Acasă Zi de zi Încă o zi fără tine

Încă o zi fără tine

361
9

Dimineata se apropie cu pasi repezi. Iar nu am reusit sa am un somn linistit. M-am trezit de nenumarate ori sufocat de o imbratisare de care nu puteam scapa. Aveam senzatia ca esti tu cel care ma tine in brate, dar din pacate in clipa urmatoare realizez ca bluza ta de pijama e cea care ma sufoca. Scap de manecile incolacite in jurul gatului meu si o iau in brate. O lacrima isi face aparitia pe obrazul meu si adorm din nou.

Trec cateva minute bune si ceasul suna turbat. Aman trezirea. Aman din nou si din nou si din nou… doar am un program flexibil de lauza.

Aman pana cand un sunet de clopotel ma face sa zambesc si sa ma eliberez de greutatea asternuturilor. Iau telefonul in mana si citesc sms-ul, care ma anunta ca e un ger cumplit afara, intr-o maniera plina de haz. Asta ma face sa stiu ca te-ai pus in miscare si iti butonezi telefonul din plictiseala sau obisnuinta. Ma gandesc ca esti zgribulit de frig, in statie sau in autobuz. Iti raspund zambind si incerc sa fiu la fel de glumet. Nu prea reusesc dar dau un send.

Las cu greu telefonul si imi pregatesc o cafea. Aprind o tigara si visez. Visez cu ochii deschisi. In vis iti pregatesc si tie o cafea, cu mult zahar si un pic de lapte si ti-o aduc in dormitor. Inca dormi si ai un chip linistit, zambitor, angelic. In clipa urmatoare te trezesc cu un sarut catifelat si iti soptesc ceva. Ma trezesc la realitate, mi-am baut cafeaua si mi-am fumat tigara, tigarile.

Ajung in baie. Ma uit in oglinda si nu recunosc chipul care se uita la mine. Vad un chip obosit cu cearcane si parca imbatranit. Un chip care s-a ascutit, cu ochii abastrii care si-au pierdut stralucirea. Sunt tristi si incetosati. Incerc sa ma conving sa ma barbieresc. Ma las pagubas. Pana la urma barba de 3 zile e la moda si daca ma gandesc bine, cui sa-i plac????

Ma imbrac si plec. Ma instalez comod in masina si conduc in compania muzicii de la radio. Parca muzica ma calmeaza si ma face sa mai uit. Sa nu ma mai gandesc la tine. Ajung la destinatie.

Ma pun sa lucrez. Ma concentrez cat pot de tare ca sa-mi iau gandul de la tine. Am tendinta sa iau telefonul si sa-ti trimit un sms. Sa-ti zic ca am ajuns si eu cu bine. Renunt. Il bag in buzunar si incerc sa-l ignor. Pana la urma reusesc si trec cele cateva ore de lucru.

Ar trebui sa plec. Ar trebui sa rup usa. Nu am niciun motiv sa o fac. Pana la urma ma mobilizez si plec si ajung iar acasa in apartamentul care acum mi se pare prea mare, strain si neprimitor. Nici macar nu ma descalt si ma pun in fata televizorului cu telefonul in mana. Nu stiu de ce astept un semn de la tine. Astept sa ma suni sa-mi zici ca esti in drum spre mine si sa-ti pregatesc o cafea. Realizez ca nu se va intampla.

Ajung sa-mi iau laptopul in brate si sa ma pregatesc sa inot in „marea albastra”. Te zaresc in valurile involburate si pline de lume. Mi se strange inima si isi face prezenta un „carcel”, probabil din cauza inotului. Sper sa ma vezi si sa imi propui sa iesim la malul pustiu si sa fugim undeva la munte.

„Carcelul” devine din ce in ce mai chinuitor si simt ca nu mai pot inota. Inot la malul marii sa ies pe plaja goala si sa parasesc acest litoral virtual. Evadez din aceasta lume virtuala. Evadez si ma refugiez in dormitor printre asternuturile grele. Iau telefonul si-ti zic „Noapte buna”. Evadez din nou in cele cateva ore de somn in reprize, in compania imbratisarii sugrumatoare, dar pana la urma placute, a bluzei tale de pijama.

Dimineata se apropie cu pasi repezi.

Articolul precedentIubirea de mamă…
Articolul următorDust in the wind…
Sunt genul de om care pune mult suflet in tot cea ce face. Poate ca sunt prea naiv si credul. Cred in sinceritatea oamenilor sau mai bine spus am crezut. Nu mai stiu.

9 COMENTARII

  1. Zorro… ce surpriza sa te vad scriind aici. 🙂 Altfel, tu stii ca-ti stiu povestea. Inca mai sper sa reusesti sa treci peste… gandeste-te ca daca il iubesti (si stiu ca-l iubesti) trebuie sa-l lasi… sa fie fericit asa cum iti isi doreste. Si tu-mi stii povestea… l-am lasat pentru ca-l iubesc prea mult si daca el crede ca ii este mai bine fara mine atunci asa sa fie.

    Niste versuri(nu-mi apartin) :

    Astazi viata ne desparte

    Si ne duce unul de altul departe

    Timpul va trece, vrand, nevrand,

    Dar mereu te voi purta la mine-n gand,

    Si oricati barbati vor fi in viata mea,

    Fiecare imi va aminti de iubirea ta.

    Te iubesc prea mult, nu pot fi egoist,

    Daca m-ai iubi din mila as fi mult mai trist.

    Din prea multa iubire te las sa pleci

    N-as suporta sa-mi dai sarutari reci.

    In urma noastra raman amintiri si clipe,

    De care cu drag o sa imi aduc aminte…

    Cat am fost cu tine m-am simtit stapan,

    Pe intreaga lume, pe soare si pe luna,

    Si chiar daca drumurile noastre se separ,

    Te respect si ii multumesc vietii ca mi te-a dat in dar.

  2. Nu stiu daca sa ma bucur ca vine dimineata sau nu, dar nu ma bucur ca unele lucruri care ar putea sa fie albastre/roz, nu sunt. Nu vreau sa trag concluzii sau orice altceva. Oricum, ai multe sentimente in ceea ce scrii si multa sinceritate.

  3. Știu că orice ar spune ceilalți nu e ușor să treci peste. Eu simțeam că înnebunesc atunci când mi-au fost spuse anumite lucruri. N-aveam chef de nimic.

    Dar o să fie bine. Altfel nu are cum. 🙂

  4. ce Ce va tot plangeti aici , aici, eu ma culc si ma trezec tot singur , singur, imaginea chinuitoare nu-mi da pace pe intreaga pace. Intreaga noapte visez tot ce e mai frumos si dimineata e cosmarul ca treb trebuie sa plec la liceu… felicitari zorro_bv sau cum te numesti am citit versurile scrise si iarasi traiesc amintiri… speranta nu moare niciodata, nuu!

    Editat de RobertG

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here