22 COMENTARII

  1. Mr Papusescu, ahahahaha….

    Bai frate… trezeste-te ! Te demoralizezi singur si nu vad sensul.

    Ai scris o propozitie in post „ma penetreaza si un aflux de anxietate si tristete”, well e bine ca macar te penetreaza ceva.. 😀

  2. Mai, nu fitzi curve batrane!
    Pruncul are 16 ani for God sake! Voi n-ati trecut prin varsta aia?
    Toti trecem prin astea Dragosh. E ca si cu dintzisorii de lapte. O sa supravietuiesti.
    Si da, e bine sa crezi in Karma! 🙂

  3. Draga Dragosh,

    Am aceeasi varsta. Am fost in situatia ta cam 2 ani in care mi-a placut la nebunie de un coleg. Ma interesa numai ce face el, unde merge, cand mai vedeam vreo fata care se tinea dupa el imi venea sa o paruiesc si sa ii smulg unghiile cu patentul:)). Ba chiar am vrut sa merg la un liceu, implicit profil pentru ca se ducea el acolo (din fericire nu suntem in aceiasi clasa acum). Este o persoana masculina care nu da de banuit ca este gay, dar eu am speculat orice gest, orice chestie de a lui si ziceam „poate este, daca ii zic oare ce ar face… mai bine nu”.
    Asa am tinut-o mult timp si am facut-o inutil pana cand m-a pocnit ceva numit realitate si am realizat ca nu e vreun Fat-Frumos, chiar ca nu e asa de „perfect” cum credeam. Cateodata ma mai uit la el cand ne mai intersectam prin liceu si zic „ce naiba am vazut la el”.

    Cred ca exista pentru fiecare o persoana potrivita, dar e greu sa o gasim sau nu vom gasi vreodata. Ne ramane doar speranta. 🙂

  4. Dragosh tot ce pot sa iti spun e ca e un drum greu de parcurs dar pe care o sa il poti trece. E ceva de moment, e o lipsa care se manifesta in modul acesta. Ai sa vezi mai incolo ca totul se schimba. Iubirea si perfectiunea isi schimba nuanta si devin altceva.
    Ce iti recomand e sa nu te mai gandesti la asta pentru ca devi subiectiv si te macini cu anumite ganduri idioate. Este timp sa experimentezi si nu te face cu nimic mai prejos faptul ca saruti sau intreti o relatie sexuala cu cineva la varsta de 16 ani sau la varsta de 22 de ani. Am trecut si eu prin asta iar acum vad ca nu am pierdut nimic.
    Societatea e putin (cam mult) distrusa din punct de vedere moral, dar mai incolo ai sa vezi ca poti sa iti creiezi propria ta viata ideala cu putin efort si vointa.
    Gaseste-ti ceva ce sa te distraga de la toata ideea asta, toate lucrurile merg inspre bine.

    Trust me, it gets better!

  5. La 16 ani este mai important sa-ti vezi de studii si petreceri. Oricum sansele in viata sa-ti gasesti jumatatea sunt 50 – 50. Sunt oameni care la 20 se casatoresc, sunt oameni care la 40 isi cumpara pisica.

    Mai bine sa cunosti adevarul inainte sa cazi in magia sperantei.

  6. @Smog
    Nu vreau sa incep o disputa dar nu cred ca esti tu in masura sa recomanzi unui minor antidepresive. Poti sa ii induci anumite idei care o sa ii distruga viata. Oricat de „in gluma” ar fi fost spusa asta nu isi are deloc locul in aceasta situatie.

  7. Smog, specifica si tu ca link-ul ala e gluma, sa nu o ia in serios baiatul 😛

    Drago-sh, la varsta asta nu lua in serios fiecare sentiment pe care il simti pentru anumiti baieti, stiu ca e greu si frumos in acelasi timp sa simti primii fluturasi dar… cum zicea nenea Smog, studiile si petrecerile ar trebui sa fie pe primul loc.

  8. Nu se poate sa te „sustragi” din indragostire, afectele sunt puternice, dureroase, te depasesc. Habar nu am ce se intampla cand prima indragostire, de proportiile astea (firesti si demente), ramane fara raspuns. Banuiesc, insa, ca in timp te saturi sa-l idealizezi, incepi sa-l vezi in realitatea lui, poate dincolo de dorintele tale. Indragostirile „de departe”, pe cat sunt de pasionale, de obsedante, pe atat de repede, prin stiu eu ce dinamica debila, se desprind de imaginarul in care s-au proiectat.
    Iti urez o deziluzionare usoara!

  9. @Eduard: La 16 ani nu mai e cazul sa-i creasca dintzisori de lapte. Dar daca a reusit sa treaca peste caderea lor cu bine, va reusi sa treaca si peste primul fior de dragoste, tot cu bine 🙂

  10. Ohh, Dio. 🙂 Acum mulți ani cineva îmi spunea „treci peste, băiete”. Asta îți propun și eu, treci peste, imaginează-ți că e dracu, găseștei toate defectele și lucrează asupra lor, e imposibil să nu aibă defecte.

    Dar ai grijă, e posibil ca defectele lui să te facă să ții și mai mult la el, așa a fost în cazul meu. Știi cum se zice, nu există leac (modern) fără efecte secundare.

    Baftă, învață pentru bac. Anul acesta, la Tudor Vianu în București, media generală a tuturor celor care au susținut simularea la matematică a fost de 5.5, și e Tudor Vianu.

  11. @Dragosh:

    Toți oamenii (gay sau straight) trec prin asta. Crush-urile par să fie „perfecte” tocmai pentru că nu știi [mai] nimic despre persoana respectivă. În loc să îl vezi pe el, tu de fapt îți vezi propriile așteptări.

    Lasă Facebook-ul și bârfele fetelor (sau băieților) în pace, iar data viitoare când il vezi pe tipul ăsta, du-te la el, salută-l, și purtați o conversație OBIȘNUITĂ. Îți promit eu că dacă e un tip bine crescut, n-o să se facă gaură în cer dacă îl saluți și vorbești cu el (iar dacă nu e bine crescut, măcar o să aflii acum). Doar socializând cu el o să poți să îl cunoști și să începi să înlocuiești fantezia ta despre cine este el cu o imagine reală.

    Poartă-te mereu respectuos și politicos, renunță la așteptări, și oferă-te să faci cunoștiință. Indiferent dacă e gay sau nu, abia _DUPĂ_ ce o să îl cunoști ca om are sens să spui că îți place sau nu de el.

    Ca să îl citez pe tatăl meu: „Nu are sens să te stresezi. DACĂ chiar e menit să se întâmple, în cele din urmă o să se întâmple oricum.”

  12. Ah, și mai ceva: Crede-mă pe cuvânt, chiar nu vrei să fie cineva obsedat în secret de tine.

    Crezi tu că ar fi flatant, dar în realitate e destul de aiurea.

  13. Mie ironia din text îmi spune că totul e bine. Faci bine suferind, faci bine vindecându-te cu Diet Coke şi seminţe. Cu copii ca tine nu e totul pierdut, viitorul este…roz .

  14. Cunosc acest sentiment de a intalni pe cineva pentru prima data si a de atasa de el, ba chiar a te indragosti de el de la prima vedere … stiind, sau nestiind ca poate sa fie o dragoste imposibila, sau sa ti se raspunda.

    Pur si simplu te bucuri ca in sufletul tau ai pe cineva, pe care sa il pretuiesti, pe care sa il iubesti, la care sa te gandesti, caruia sa ii urezi noapte buna, buna dimineatza, chiar si de la departare …

    In totdeauna exista si starea de anxietate, de tristete, ca poate nu va fi niciodata, sau poate iti vei pierde o bucatica de suflet …. ceea ce este foarte dureros.

    E ca si cand ti-ai pierde parintii …

    Ar trebui sa iti iei inima in dinti si sa iesi din dulapior si sa ii spui de tine, sau macar sa testezi terenul inainte de a face acel pas, sa il vezi cum ar reactiona.

  15. Fluturasii pe care-i simti sunt ceva normal la varsta ta. Si eu am trecut prin asta in liceu.. iar acum daca ma uit pe facebook-ul lui vad cat de uratel este si ma intreb ce naiba imi placea la el.
    De fapt am mai trecut prin asta si cu juma de an in urma la primul meu job.. iar finalul a fost unul foarte fericit.. acum fiind cel mai bun prieten al meu (gen ne vedem seara la o bere si vorbim despre baietii frumosi pe care i-am vazut in tramvai iar cand e singur stau toata noaptea la el). Concluzia: exista si finaluri fericite.
    Nelamurirea ta daca este sau nu gay.. cu timpul o sa-ti perfectionezi radarul si o sa-ti permita sa nu ai fluturasi pentru cineva care nu este gay.

  16. Draga prietene am intalnit nu doar odata si mi-au fluturat fluturasii aia mai ceva ca explozia de la Hirosima, mai ales odata cand imi fluturau dupa 3 persoane in acelasi timp[eram colegi la lupte libere, dar ei din alta grupa} si de cate ori aveam ocazia sa-i intalnesc nu stiam care fluturas fluturaceste mai fierbinte de mai aveam putin si inebuneam in zbor de fluturasi inamorati.
    Noroc ca erau fluturasi bi si gay si ne-am racorit de fierbanteala la piscina. Ce vremuri frumoase.
    Bai Dragos cu H, multam colegu pentru aducerea aminte a unor amintiri frumoase, in rest ce sa-ti zic, nu scapa nimeni de fluturasi, important este ce faci, daca actionezi, cum actionezi, ca altfel fara actiune ramai ca observatorul de la miezul noptii{nu se uita nimeni} fara sa stie fluturele tau care-ti da fluturasi in stomac, ca existi.

    Asa ca baga-te in seama cu el, fa pe el sa te observe, ai indrazneala si invital prin oras, chiar daca se freaca cu una pe Facebook, cine stie poate e bi, iar daca te convingi ca nu este si tipul vrea doar la gagici, asta este sigur mai sunt baieti care te asteapta, trebuie doar sa-i vezi si sa-i crezi ca le produci Tu lor fluturasi in stomac.

    Nu uita sa inveti si sa fii cuminte, :}}}

  17. Dragosh, ai un articol simpatic.
    Iar daca vrei sa tii cont de sfaturile mele (ceea ce iti recomand) vei face alegerea corecta.
    1. Stiu ca este greu sa nu te uiti dupa gen „the boy of your dreams” dar cateodata indiferenta este mai atractiva decat „stalker mode”; deci daca el te-a observat ca esti cam freaky ar fi bine sa ii arati ca nu este chiar asa.
    2. Bine, sa spunem ca nu te-a observat(ceea ce imi este greu sa imi imaginez avand in vedere ceea ce ai scris mai sus). Incearca sa stai mai aproape de el, eventual sa faci eye contact pentru 3/5 secunde.
    3.Niciodata dar niciodata sa nu te duci sa ii spui ca esti gay. Iti vei strica bucuria de a fi in liceu si de a tanji dupa o persoana pe care nu o sa o ai.
    4.Daca sentimentele sunt reciproce, cu siguranta va face ceva evident care sa iti arate acest lucru.
    5. Asteapta, esti foarte tanar o sa ai timp de Gay Adventures.

    Si eu am terminat de curand liceul si am avut si eu un crush asemanator cu al tau, numai ca eu nu apucam sa il vad mereu la sport cum se schimba pentru ca era un chiulangiu, dar stateam aproape de el in clasa si desi ne tachinam mereu, nu cred ca a existat zi in care sa nu imi spuna ceva serios de genu „nu te mai juca cu mine”.
    Odata chiar m-a intrebat daca sunt gay ca mai apoi sa ma intrebe daca sunt activ sau pasiv (asta s-a intamplat in clasa a 12-a la ora de religie :)) ).
    Relatia mea cu el nu s-a materializat dar eye contactul pe care il faceam cu el era de-a dreptul magic, iar cand se juca cu mine anumite jocuri de liceu gen 66, popa prostu sau killer predate ma topeam.
    Mai ales avand in vedere faptul ca la Killer preda-te imi facea cu ochiul uffff acum m-ai facut sa il caut pe facebook.

  18. Dragosh, mi-ai starnit amintirile, parca am retrait starea mea de la 17 ani, cand facusem o pasiune nebuna pentru un blond cu ochii ca marea! Din stilul meu de chiulangiu de la ora de sport, am devenit cel mai activ spectator la orele de sport ale clasei vecine! 🙂 si asta doar pentru a-l vedea pe EL, Printul transpirat. Am aflat ca merge in discoteca, imi faceam timp sa merg in discoteca respectiva si scoteam colegele la dans, avand grija intotdeauna ca pe ringul de dans sa vin cat mai aproape de El… Deh, indragostire nebuna! Numai ca era imediat dupa 89 si nu aveam curaj deloc! Imi parea chiar neverosimil sa ma simt asa din cauza unui baiat. Etichetarea lui de catre una din colegele mele ca fiind „pervers” mi-a atras si mai mult atentia :). Ei bine, cred ca toata indragosteala asta s-a dus in momentul in care l-am auzit injurand birjareste. Gata, s-a fumat toata indragostirea, s-a evaporat totul si ma intrebam ce vazusem asa deosebit sa fac o pasiune timp de cateva luni pentru un tip banal. S-a estompat orice sentiment (asta nu am de unde sa stiu daca nu a fost comandata de un mecanism de protectie interioara la ideea ca as fi fost catalogat drept gay daca as fi continuat „fantezia de iubire”) si mi-am vazut de scoala pana spre 18 ani, cand am intalnit un alt Fat Frumos, ale carui optiuni profesionale mi-au schimbat cariera, chiar daca el a ramas doar fantezia necesara pentru fanteziile mele sexuale onaniste, la vremea respectiva si a fost resetat de prima relatie normala cu o tipa. M-am descoperit mai tarziu, pe la 25 de ani, ca am lasat ingropate in subconstient adevaratele sentimente si am redevenit interesat si de masculi, asa incat acum sunt bi…(e drept ca femeile sunt o rara avis…in viata mea, dar exista).
    Asadar, frumoasa povestea ta, reala cat cuprinde dar nu pot sa dau decat un singur sfat: cunoaste-l mai bine, sa nu fie prea dureroasa caderea din utopie! Plus ca la 16 ani… e mult mai bine sa vezi de scoala, de distractie, vei avea timp suficient pentru indragosteli! Riscul e prea mare sa nu raspunda in mod echivalent dorintei tale iar dezamagirea te-ar coplesi prea mult.
    Incearca sa-l cunosti mai bine, nu trebuie redus totul la relatia gay! E de preferat sa ti-l faci prieten, chiar daca e cuplat cu o tipa, decat sa stai si sa ai o viata sentimentala virtuala!
    Succes la scoala si in viata sentimentala!

  19. Mă băieţi mă, ce-aveţi cu săracu băiat de tot incercaţi unii să-l „dez-îndrăgostiţi”? Că eu când eram îndrăgostită mă simţeam muuult mai bine decât după, când toată obsesia mea care durase 3 ani s-a trasformat în indifernţă. Ca să nu mai zic că am avut nenorocul ca „dez-îndrăgostirea” asta să se întâmple tocmai printr-a noua aşa… ori 4 ani de liceu fără să fii îndrăgostit îs foaaarte boooring… zici că nu se mai termină să vina dracu odată facultatea aia, să pleci din oraş, să schimbi mediul, doar-doar întâlneşti oameni noi. :>

    Da, Dexus are dreptate, stalker mode is super annoying, şi dacă te pune naiba să îi spui ca eşti gay vreodată cre-că numai printr-o minune n-ar ieşi totul ca naiba.

    Şi nu-i mai aduceţi atâta aminte că are 16 ani că ştie şi el foarte bine, doar el a avut bunăvoinţa să vă comunice! La 16 ani avem impresia că suntem mult mai maturi pentru vârsta noastră decât ar trebui să fim şi dup-aia nici nu terminăm bine liceul şi ne vine să bâzâim că tare bine era atunci şi vai! ce copii cretinuţi şi dulcici eram! Dar dacă ne zicea altcineva lucrul ăsta la 16 ani începeam să miorlaim că suntem ne-nţeleşi. Bine dracu că a trecut moda cu emo că se mai şi sinucideau bezmeticii!

    Btw, Dragosh, când aveam 16 ani ca tine am scris schiţa unui scenariu de film despre doi băieţi straight în principiu, unul din ei obsedat de celalalt. Obsesia lui începe dintr-a cincea, de când îl vede în primele săptămâni de şcoală, deşi nu-şi dă seama ce e aia evident. Urmează să înţeleagă încet încet ce i se întâmplă, pe la 14-15 ani e îndrăgostit de el în felul ăla egoist şi prostuţ în care sunt adolescenţii, crezând că-l iubeşte, în liceu i se mai „calmează” îndrăgosteala şi începe să-l iubească cu adevărat. Dar nu vorbeşte niciodată cu el, e prea obsedat ca să reuşească vreodată să nu tremure tot dacă s-ar afla în faţa lui. Bine, asta-i doar premisa, acţiunea începe la sfârşitul clasei a 12a, iar restul e destul de complicat şi lung and I never seem to find the right ending to the thing, because, as you might guess, you always think that what you wrote 6 months ago is complete bull crap so everything changes again and again. …Aşa că sper că înţelegi de ce mi s-au aprins beculeţele când ţi-am citit articolul – mi-ai adus imediat aminte de personajul meu care ar face cam aceleaşi lucruri ca şi tine! Mai ales că n-am cunoscut prea mulţi „stalkeri” având în vedere că I was in love with a close friend of mine so there was no need to stalk her! :))

    Tschuus!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here