No menu items!

Libera exprimare…

Acelasi autor

Confesiuni la miezul nopții

Într-unul din materialele mele de debut pe acest site aduceam în discuție trăirile mele din perspectiva homosexualității. Dar scoteam în evidență gândurule tensionate cu...

Un gay la botez

... sfânta taină a botezului, sfânta taină a căsătoriei. Sunt două evenimente importante din viata oricărui om. Biserica le catalogheaza drept Sfinte Taine. Mai sunt...

Există iubirea veșnică?

Ante scriptum:  Discutam cu el pe messenger și a venit întrebarea care se regăsește în titlul. Vă salut, cu drag, dragi darkq-iști :D ! Este întrebarea...

Cugetările mele la un răstimp

Vă salut pe toti! Probabil că iar am dat într-o patimă de moment a creației mele dospite latent în lăuntrul meu abisal. Că ce am...

„Amendamentul” meu la Constituție!

Am dreptul la asta, ca cetățean al acestui stat! Nu? După cum se vede am început (și din titlu se observă) cu evocarea unui drept...

… o văd ca un deziderat intangibil pentru mulți dintre noi. Chiar și pentru cei care cred că dețin acest fapt. Libera exprimare este ca o putere necuantificabilă, nepalpabilă, simțită prin propria existență. Văd acest lucru și ca pe un dar, dat tutuor, la început de drum, dar care se disipează pe parcurs, este întinat, divagând de la semnificația de bază. Și astfel, precum menționam la început… devine intangibil pentru mulți dintre noi. O comparație pragmatică a spuselor mele s-ar referi la oferirea unui elev a notei 10 la începutul anului, acesta având ca scop menținerea ei până la final. Pe parcurs anumiți factori de risc îi pot perturba evoluția, purtându-l pe acesta într-un crescendo-descrescendo continuuLa final avem victoria, nota 10, marca luptei evolutive de peste an, sau intangibilitatea prin pierderea scopului pe parcurs în obținerea notei 10.

Această liberă exprimare poate îmbrăca multe fețe, dintre cele mai perfide, mai ispititoare. Și făcând referire la un material anterior trebuie să avem în vedere alegerea între ce este ușor și ce este corect în atingerea scopului (libera exprimare).

Aparent, liber înseamnă neconstrâns, fără bariere. Nimeni nu mă oprește să mă exprim cum vreau. Și dacă prin acest fapt îi îngrădesc libertatea celuilalt… ce pot face ? Înseamnă că mă limitez ? Oare defapt nu sunt cu adevărat liber, fără bariere ? Ar fi o polemică destul de serioasă.

Ziceam de fețele / formele pe care libera exprimare le îmbracă. Ele sunt date de noi, printre noi, pentru noi. Că doar ce pentru unii-i mumă pentru alții-i ciumă nu ? Ar accepta Orientul controversele Occidentului pe care-l privesc drept un tărâm al pierzaniei ce se înfruptă voluptos din păcatul liberei exprimări ? Deci o idee unică este văzută în două moduri principale diferite.

Libertatea, de orice fel îți dă senzația de securitate, certitudine dar te poate pune și la îndoielile în fața necunoscutului. Când cunoști prea multe ajungi să-ți dai seama ca nu știi nici pe departe cât ai vrea să știi. Restricția te plasează tot în fața necunoscutului dar vei dori, în această situație să vezi ce-i după colț. Iar punctul comun al celor două idei de imediat mai sus este incertitudinea.

Consider că se merge mult prea departe în numele liberei exprimări. Constați că ajungi să plătești cu viața pentru acest lucru, și culmea din aceeași cauză.

Occidentul și-a pus straiele libertății aparente, cu nuanțe intense pe ici pe colo. Orientul este ceva mai direct în exprimare, și transformă aparența specifică Occidentalismului într-o realitate crudă, cruntă  și morbidă. Descopăr că și unii și alții ajung să ucidă pentru a restricționa defapt libera exprimare, deși occidentalii ar zice că-i îndepărtează pe cei ce pun bețe-n roate liberei exprimări. Și unde ajungem ? Cum ne exprimăm ? Ce mai reprezintă exprimarea, atunci, pentru noi ?

Totul se transformă, actualmente, treptat în fanatism ideologic dus la extrem. Este o realitate, o certitudine…

1 COMMENT

  1. Despre ce vorbim?
    Libera exprimare a ce? Prin ce mijloace?

    Nu există un drept absolut şi nelimitat la liberă exprimare. Nici o normă etică, morală, legală etc. nu dă dreptul la exprimarea a orice, despre orice şi oricum. Nici la noi, nici în alte părţi.

    Vezi, de exemplu, cum este prevăzut acest drept în art. 30 din Constituţia noastră:
    “(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
    (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
    .
    etc.

    Acolo unde bunul simţ nu impune autocenzura intervin legile punitive sau, dacă ele nu sunt aplicate sau nu pot fi aplicate, pot interveni efecte de retorsiune.

    *

    Nu există libertate absolută, nici de acţiune şi nici de exprimare, decât ca ficţiune teoretică.

Comments are closed.

Vezi si...

Întrebări întrebătoare

De ce trebuie să conteze mereu numai exteriorul? Cum arătăm? Cum ne mişcăm? Oare atunci cînd ne ducem să facem cumpărăturile luăm produsele doar pentru ambalajul lor pompos şi bine făcut? Nu luăm produsul pentru ceea ce este înăuntru? De ce categorisim persoanele care nu sunt bine făcute conform...

Articole din aceeasi categorie