Se vorbeste mult despre iubire. Ea este cantata in diferite forme, poetice sau nu, manifeste sau nu. E probabil cel mai cantat sentiment. Insa stim oare despre ce vorbim? Un post anterior teoretiza existenta sau inexistenta iubirii la gay. Cu siguranta ca ea exista. Insa de cele mai multe ori se ascunde, nu e manifesta si e mai greu de gasit, asta si pentru ca, acceptam sau nu asta, sexul e prima coordonata a homo-sexualitatii. Sau cel putin asta se cauta.
Ca un mare pasionat de poezie am descoperit cat de lirica este iubirea. E cantata de mii de ani, ba chiar definita in cele mai mici detalii de mai bine de 2000 de ani, dar oare stim cu adevarat ce este ea? Simti doar ca doresti sa traiesti acel fior in toata fiinta ta cand te gandesti sau numai cand il vezi pe ACELA. Nu poti defini ce simti. Doar SIMTI.
Dar si iubirea este azi demonetizata prin decaderea ei in obscurantism. Adica prin ascunderea ei sub un obroc. Uneori mi se pare vulgar sa vad un cuplu (str8) ca se saruta pe strada languros si prelung, pentru ca mi se pare ca ei fac de fapt un preambul sexual si nu o manifestare a unei iubiri. Chiar si iubirea e vulgarizata, folosita si tarata prin noroi. Poate usor deveni ura, obsesie sau nevroza. Trebuie insa sa stii si cum sa o traiesti fara a deveni patetism sau simplitate. Din pacate, iubirea nu gandeste, ea simte!
Fara a iubi ceva/pe cineva sensul unei existente este greu de priceput. Totul devine fad si lipsit de elementul esential pe care-l da iubirea: autodaruirea. Te oferi celuilalt intr-o impreuna-comunicare, in incercarea de a completa acel ceva pe care simti ca-ti lipseste.
Iubirea ar trebui sa poata transcende toate cele ale fizicului, alte teluricului… Din iubire profunda se naste mai multa iubire, mai multa sete de iubire. Iubirea te face sa simti ca traiesti. Insa nu toti stiu sa o aprecieze si nici toti stiu sa o inteleaga.
In ceea ce ma priveste nu mai caut iubirea, caut mai degraba o prietenie profunda…. o fratietate, hai sa-i zic asa. De ce? Pentru ca am incetat sa-mi mai doresc iubirea. Nu am o explicatie pentru asa ceva, asa simt.
Stiu, teoretizand iubirea facem rau iubirii insesi, insa fara ea nu stiu daca am mai simti ca suntem oameni. Ca traim. Ca avem un sens. Fara de iubire viata plictiseste.
George, cuvintele tale sunt adevarate si atat de clare, incat ai si fost sanctionat pentru asta.
Nu sti ca oamenilor, NU le face placere, sa li sa spuna adevarul gol-golut?
De asta s-au inventat fabulele, povestile, ect.
Este pentru mine un articol bun, la obiect, chiar profund daca extrapolezi dincolo de cuvinte, dar as cum si tu ai zis … dragostea se simte.
@George, bravo pentru munca depusa, bun articolul.
Iubirea este ceva “pur” si nu trebuie sa ne batem joc de EA.
Iubirea exista pur si simplu,chiar daca de cele mai multe ori avem de suferit din cauza acestui sentiment. Fara iubire nu exista viata (parerea mea) iubirea ne poate aduce suferinta dar si implinire…Iar pentru tine sunt sigur ca exista cineva care te va face fericit in adevaratul sens al cuvantului.
Dupa mine, daca ajung sa ating dragostea in forma ei pura, atunci sunt pregatit sa mor. Recunosc , sunt un idealist cand vine vorba de iubire, dar sa fim sinceri : Cine nu cauta doar iubire?
Cei care au “renuntat” la ea se vor reintoarce dupa o vreme, oricat de mult au suferit pe urma ei.
Fara iubire nu suntem oameni, suntem doar niste sisteme de milioane de atomi fara sens. Sentimentul este singura noastra amprenta distinctiva care ne face unici si speciali. Omul nu e om fara sentiment, e doar un robot organic.
MINCIUNA, TRADARE, FALSITATE: ASTA E IUBIRE?
Stiu, veti spune NU, nu asta e iubirea, totusi asta am patit…. va scriu cu gandul ca poate unora le va folosi la ceva experienta mea de viata.
Totul a inceput acum mai bine de un an, iarna, eram dezamagit de ultima relatie, nu imi doream sa iubesc, sa pun suflet intr-o relatie, aveam deja mai bine de o luna decand eram singur, iar singur:( , intrasem pe un site gay unde aveam profil si nu mai asteptam nimic bun sa se intample, cand.. in seara aceea de 31 ianuarie m-a apelat…. mi-a spus ca sunt simpatic si ca ar dori sa ne cunoastem, bineinteles nu m-am aratat prea incantat, mai ales ca era bi, nu doream si mai multe complicatii in viata mea!
Dupa ce mi-a trimis poze reale si am inceput sa vorbim pe mess, am stabilit o intalnire inca in seara aceea… ce trebuie sa va spun e ca sunt 20 de ani diferenta de varsta intre noi:), in fine…. ne-am vazut in complex, dupa ce ne-am schimbat si nr. de tel, am avut o discutie ampla, despre ce face fiecare, ce isi doreste, etc. el,a aflat ca sunt cam dezamagit in iubire, eu,am aflat ca a terminat o relatie cu o fata si ca sunt primul barbat cu care se intalneste, desi curiozitatea exista de multi ani.
Nu am stat f. mult, era deja tarziu, avea sesiune, student fiind, am stabilit o intalnire pt. adoua zi, apoi ne-am despartit, au urmat sms-uri, cu aprecieri asupra datelor fizice reciproce, etc. si despre cat de incantati am fost de cunostiinta…. urmand ca a doua zi sa aibe loc sex-date-ul.
Incerc sa nu ma pierd in amanunte, sa nu va plictisesc, dar unele lucruri trebuiesc spuse, ne-am intalnit a doua zi, am facut sex, a fost f.bine din punctul meu de vedere, si al lui… cica… urmand sa ne vedem din nou ziua urmatoare, a urmat o apropiere reciproca prin faptul ca ne vedeam zilnic, luam masa in oras impreuna, ieseam la o cafea, la film, cunoscandu-ne din ce in ce mai bine, am iesit si in sauvage, totul mergea extraordinar, astfel ca dupa 2 saptamani, de Valentine`s Day, am cazut de acord sa avem o relatie, bazata pe incredere si respect.
Au urmat saptamani frumoase, in care mi se parea ca traiesc un vis, devenit realitate, ieseam in vizite la prieteni, l-am prezentat familiei mele, el m-a prezentat familiei lui, eram un cuplu in adevaratul sens al cuvantului.
Aveam fiecare parolele celuilalt de pe mess, facebook si alte site-uri, asta pt. a demonstra increderea totala, cand… intr-o zi, ispitit de preafrumosul vietii, am intrat pe mess-ul lui, am citit o conversatie cu un alt tip din care am constatat ca s-au si vazut cu o noapte inainte in complex, in masina aluia…. sa va spun ce am simtit? cred ca aproape fiecare ati trecut prin asa ceva…. l-am sunat si i-am cerut o intrevedere, fiebeam, eram decis sa o incheiem…..a venit la locul stabilit, simtea ca ceva nu e in regula… i-am spus ce am citit… si ca vreau sa-mi explice, mi-a zis ca din curiozitate… sa nu uit, ca sunt primul lui barbat, ca doar pe mine ma iubeste, dar are o curiozitate pe care nu si-o explica de a cunoaste si alti tipi.
Aici am sa va dau un sfat, acela cu lupul… care isi schimba parul, dar naravul niciodata…. am anticipat putin ce va urma, dar am de gand sa nu scriu azi toata povestea mea…. asa ca… ma opresc aici si probabil voi continua zilele urmatoare….
[Comentariu editat pentru lipsa spatiilor dupa semnele de punctuatie si pentru lipsa totala a cratimelor. Dacatielenesascrii,tesfatuiescsarenuntisilaspatiiledintrecuvintecaoricumseintelegecevreisazici.]
@souaec 10 pentru curajul tau in a povesti “relatia” ta.
Sper ca vei gasi pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat.
Ionut frumos ai spus.
Mending trebuie sa fii iubit de zei ca sa ai asa o iubire mare din care sa simti ca poti sa mori impacat.
souaec, asteptam toata povestea dar daca tot vrei sa ne delectezi cu ce scrii macar fa-o scriind corect, ca sa nu mai fie nevoie de editarea textului tau de altcineva.
Si acel altcineva este om ca si tine, cu dureri, cu bucurii si care face acest lucru benevol, din dragoste pentru cititorii DarkQ-ului.
Eu unul astept si cred ca nu sunt sigurul care doreste sa citeasca povestea ta. Succes!
cristy,ma cunosti destul de bine,sti care sunt conceptiile mele si ca iubesc din tot sufletul, eu nu regret ca am iubit indiferent de situatie.
Souaec,astept sa’ti citesc continuarea intamplarii tale,chiar mi’ai capturat atentia.
Ionut, ca bine zici si daca tot ai deschis subiectul acesta, o sa spun si eu cu voia ta, cateva cuvinte pe aceasta tema.
Cred cu tarie ca atunci cand regreti ca iubesti sau ai iubit, nu iubesti ori ai iubit cu adevarat.
NU ai iubit sau iubesti, cu acea iubire luminoasa care nu cere, cerseste sau impune reciprocitate
.
Iubirea luminoasa te face sa te simti impacat, linistit, nu iti strica armonia sufletului, tocmai pentru ca gelozia dispare si orice gand sau acctiune care dauneaza omului iubit, devine de neinchipuit pentru ca nu poti sa faci nici cel mai mic rau persoanei iubite, nici macar involuntar.
Iubirea luminoasa are rabdare, este atenta, este puternica, pastreaza o mica doza necesara de intelepciune, daruieste neconditionat, armonizeaza energia sufletului pana acolo incat nu mai poti simtii regret, mai ales in situatia cand nu ti se raspunde la iubire, ori cand cealalta persoana nu te mai iubeste.
Ce spun eu aici, e greu de facut, de realizat, pentru multi dintre noi, dar … invatam.
Iubirea este poate lectia principala de invatat a omenirii, luata ca intreg, dar si ca fiecare individ luat in parte.
IUBIREA este cea mai puternica forta, ce poate schimba totul … dar terbuie sa ajunga sa fie … luminoasa.
Iubirea e ca Soarele, ne daruieste tuturor lumina, dar doar de noi depinde sa invatam daca doar sa ne bronzam frumos sau ajungem sa ne ardem pielea. De asta zic ca trebuie si o mica doza de intelepciune, fiindca fara aceasta mica protectie de intelepciune ajungem sa producem … RAU.
Ori iubirea prin insasi esenta ei inseamna iubire.
cristy,gelozia nu dauneaza nimanui atata timp cat este controlata,ea face parte din iubire.Atata timp cat iubesti o persoana este normal sa fi gelos,este placut. Pentru ca atunci cand apare gelozia iti dai seama cat de mult iubesti persoana de langa tine. Dar ea poate fi si distructiva atunci cand nu o mai poti controla,ducand la sufocare partenerului…
Ionut ai dreptate, trebuie sa pastram un echilibru in toate, numai ca este al dracului de greu sa gasesti echilibrul la iubire.
De-as iubi si eu o data, as spune mai multe despre iubire 😉
@itsfriday uneori…chiar stau si ma gandesc daca merita efortul. Cum zicea si Adele ‘Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead’ si e aiurea ca doare al naibii de tare. Doare cam cat sa compenseze pentru toate momentele placute pe care le-ai avut cu persoana respectiva. Asa ca uneori ma gandesc ca poate e chiar mai bine daca nu iubesti, esti linistit, in banca ta, cum s-ar spune. 😛
boon, la modul asta de-a gandi, pot spune ca te ingropi inainte de-a murii cu adevarat.
Apoi daca vrei sa traiesti mort, macar fa o inmormantare fantoma, nu de alta dar asa cel putin vezi cine tine la tine si daca ti se face coliva buna sau nu. EU o prefer din arpacas cu bomboane.
Acum serios, EU cred ca merita, daca chiar si pentru o secunda traiesti iubirea, acea iubire imensa, acea iubire care te poate duce la nebunie.