fii iubita si sa nu uiti sa-ti pastrezi zambetul pe buze!
    hugs! :*

  7. Sunt impresionat intr-un mod cat se poate de placut de povestea voastra de dragoste. Sper sa ajungeti sa fiti impreuna CAT MAI MULTI ANI ! La multi ani si iubitului tau si LA MULTI ANI relatiei voastre !

  8. Va multumesc tuturor! Mi se pare un pic straniu ca asta e singura „comunitate” care se bucura de povestea noastra. Va multumesc ca m-ati facut sa ma simt atat de apropiat de voi, dragilor si dragelor!
    Va pup cu mare, mare drag de la Iasi (si aici i-am raspuns lui Mending).

  9. Julius, celorlalti tot ce este diferit li se pare din start ciudat/rău, etc.
    Spre exemplu, eu acum sunt pe tren si mi s-a făcut dor de unele melodii ce le ascultam acus ceva ani(ascultam rock), așa că am dat search pe youtube și am început să le ascult(la căști, desigur), nu cred că îți dai seama cum se uita restul compartimentului la mine. Asta este societatea în care trăim, n-ai ce le face. 🙂

  10. Nu era vorba că-ți pasă sau nu, era vorba: de ce doar această comunitate se bucură pentru voi.
    Mă rog, mă fac cam greu înțeles la ora asta. :d

  11. Daca nu vrei sa evoluezi si stai dupa zid, plangandu-te de ce viata de rahat ai, atunci cum sa nu li se para straniu? Persoanelor le e frica de necunoscut. No risk no fun babe! 😉

  12. Îmi place cum scrii.

    De parcă nu scrii doar ca să ne povesteşti nouă o poveste (care mai e şi cu happy-end : )) ). Chiar ai grijă şi la cum scrii.

    Btw! So glad to read something în care este folosit perfectul simplu. Eu, pentru că sunt din Craiova (I know, I know, shitty town), mereu am avut tendinţa să folosesc perfectul simplu când scriu şi mulţi m-au certat spunându-mi că trebuie neapărat să mă dezobişnuiesc pentru că nu se foloseşte decât la noi şi restul or să se cam amuze (bucureştenii s-ar putea chiar să te catalogheze drept ultimul ţăran pe motivul ăsta …like I freakin’ care :D). În definitiv îi înţeleg, le sună ciudat, şi alţii râd de accentele moldoveneşti sau ardeleneşti. Dar mie mi se par aşa de draguţe!

    Anywayzz…hmm… Zău îmi place cum scrii : ))

    Lma!

  13. @didi: multumesc pentru aprecieri! Nu vad nimic rau in a folosi perfectul simplu intr-o povestire. De fapt, asa se si foloseste. Eu sunt absolvent al Facultatii de Litere, specializarea Romana-Franceza, si asa am invatat eu ca trebuie. De parerea celor neavizati nu prea tin cont. In fond, ceea ce e cel mai important, mesajul ajunge (zic eu) cu bine catre cititor.
    Hugs! :*

  14. si n-am prins partea cu LMA :)) voiai sa zici „leave me alone” sau „lick my asshole?”. Ori poate era un LMAO la faptul ca ai spus ca-ti place cum scriu? ok, ok, I’m confused… shit!

  15. @julius: Ştiuu!! Şi eu încercam să le explic că se foloseşte în povestiri şi sună chiar foarte foarte bine, but did they listen?

    Yaayy, Eduard! Mersi pentru clarificare!! And yeah, Julius, chiar îţi spuneam „leave me alone” şi „lick my asshole” la sfârşitul comentariului, just random! Now I’m really laughing : )) O dată folosesc şi eu o prescurtare and I end up being totally misunderstood… deh…

    Btw, I like your user name, e foarte asemănător cu numele unui personaj dintr-o chestie la care „lucrez” eu. The funny thing is that şi „Julien” al meu was pretty much of a stalker when he was young. Bine, tu nu ai fost chiar aşa de rău (mă refer la partea din povestire când spuneai că plecai dintr-un oraş într-altul doar ca să-l vezi 🙂 )

  16. =)) Şi eu tot la cel franţuzesc mă refer!
    (totul a pornit acum câţiva ani de la o melodie de la Placebo care se numeşte aşa. În engleză nu există Julien, există doar Julian. În melodie nu e pronunţat numele în franceză, dar nici complet în engleză, pentru că la sfârşit se aude „e” mai degrabă decât „a”, well… maybe because the singer speaks french too, dunno)

  17. :)) mai baieti, povestea asta de dragoste s-a incheiat. Nu mai sunt alte episoade. Finalul e deschis :)) Daca va fi sa postez altceva, nu cred ca va avea legatura cu povestea asta. The main idea: cei doi se iubesc nebuneste, totul in jur e doar roz, fluturasi si curcubee. (sper sa nu anticipez gresit)
    Va pupa tata! :))

  18. @Julius, nu stiu cat de totul roz, fluturasi si curcubee va mai fi situatia in conditiile in care tu ii pupi pe toti cei de mai sus. :)))))

  19. :)) omg, Eduard! I’m not making virtual sex, what the fu(n)ck? Sa stii ca nu-s deloc sex addicted sau bloody whore. Mi se pare absurd comentariul tau, mai ales ca eu folosesc sintagmele astea cam catre toti fata de care ma simt cat de cat apropiat. Daca tie ti se pare de blamat asta, I’m goin’ to screw myself.
    Si, pe final, nah! Mmmouah :* :))

  20. E vezi, singur te-ai dus cu gandul la virtual sex, eu am zis doar de pupat. Se spune ca gura pacatosului adevar graieste, eu subscriu si modific, Mana pacatosului adevar tasteaza, haha.

    Nu mi se pare nimic de blamat, e doar amuzant.

  21. @RobertG: well, era cazul sa inchei, cred ca unii se plictisisera de postarile mele :))
    @Eduard: tigrisorul a fugit la o alta gradina zoologica. Eu, unul, am schimbat regnul :))
    >:D<

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here