Acasă Zi de zi Mi-a fost dor de Timisoara

Mi-a fost dor de Timisoara

434
16

Si-am vazut si Bucurestiul, mai mult de prin masini ce-i drept, insa nu eram atat de curios incat sa o fac altfel. M-am bucurat ca l-am revazut pe RZV, Dani, AlexP, Smog (ordinea e pur intamplatoare…) si ca l-am cunoscut, intr-un final, pe Rediam.

Mi-a fost dor de Timisoara. Mi-am dat seama cat de mult imediat ce am aterizat. Aeroportul aproape pustiu, fara atata fosnet si zarva, Cosmin ma astepta cu zambetul pe buze, Piata Unirii plina de porumbei, chelnerita preferata, ceaiul verde cu iasomie, Fetita. Mi-a fost dor inclusiv de gropile de pe strazi si de clovnii din centru. Pe bune. 🙂

Mi-aduc aminte cu cata reticienta priveam Timisoara in urma cu cativa ani si cat de mult am putut sa detest acest loc. Dar apoi, pe masura ce s-au format cele cateva legaturi de suflet, Timisoara a devenit pentru mine o cochilie de melc placuta. Este fantastic cat de mult isi pot pune amprenta asupra parerii si a sentimentului care te leaga de un loc oamenii de care esti legat, cei care fac parte din viata ta, cei alaturi de care ai crescut si te-ai inaltat.

Pana la urma, nu, nu locul te face sa te simti mai bine sau mai putin bine. 🙂

P.S. Imi cer scuza fata de cei de pe blog cu care nu am reusit sa ma intalnesc. Nu am venit in acest scop, oricum nu mi-ar ajunge un weekend, nu am vrut sa fiu centrala telefonica. Am vrut doar un mic ocol, sa evadez pentru o clipa.

Articolul precedentEterna Romanie – pagina 2012
Articolul următorWe found love
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

16 COMENTARII

  1. Numai pantofiorul stie de ce a ramas pe unde a ramas ca sa fie gasit, exact de cine trebuie.
    Norocul gasitorului … sau al purtatorului?
    La naiba, nu mai stiu cum vine asta!

  2. Mie nu imi este ( si nici nu imi va fi) dor de Timisoara
    Primul meu impact cu Timisoara a fost acum 2 luni de zile si m-am lecuit 🙁

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here