Acasă Zi de zi Lasam sau nu cortina sa coboare?

Lasam sau nu cortina sa coboare?

292
11

Intr-un final m-am trezit. Am dormit noua ore. Cam mult dar am refuzat sa ma trezesc ori de cate ori imi deschideam ochii. Azi noapte am ajuns acasa pe la patru jumate dupa cateva ore petrecute in Sauvage (local gay Timisoara) si apoi inca o ora petrecuta pe drum. M-am simtit super bine si asta este tot ceea ce conteaza. Chiar daca nu toata lumea era poliglota. 😛 As if… in fine.

Intotdeauna relativ la o „sindrofie” din acesta am avut parerea ca nu are sens sa mergi si sa stai sa privesti „arta murala”. Mai potrivit ar fi (cred) sa faci parte din ea. Asta daca…

Poti face multe lucruri dar putine care sa te faca sa te simti bine. Si totusi… toate sunt un rol, masti, fete triste si zambitoare. Pleci si nu privesti inapoi. Nu regreti. „Pasarea de argint cu ochi de diamante” reprezinta muuult mai mult decat orice altceva.

Oricum este sublim sa simti (dupa o anumita varsta) cum cineva te priveste fix, se pierde in momentul in care se hotareste sa iti spuna cateva cuvinte sau cum tremura carnea pe oase. Nici macar nu mai conteaza chestiunile banale precum numele si locatia. Tot ce conteaza este emotia. Cortexul tau… urechile tale… indiferent cine si ce esti… indiferent de cati ani ai si de unde esti… cand au auzit ultima oara soapte? Cand ti s-a spus ultima oara ca esti superb? Cand ti-a dat cineva de inteles ca te doreste? Cand s-a concretizat ultima oara dorinta?

Asa de neimportante (privit din anumite puncte de vedere) sunt aceste lucruri incat ma simt vinovat ca scriu despre ele. Insa oricat de mult am spune (unii dintre noi…al caror profil nu stau sa il descriu) ca „nu conteaza”, indraznesc sa spun ca nu este asa. Asa cum nu este adevarata nici afirmatia: „Cine ma place, ma place asa cum sunt” (ma refer strict la fizic), fiind semnele unei autoacceptari ale propriei persoane. Este chiar aiurea sa vina cineva cu o burta pe care se poate sprijini cu bratele, fara dinti si la vreo 60 de ani, spunand: „Cine ma place, ma place asa cum sunt”. Repet, ma refer doar la latura fizica. Excludem partea cu sufletul. Prima data cand vezi un om (femeie sau barbat, la restaurant, serviciu, pe strada) nu ii vezi sufletul (care nu ma indoiesc ca este imeeens…pe dracu’) ci doar ambalajul.

Iubesc ca sunt om, ca nu sunt o imagine slefuita de mine, de mintea mea, de ceea ce vrea lumea din jurul meu, de perceptia altora asupra cuvantului CORECT. Nu totul se poate traduce prin civilizatie, arta, corectitudine si verticalitate. Nu spun ca este gresit a fi asa… dar mi-e frica sa ajung asa… mi-e frica de intrebarea pe care este posibil ca odata sa mi-o pun: „Cine sunt?” sau „Pentru cine sunt asa?”. Nu este corect ca toata viata noastra sa fie petrecuta doar pe scena, uitandu-ne fix in ochii spectatorilor. Ma aplauda? Nu ma aplauda? Uneori e bine sa lasam cortina sa coboare. Uneori e bine sa ne concentram si asupra a ceea ce se poate petrece in spatele cortinei.

Va doresc o duminica placuta!
Robert

Articolul precedentConcurs intre OMV si Real. Who is the WiNnEr?
Articolul următorAtractie turistica: Vulcanii noroiosi
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

11 COMENTARII

  1. Am citit de doua ori postuld e la cap la coada si nu am inteles mare lucru… =S
    Referitor la intrebarea „cine sunt?”, eu consider ca e un semn de imaturitate sa nu fi in stare sa-ti raspunzi singur.

  2. God! Ce mahmureala am in mine. La patru jumatate erai acasa? 🙂 Well, la 07 eram in complex mancam pe naspa impreuna cu Tusi ceva dulce…
    Ce tip de la Real? ala de la pesti? Lumea e ahtiata dupa el. Nush de ce am senzatia ca trec „pe peste” cica are fosfor, iar atunci sintagma: „sa stralucim ” imi v-a fi mai la indemana.
    Cam atat, ma retrag la o cafea….
    p.s. tie celui ce stiu ca ma cunosti:
    dragul meu. Imi permit sa-ti spun asa, sper sa nu te simti lezat. Da-mi voi sa-ti spun ca am totusi o varsta la care nu mai cred in feti frumosi, in mama omida si horoscoape. Nu cred ca e necesar sa-mi „cauti” numarul de telefon pe la amici. Stiam ca nu o sa faci rost de el. De aceea le si schimb repede dovada a faptului ca nu sunt consecvent sau statornic. Depinde cum faci interpretarea. Nu joc sarade cu nimeni si prefer sa fiu lasat in pace. Incet, incet realizez ca am totusi o varsta.Dovada, e faptul ca seara imi pun pe noptiera un pahar de apa si o aspirina. Sunt magulit ca ai facut cativa km doar sa vezi specimenul dar nu flatat. Nu ridic mingea la fileu nimanui si nu vreau sa-mi tulbur apele. In speranta ca m-am facut inteles, iti multumesc pentru bunele intentii.
    aaa! era sa uit.:D niciodata sa nu mai intrebi un om ce parfum foloseste.
    Multumesc tuturor. Eu.

  3. E imposibil sa nu te lasi modelat de societatea in care traiesti. Indiferent cat de rebel ai fi tot vei fi intr-o oarecare masura influentat de mediul inconjurator. Eu unul sunt foarte sincer in relatiile cu ceilalti oamenii poate si pentru ca sunt multumit de persoana mea, si detest oamenii care imbraca diferite masti in functie de persoana cu care interactioneaza.

  4. stii, important este ca atunci cand la marele final 🙂 incluzand „cantarea femeii grase” cade cortina, important este ca lumea sa aplaude. finalul sa fie ceva spectaculos.
    oamenii pot fi influentai foarte usor. trebuie sa fie un caracter super puternic ca la final sa fie numit invingator. sta in natura noastra sa fim slbi. unii isi recunosc slabiciunea. altii o transforma intr-o arma. altii sunt dulcici ca sunt slabi, altii deplorabili. aseara, recunosc for the first time this year (iui deja e octombrie) am fost super treaz. adica nimic alcool la standard de firma si alte cele. pur si simplu nu am avut chef. am stat si m-am uitat…si chiar am observat de cateva ori schimburi de priviri finalizate cu schimburi de numere de telefon. de-a dreptul am vazut o lipeala „live” deh! mici slabiciuni omenesti.
    oricum noi suntem asa cum vrem sa fim vazuti. putini imi cunosc mie potentialul. pe care poate il am sau nu.
    gata, bat campii si Tusi ma ameninta ca ma lasa in fata casei (again)
    Eu.

  5. nu trebuie sa privim „cortina” ca pe o salvare, ca pe-un refugiu din fata spectacolului numit viata. chiar cazuta, cortina nu te salveaza de la a da seama in fata altora pentru cine si ce esti. problema e ca Celalalt te priveste intotdeauna nu din afara, ci din interiorul tau. „Celalalt” reprezinta nevoia noastra nespusa (si neasumata) de a fi si altceva decat suntem la un moment dat.

    cortina e doar pretextul spectacolului, un fel de a ne amagi cu ideea ca spectacolul se joaca doar pe scena. in fapt, spectacolul se joaca mult mai mult in culise decat pe scena, si mult mai mult in viata reala decat in cladirea teatrului. insa, e adevarat, cortina e simbolul care intretine viu mitul „prestatiei” scenice. cortina ascunde, insa numai pentru a-si oferi ocazia (si puterea) de a dezveli. dezvelirea, stralucirea de-o clipa, provocarea imaginii care-ti loveste retina, este privilegiul unic al adevarului–acest nimic care inseamna totul pentru noi…

    internetul, in ciuda sublimei sale virtualitati in raport cu lumea reala, nu inceteaza sa ne ofere prilejuri de admiratie. precum cel de fata, de pilda. „Tot ce conteaza este emotia.” adevarat–sau, mai bine zis, corect, pentru ca nu corectitudinea da (adevarata?) masura adevarului. adevarul se opune minciunii doar in masura in care minciuna se pretinde adevar, pe cand ea nu e decat o unealta a adevarului (daca nu cumva chiar o _uneltire_ a acestuia, menita sa-i salvgardeze integritatea atunci cand maniacii adevarului isi intra in rol).

    cuvintele ne seduc, insealand realitatea si bunul simt pana la punctul in care ne imaginam ca artificiul reprezentarii e total. dar realitatea cuvintelor urmeaza ea insasi principiul realitatii. cuvintele nu pot exprima realitatea tocmai pentru ca sunt un continut al acesteia. desi, daca stai sa te gandesti, realitatea e tot un cuvant. abstractiunile spun cu atat mai mult cu cat inseamna mai putin. whatever goes.

    8)

  6. Saritura uriasa de la exhibitionismul gen suntem curve blah blah sa sa uite lumea.. la asta…. oferi o imagine si apoi vrei sa vada lumea interiorul…

    tu treci rapid de la sapt la alta prin toate fazele… si apoi ajungi sa iti dai seama ca exhibitionismul de genul sa-i shokam da-i incolo sa se uite consuma prea multa energie si nu merita
    spectatorii nu merita…

    poti doar sa pierzi sansa ca cineva care cfhiar merita sa se apropie de tine pentru simplum motiv ca nu vrea sa intre sub lumina reflectoarelor cu tine…

    ai apoi daca tot te pui sub lumina reflectaorelor da un show de calitate… asta e alta poveste deja

  7. eu l-am citit doar o data si am inteles intr-un fel trebuie sa il cunosti pe robert ca sa intelegi ce vrea sa zica si in altfel sa faci parte din lumea in care el traieste pt ca e atat de frumoasa si odihnitoare.

  8. eu cel de ieri: patru jumate e tarzior pentru mine. Cu atat mai mult mi-am lasat jumatatea acasa.

    unul oarecare: Daca citesti un pic mai atent ceea ce am scris ai sa intelegi si contextul in care le-am scris. Am sa incerc sa fac putina lumina. Cand am spus asa „Zilele trecute am fost informat ca noi (eu, Andrei, Ovidiu) suntem ”curve si stricate”. Aseara am hotarat sa fim asa.” aici: http://www.darkq.net/zi-de-zi/tinerete-fara-batranete-in-lumea-gay/ si parodizam un pic unele cuvinte spuse. De care nu imi pasa. 😛

    Apoi in postul acesta: http://www.darkq.net/zi-de-zi/lasam-sau-nu-cortina-sa-coboare/ vorbeam cu precadere despre ceea ce face societatea din om si niste standarde.

    Relativ la: „poti doar sa pierzi sansa ca cineva care cfhiar merita sa se apropie de tine pentru simplum motiv ca nu vrea sa intre sub lumina reflectoarelor cu tine…” nu am ce comenta. Sunt zeci si sute de reflectoare si cred in liberul arbitru. Eu ma simt minunat cu prietenii mei sub lumina reflectoarelor mele si ale lor.

    In fine, ai mai spus ca: „apoi daca tot te pui sub lumina reflectaorelor da un show de calitate… asta e alta poveste deja” … data viitoare o sa incerc mai mult. Promit. 😛

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here